Carmen Costea

Comentarii scrise de Carmen Costea

Afisare: 1 - 1 din 1 comentariu

15.12.2007, 00:21

Buna ziua,
este prima data cind comentez la vreo scrisoare din revista. As vrea sa raspund, comentez cumva pe marginea scrisorii saptaminii O mama care a gresit.
Si fac asta pentru ca nu este prima data cind citesc scrisori triste trimise de romani din strainatate sau despre romani care au ales sa traiasca in alte parti.
Eu sint unul din acei romani. am emigrat acum 10 ani in Canada si sint extrem de fericita, singurul meu regret este ca am crezut ca lucrurile se vor schimba la noi in tara si am asteptat pina in 1997 in loc sa plec imediat dupa revolutie.
Sint un roman fericit, un roman canadian perfect integrat aici. Mi-am ales sa traiesc intr-unul din cele mai frumoase orase din lume, Vancouver. Lucrez in profesia mea, contabilitate, pentru Simon Fraser University, a doua ca amrime universitate din vancouver. Merg inca la scoala, dupa zece ani de Canada, pentru ca oricum in societatea de azi trebuie sa inveti continuu ca sa iti mentii nivelul profesional.
Mi-am ajutat restul familiei sa vina aici, fratele meu, sora mea, parintii. Ne pregatim pentru Craciun, cu brad adevarat care miroase a rasina, cu sarmale si pifite si ciorba de burta si toba si cirnati si cozonaci. Repetam pentru concertul de colinde care va avea loc in 21 decembrie. Ne pregatim pentru Mosul care va veni pe 24 si copilasii stiu deja poezioare si cintecele, pe care le spun inca in romaneste. Vom fi inconjurati de familie si de nenumarati prieteni, canadieni romani, canadieni chinezi, canadieni canadieni !
Viata este frumoasa !
Cunosc desigut si romani tristi, care tinjesc dupa Romania, carora nu le place nimic aici. Si cunosc sio romani cae s-au intors in Romania si care acum tinjesc dupa Canada.
"Acasa" este in suflet, noi facem "acasa". Noi alegem sa vedem partea frumoasa a lucrurilor, jumatatea plina a paharului.

Iuliana spune: "Acolo iti pierzi identitatea, nu mai stii incotro s-o apuci, aparentele sunt inselatoare, dezamagirile si frustrarile mari." Eu spun: Aici mi-am gasit identitatea, aparentele sint inselatoare oriunde, nu numai aici iar cit despre dezamagiri....depinde ce astepti ca o sa ti se intimple !
"s-a trezit singura printre straini, intr-un loc unde se simte izolata, desi face tot posibilul sa fie acceptata si sa se integreze. Se poarta frumos cu cei din jur, incearca din rasputeri sa-si faca prieteni, o familie, dar i se intoarce spatele politicos." Ce poti spune ? Inteleg durerea unei mame, copilul e nefericit....dar, pare ca durerea vine si din faptul ca fata e "singura". Si cunoastem toti cum sint parintii cind copilul implineste 30, 35, 40 !! de ani si e inca necasatorit, nu "in rindul lumii. " Sigur ca un sot, prieten te ajuta, nu numai aici, oriunde ai fi in lumea asta.
In privinta "acceptarii"...in primul rind trebuie sa acceptam noi ca aici este o societate deosebita, ca ei au o alta cultura ! Nu sint reci, asa sint ei. Noi ii judecam dupa principiile noastre, ei sint diferiti. Nu te invita una doua la masa, nu sint dispusi sa isi deschida sufletul si sa iti plinga pe umar. Trebuie sa gasesti oamenii care ti se potrivesc, oamenii cu care te vai imprieteni. Stiu ca nu e usor, dar NOI trebuie sa ne apropiem de ei, noi am venit in tara lor, nu trebuie sa asteptam sa fie ca noi sau sa ne potrivim noi imediat aici. Trebuie efort si mai ales trebuie sa ACCEPTAM diferentele si sa le imbratisam.
Romanii au din pacate aceasta gindire: sintem extrem de destepti dar sintem niste victime !
Iat cit despre preoti si biserica ortodoxa.....si aici ca si oriunde sint oameni si oameni. Si noi am construit o biserica romaneasca , ortodoxa, eram mindri de ea, ani de efort, si cind preotul si-a vazut sacii in caruta, proprietate frumoasa, mare si-a aratat adevaratul caracter si ne-a indepartat pe toti. Oh, well....cum ar zice canadianul ! Te scuturi si mergi mai departe. unii dintre noi s-au mutat la alta biserica ortodoxa, altii ca mine au ales sa se roage acasa, fara intermediar, altii se duc la biserica ortodoxa canadiana, altii la catolici.
Asta e viata ! Nu poti ofta dupa ce a fost o vesnicie, viata se schimba, viata e miscare. cere mai putin si ofera mai mult.
Asta este povestea mea, si a altor nenumarati prieteni romani de aici. Case care se pregatesc de sarbatoare, se face curatenie, deja ne gindim la meniul de sarbatori, ne pregatim de concert ! Si ne este bine, aici, in tara care e si a noastra pentru ca noi am ales asa.
Asa ca draga Iuliana, tu sau fata ta sinteti oricind binevenite aici, in vizita sau pentru totdeauna !
Nu stiu daca ajuta rindurile mele, sint insa din suflet si adevarate.
Un Craciun fericit si cu pace !

Carmen din Vancouver

Sunt o mama care a gresit

• 1