C Dan
Nume | Dan |
Prenume | C |
Locatie | - |
<confidential> | |
Website | - |
Yahoo! | - |
MSN | - |
ICQ | - |
Jabber | - |
AIM | - |
Activitate forum | Nici un mesaj |
Comentarii scrise de C Dan
Afisare: 1 - 2 din 2 comentarii
Comentariu16.03.2009, 18:10
Eu am avut parerea de mai sus prin prisma experientei de viata, a mea si a altora, precum si a sistemului de valori dobandit. Prea multe persoane am vazut in jur cu traume (profunde) legate de "povestile out-door" ale tatilor, sotilor, sotiilor, samd. De ce nu se pune nimeni in pielea acelei biete sotii, care dupa 2-3 decenii de trait langa sotul ei, afla din niste sms-uri cat de importanta e in viata acestuia? O poveste frumoasa de iubire nu se poate cladi pe suferinta altora, a copiilor (daca aflau si ei), a sotiei, a celor de langa tine. Frumos si corect este sa ai curajul sa recunosti ce ti se intampla si ce doresti. Este singurul lucru care m-a deranjat.
11.03.2009, 13:52
Eu ma simt scarbita. Nimic contra acestei "povesti de dragoste incredibila", cu "fericire intensa, concentrata". In relatia cu sotia, in ciuda "intelegerii extraordinare" (citez din scrisoarea dumnealui de fiecare data), exista probabil un blocaj emotional, o disponibilitate pentru o noua poveste de dragoste. Singurul lucru de blamat este ascunderea acestei realitati (ca era o realitate, in fond) sotiei. Este lipsa de respect, de bun-simt si cred ca si de iubire. Cand iubesti pe cineva, nu-i faci ata de mare rau, nu-l tradezi. Ce concluzie sa tragem din aceasta confesiune? Ca juramantul din fata altarului, la cununie, legat de credinta fata de partener, nu are valoare nici macar pentru cel care, neobligat de catre nimeni, il rosteste? Daca el trece prin criza masculina de la jumatatea vietii, "Anei" ce scuza sa-i mai gasim? Avea "o relatie solida". Atat de solida incat a avut puterea sa se indragosteasca de altcineva, "sufletul pereche", iar ulterior, de alt "altcineva", cu care s-a casatorit... Se pare ca in viata totul este relativ.