Alessia Aida

Comentarii scrise de Alessia Aida

Afisare: 1 - 2 din 2 comentarii

06.07.2008, 23:08

Pentru persoanele care tind sa ironize totul....Poate problema aceste adolescente nu e asa mare, poate aveti dreptate pe undeva si poate ea exagereaza insa credeti ca atitudinea voastra e o solutie pt ea? Da, exista copii abandonati in orfelinate, da exista copii cu boli mai grave..insa bolnav e si sufletul ei. Daca noi o ignoram doar sub pretextul ca generatia asta e plina de astfel de oameni nu o sa rezolvam absolut nimic. Ce-ar fi sa le trantim 2 cuvinte si sa le dam si un branci?...Poate asta e greseala multor parinti: vino-ti in fire, draga. eu n-am ce sa-ti pun pe masa si tu faci o tragedie din atata lucru....Viata asta, dragi parinti, nu e doar din paine de maine....nu uitati sa hraniti si sufletul.
Un copil candva parinte!

Povesti de dragoste prin scrisori

06.07.2008, 22:20

Am doar 22 ani, cu putin mai mult decat tine. Am avut si eu astfel de ganduri...cred ca avem cu totii, insa nu e o solutie sinuciderea. E adevarat ca nu avem parinti crescuti cu o traditie in comunicare cu odraslele lor, insa exista internetul, exista prietenii, exista multe surse de unde te poti informa, unde sa poti cere ajutor..unde sa tipi sa te descarci. stii cum faceam eu? luam o foaie de hartie, un pix si imi asterneam toate gandurile. absolut tot, cu ura, cu iubire, cu tristete, cu bucurie...plangeam nopti intregi insa dimineata ma trezeam rupeam tot ce scriam si imi juram ca azi va fi cu totul altfel...sau cel putin vroiam sa cred ca va fi altfel. am fost un copil crescut de o bucata de foaie si un pix. astea 2 lucruri imi erau parinti, bunici, prieteni. cand am mai crescut mama si-a dat seama ca nu mi-a fost chiar aproape asa cum ar fi trebuit si a incercat sa schimbe acest lucru. nu facea decat sa ma enerveze. mereu ii reprosam "unde erai cand eu aveam nevoie de tine?'...ea spunea:" nu e niciodata prea tarziu". avea dreptate insa nu si cand e vorba de un suflet. cand tu esti obisnuita sa iti imparti bucuriile si tristetile cu tine insati si cineva vine sa te faca sa te deschizi catre ea iti vine sa ii dai una sau sa fugi cat te tin picioarele. urmatorul pas a fost sa fug de-acasa prin pretextul facultate...mi-am dat seama de-a cursul anilor ca era solutia perfecta. mi-am facut alti prieteni, m-am descurcat,desi eram intr-un oras absolut straini cu absolut nici un sprijin sufletesc. Am inteles ca trebuie sa sa ma deschid in fata oamenilor ca sa se deschida si ei in fatza mea.am inteles ca imi iubesc parintii asa cum sunt. Am inteles ca sacrificiul relatiei mele cu ei a fost aceasta lipsa de comunicare pt a-mi asigura mie o educatie si un adapost deasupra capului. E drept ca exista si o alta parte.....sa te pierzi, sa ajungi sa bei alcool 24 din 24h, sa ajungi sa te droghezi....dar cand te vei trezi problemele tot acolo vor fi. sa-mi fie cu iertare dar decat sa recurgi la alcool si droguri mai degraba te sinucizi. decat sa ajungi un schelet ambulant sau un trup lipsit de suflet si ratiune mai bine ....mai bine TREZESTE-TE! esti om si traiesti printre oameni!!!!nu trebuie decat sa ceri ajutor si sunt sigura ca vei reusi sa depasesti momentele in care te gandesti la sinucidere iar peste ani o sa razi ca ai facut din tantar armasar.Iubeste pamantul pe care calci atat de mult incat sa zbori prin viata surazand furtunii din anii adolescentei. Mult noroc!
Daca ai nevoie de o prietena....sunt aici!

Povesti de dragoste prin scrisori

• 1