În urma cumplitei molime de ciumă pe care istoria o precizează în veacurile trecute, cea mai mare parte din această populaţie a dispărut şi cei rămaşi în viaţă au părăsit locul şi s-au mutat în localităţile vecine.
Pe locul acela nu au mai rămas decât morminte şi încă şi astăzi se mai zice la "Cracul cu morminţi". Alături, tot în zona respectivă, în locul unde se aflau casele, şi acum se zice "la Ciumini". Întregii zone i se mai zice "Dovînga".
După părăsirea aşezării de cei rămaşi în viaţă, multă vreme un spirit care apărea numai noaptea şi lua chipul unei femei deosebit de frumoase, ce cânta mereu, a bântuit locurile din împrejurimi, până spre localităţile vecine, Negruşa şi Moiseşti. Probabil că acest suflet zbuciumat îşi căuta rudele ce dispăruseră, lovite de ciumă sau plecate în altă parte. Oamenii au botezat-o "Maria din Dovînga". Cântecul ei se muta foarte repede la distanţe destul de mari. Dacă pe drum se afla din întâmplare vreun bărbat, îl striga pe nume, iar dacă nefericitul făcea imprudenţa să-i răspundă, îi pornea imediat sângele pe nas.
Se apropia numai de bărbaţi şi fugea de femei. Legenda spune că unii bărbaţi au avut chiar relaţii de dragoste cu ea şi, dacă făceau imprudenţa să povestească, mureau în mod misterios. Bătrânele satelor îi sfătuiau pe cei care plecau noaptea şi se auzeau strigaţi pe nume să nu-i răspundă şi totdeauna să-şi ia soţiile cu ei.
În războiul din 1916, întreaga zonă a fost ocupată de trupele române, sub comanda generalului Ion Dragalina. În furtuna luptelor ce se dădeau zi şi noapte, pădurile au fost răscolite de gloanţe şi proiectile. Trupele române s-au retras, iar zona respectivă a fost ocupată de trupele austro-ungare. Cum frontul se muta mereu, regiunea a rămas mai multă vreme pustie. Când locuitorii satelor ce fuseseră mutaţi în alte localităţi au revenit şi situaţia s-a liniştit, "Maria" a mai apărut de vreo câteva ori, după care a dispărut definitiv.
Acest suflet de femeie poate îşi striga cu durere viaţa ei secerată de cumplita molimă, poate îşi cânta iubirea ei neîmplinită şi totul a intrat în legendă sau într-o dimensiune pe care noi încă nu am descoperit-o.
Au mai rămas doar denumirile locurilor, care amintesc de vremurile trecute şi de această apariţie fantomatică.
NOGAI STELICĂ - Mehedinţi