ANGLIA
Cântărirea primarului
S-a văzut limpede în aceste zile: corectitudinea liderilor politici ridică uneori mari semne de întrebare. La fel au simţit şi britanicii din oraşul High Wycombe, care s-au apucat să-şi cântărească primarii. Nu de alta, dar doreau să afle cu precizie dacă nu cumva aceştia "s-au îngrăşat" pe seama plătitorilor de taxe. Cu acest prilej, în zorii zilei, sună marele clopot al oraşului, şi edilul este cântărit în văzul lumii, în mijlocul străzii numite White Hart, cu acelaşi cântar folosit încă din secolul al 19-lea. Dacă după cântărire se strigă "And no more", înseamnă că primarul nu s-a îngrăşat pe banii contribuabililor, şi atunci toată lumea îl aplaudă mulţumită. Dacă a adunat kilograme în plus, se strigă însă "And some more", şi atunci locuitorii îl huiduie. Pe vremuri, edilii care se îngrăşau în timpul mandatului riscau chiar ca oamenii să arunce în ei cu fructe şi cu roşii stricate. Graţie neobişnuitului obicei al cântăririi primarului, se poate spune că High Wycombe este unicul loc din Europa secolului 21 unde există consecinţe imediate atunci când comunitatea suspectează că mandatul unui politician nu a fost dus la îndeplinire aşa cum se cuvine.
NAMIBIA
Frumoasele nespălate
Femeile din tribul african Himba din Namibia sunt renumite pentru frumuseţea lor, şi asta, deşi nu au voie să se spele niciodată, apa fiind la mult prea mare preţ în regiunile aride în care locuiesc. În schimb, ele îşi acoperă trupul cu un unguent preparat dintr-un amestec de grăsimi animale, praf obţinut din roci argiloase şi plante, despre care se spune că le protejează de căldura soarelui, de aerul uscat, dar şi de insecte. În plus, această pastă, denumită otjize, conferă pielii o nuanţă roşiatică, de ocru. Cu otjize le este uns şi părul lung, curăţat cu cenuşă şi laborios aranjat în tot soiul de codiţe, care mai de care mai exotice şi mai interesante.
Pe seama femeilor tribului Himba a fost pusă şi o poveste fascinantă, potrivit căreia, cele care doresc să conceapă un copil, se duc mai întâi singure, sub un copac, pentru a-i asculta acestuia cântecul, pe care îl cântă şi ele viitorului tată. Cântecul este cântat de ambii părinţi şi în momentul conceperii copilului, şi la naşterea sa, în toate momentele importante din viaţa lui, şi chiar şi atunci când se face vinovat de o fărădelege, astfel încât să i se amintească, la un nivel profund, originea, inocenţa şi identitatea.
În urmă cu câţiva ani, CNN relata cum o femeie musulmană, de circa 30 de ani, din oraşul indian Jaipur, pe nume Farha, s-a trezit silită să-şi crească singură copiii, după ce soţul ei a rostit doar trei cuvinte fatale: "talaq, talaq, talaq", într-un moment de mânie. "Triplul talaq", cum i se mai spune, este un străvechi şi controversat obicei islamic, potrivit căruia bărbatul poate scăpa de soţia lui, în cel mai simplu mod cu putinţă, doar rostind de trei ori la rând cuvântul "talaq", care înseamnă "divorţ", în arabă. În teorie, ar trebui ca despărţirea să dureze trei luni, până la intrarea în vigoare a acestei decizii radicale. În realitate, triplul talaq are adesea un efect instantaneu, femeia fiind imediat dată afară din casă, cu copii cu tot. "Într-o societate musulmană care practică Talaq, femeile nu au nicio putere. Un bărbat o poate părăsi oricând, folosindu-se de orice motiv", s-a destăinuit Farha. În 2017, Guvernul indian a iniţat în Parlament un proiect de lege prin care triplul talaq să devină ilegal şi nul, soţul riscând totodată până la trei ani de închisoare. Deşi o parte dintre parlamentari s-au opus cu vehemenţă proiectului legislativ, el a fost adoptat în cursul anului trecut, dar dezbaterea pe tema interdicţiei continuă.
ISRAEL
Doamnele cu peruci
INDIENII NAVAJO
Râs şi sare
La amerindienii Navajo există o ceremonie unică. Conform tradiţiei lor, un copil nu pătrunde cu adevărat în lumea reală a oamenilor, până nu trage prima lui porţie zdravănă de râs (considerată un semn de bucurie a micuţului că a ajuns pe pământ). De aceea, când copilul ajunge în jurul vârstei de trei luni, adulţii încep să pândească cu mare atenţie momentul primului său râs. În cultura Najaho, se crede că bebeluşul va prelua din calităţile celui care a fost martorul sau "instigatorul" acestor prime clipe de veselie. Tot acestuia îi revine şi onoarea de a organiza ceremonia numită A'wee Chi'deedloh, un soi de petrecere a cărui gazdă este copilul. Rând pe rând, oaspeţii trec prin faţa micuţului şi primesc de la acesta, cu mâna lui (susţinută de cea a mamei) cristale de sare grunjoasă, care simbolizează generozitate. După ce sarea a fost băgată în gură, se organizează un ospăţ, la care fiecare musafir primeşte daruri. După ce masa a luat sfârşit, fie gazda, fie unul dintre vârstnicii comunităţii, binecuvântează copilul. Scopul acestui străvechi obicei Navajo este să-i transmită copilului prima şi cea mai importantă lecţie din viaţa lui: să fie generos.
GERMANIA
Cioburile aduc noroc
Vă puteţi imagina nişte nemţi reţinuţi şi scorţoşi dând de pământ cu toate vasele şi ulcelele care le ies în cale? Despre greci se ştie că sunt spărgători de farfurii, dar să ne-o imaginăm pe Angela Merkel, spărgând frenetic tot felul de lucruri prin casă este mai greu. Şi totuşi, la capitolul ăsta, nemţii îi concurează pe greci. În Germania există un străvechi obicei, numit Polterabend ("seara spargerilor", asemănătoare cu "fenomenul poltergeist") când nemţii sparg tot ce le iese în drum. Obiceiul este străvechi, dar a revenit spectaculos la modă. El cere ca în preajma nunţii, mirii să-şi cheme oaspeţii în faţa casei miresei pentru a le oferi o supă de pasăre (simbol al fertilităţii). Cu puteri sporite, oamenii din stradă intră apoi în casă, unde dau de pământ cu tot ce poate fi fărâmat: castroane, porţelanuri, ulcele, ba chiar şi cu ghivece de flori, sau vase de toaletă ori chiuvete. Motivul? Cioburile aduc noroc, iar zgomotul infernal produs de această activitate alungă spiritele rele.
Povestea nu se încheie însă aici. Din câte se pare, chiar şi miresele germane sunt uneori tentate să fugă înainte de a ajunge la altar, motiv pentru care pantofii acestora sunt bătuţi în cuie, de un copac. Iar pantalonii mirelui sunt arşi la miezul nopţii - un semn că-şi ia adio de la perioada burlăciei.
MADAGASCAR
Petreceri cu morţi
O dată la fiecare 7-8 ani, populaţia malgaşă din Madagascar îndeplineşte un ritual bizar, denumit Famadihana: spălarea oaselor şi întoarcerea morţilor. Pentru a duce ceremonia la bun sfârşit, se fac planuri detaliate, cu un an înainte, şi se decid data, cheltuielile şi lista celor invitaţi la eveniment. Un astrolog local anunţă care vor fi zilele dintre lunile iulie şi septembrie, în care vor putea fi deschise mormintele. Prima zi a ceremoniei este numită "Fidirana" sau "ziua intrării", iar a doua este "Famonosana", sau "ziua înfăşurării". Unul dintre scopurile acestui obicei este ca noii membri ai familiei să-şi cunoască strămoşii şi povestea vieţii lor. În prima zi, familia se reuneşte şi îşi cunoaşte cei mai noi membri: copiii nou-născuţi şi noile rude prin alianţă. A doua zi, oaspeţii se îmbracă în cele mai bune haine pe care le au şi pornesc către criptă sau mormânt, însoţiţi de un grup de muzicanţi care cântă la trompete, la sodina (un fel de flauturi) şi la tobe. Odată ajunşi la mormânt, scot din sicriu rămăşiţele morţilor, pe care le înfăşoară în giulgiuri nou-nouţe. Cu acest prilej, fiecare membru al familiei îi pune decedatului în giulgiu câte ceva din ce îi plăcea pe vremea când trăia. Pentru bărbaţi se pun în general ţigări şi alcool, iar pentru femei, rujuri ori parfumuri. Dacă e vorba de-un copil, se oferă dulciuri. După ce mortul a fost înfăşurat în noul giulgiu, rudele cele mai apropiate dansează cu el şi îl prezintă nou-veniţilor în familie. La finalul ceremoniei, morţii sunt purtaţi pe sus înapoi în cripte, unde sunt reînhumaţi. După cum se vede, chiar dacă Famadihana este un ritual dedicat morţilor, el este unul vesel şi care contribuie într-o mare măsură la coeziunea familiilor. "Este felul nostru de a ne arăta respectul celor morţi. Este de asemenea o ocazie ca întreaga familie, din toate colţurile ţării, să se reunească", a explicat pentru BBC un reprezentant al populaţiei malgaşe.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
