Miros de hoit putrezit. Se întâmplă de ani de zile la fel. Locuiesc de când m-am născut într-un cartier din nordul Bucureştiului, un cartier de care eram mândru pentru verdele din jur, pentru aerul său mai curat. Însă lucrurile s-au schimbat, brusc, în rău. Astăzi, Bucureştiul este cea mai poluată capitală a Europei, mii de oameni mor anual, fără să intereseze pe cineva. Administratorii Capitalei nu doar că nu au o strategie pentru limitarea dezastrului, dar fac totul pe dos. Sănătatea oamenilor nu este o prioritate, nu-i o afacere profitabilă. Indicatoarele de măsurare a calităţii aerului zac de ani de zile ascunse în depozite, pentru că bucureştenii nu trebuie să afle cât de mizerabil este aerul pe care-l respiră. Principala cauză "oficială" o reprezintă emisiile provenite de la maşini, dar o ameninţare şi mai gravă la sănătate sunt depozitele de gunoaie din zona de nord a oraşului. Un miros greu, de putreziciune, combinat cu efluvii chimice, se prelinge pe străzi, intră în case. Vine de la gigantica groapă de gunoi din Rudeni, un sat din comuna Chiajna. Vrei să-ţi deschizi larg ferestrele la primele ore ale dimineţii, să te plimbi în nopţile senine de vară? Imposibil. Oamenii vorbesc despre arderea unor periculoase deşeuri de medicamente, despre hidrogen sulfurat. Nimeni nu spune oficial nimic. Oare ce respirăm în acele nopţi infectate, ce impact are asupra sănătăţii, cât de periculos este? Sunt întrebări la care cei ce ar trebui să ne protejeze, autorităţile statului, nu vor să răspundă. După o veche metodă, fiecare se laudă că vrea binele cetăţeanului, că face toate eforturile, dar responsabilitatea este pasată de la unul la altul, într-un joc nesfârşit, în care afacerea merge, vistieriile se umplu, iar omul de rând este otrăvit.
"Groapa de gunoi din Rudeni este foarte profitabilă, produce foarte mulţi bani"
L-am rugat să ne desluşească "încrengătura" acestei situaţii, pe Mihai Cristea, iniţiatorul Grupului de Iniţiativă Civică Bucureştii Noi, unul din organismele simple ce au militat pentru stoparea poluării toxice din Nordul Capitalei.
- Când s-a făcut simţit pentru prima oară acest miros de putreziciune în cartierul Bucureştii Noi?
- În 2015 am devenit atent la faptul că un anumit miros neplăcut părea a se simţi pregnant la aceleaşi ore, între 11 noaptea şi 5 dimineaţa. Nu era doar mirosul greu, de tomberon, de deşeuri menajere, ci şi unul mai înţepător, greu de definit, dar cu un iz de produse chimice. Până atunci, nici nu am ştiut că locuiesc în apropierea unei gropi de gunoi. În 2016, ne-am strâns mai mulţi vecini, am format acest grup civic şi ne-am propus să aflăm ce se întâmplă cu calitatea aerului din zonă şi cum putem noi, simpli cetăţeni, acţiona.
- Ce aţi reuşit să aflaţi?
- În primul rând, că nu suntem singurii în această situaţie. Mulţi bucureşteni au reclamat aceste mirosuri ce ajung în cartierele Crângaşi, Giuleşti, la Chibrit, în zona rezidenţială Domenii, în Militari, o zonă foarte afectată din cauza direcţiei vântului. La groapa de gunoi din Rudeni funcţionează mai mulţi operatori, este vorba de afaceri foarte profitabile, de foarte mulţi bani. Unul dintre operatori arde deşeuri de risc biologic, strânse de la spitale din ţară, altul are o instalaţie care produce curent electric prin arderea gazului de depozit, operaţiune ce ar trebui atent controlată. Nu ştim exact ce se eliberează în aer şi cât de periculos este pentru sănătatea oamenilor. Dacă noi nu putem rezolva problema neplăcută a mirosului care se simte, ce să mai spunem despre gazele pe care nu le simţim, nu ştim că le respirăm, şi ar putea fi extrem de dăunătoare sănătăţii.
- Dintre administratorii Capitalei, nu-şi asumă nimeni răspunderea?
- În Vest, problemele cu gropile de gunoi au fost rezolvate de mult. Noi suntem cumva în epoca de piatră în acest domeniu, iar autorităţile profită de faptul că normele europene nu mai pomenesc de gropile de gunoi, fiind considerată o problemă a trecutului. Cine ar putea lua măsuri? Agenţia de mediu dă autorizaţii, fără să ia în calcul că unii din acei operatori încalcă flagrant normele existente. Garda de mediu, care din când în când mai dă o amendă de faţadă, nu lucrează noaptea şi nici în week-end! Motiv pentru care la sfârşit de săptămână suntem, deseori, gazaţi la greu. Din câte ştiu, unul dintre operatori a cerut Institutului de Sănătate Publică un studiu legat de calitatea aerului, studiu pe care nu vrea să-l dea publicităţii. Iar Institutul ne spune să stăm liniştiţi, că nu sunt depăşite normele, suntem în grafic. Dar o spune la modul general, fără cifre.
"Primăria Generală nu a vrut să ne primească în audienţă"
- Nu ar putea Primăria să ceară un astfel de studiu şi să lămurească situaţia?
- Ba da, ăsta-i primul pas logic şi noi ne tot întrebăm de ce n-o face. Primăria Generală nu a vrut să ne primească în audienţă, ni s-a spus că nu-i treaba acestei instituţii şi am fost trimişi la Agenţia de mediu. Primarul sectorului 1 s-a declarat de partea noastră, a spus că va închide groapa de gunoi, că este războiul său personal. A dat în judecată unul dintre operatori şi ne-a propus şi nouă să ne alăturăm procedurii juridice. Dar acest lucru se poate întinde pe ani, timp în care noi continuăm să respirăm acelaşi aer poluat. Eu mai degrabă te-aş da pe tine în judecată, primarul, pentru că nu-ţi faci treaba pentru care ai fost ales. Noi nu facem anchete şi nu dăm în judecată firme particulare, noi cerem socoteală celor responsabili, celor pe care i-am ales să ne reprezinte şi să ne protejeze. Solicită un studiu, instalează nişte panouri care să arate parametrii de poluare şi apoi dă-i în judecată, pe baza unor dovezi. Însă, poate, că dacă ar vedea bucureştenii ce aer respiră, s-ar trezi şi ar ieşi în stradă. În legea calităţii aerului se scrie clar că este de datoria primarului să ia măsuri pentru diminuarea poluării. Să măsoare şi să raporteze populaţiei o dată pe an. Or, asta nu s-a întâmplat niciodată până acum. Sentimentul meu, de cetăţean, este că el nu-şi face datoria de gospodar, nu duce lucrurile la capăt, nu ia măsuri, face doar un joc de faţadă, de imagine, îşi numără viitoarele voturi.
"Ne simţim păcăliţi"
- Ce pot face în aceste cazuri cetăţenii, ce putere are omul simplu?
- Noi am făcut un miting în cartier, cu toate aprobările la zi, nu am vrut să protestăm împotriva cuiva, ci să ne cerem dreptul constituţional de a respira aer curat. Au venit reprezentanţi ai unor partide, ne-au spus că sunt de partea noastră. Un consilier al Primăriei Sectorului 1 ne-a spus că lucrurile merg greu datorită "mafiei gunoaielor". Bine, dar nu eşti tu la putere, n-ar trebui să te lupţi tu cu această "mafie"? În vara trecută, mai multe grupuri din diferite cartiere am protestat în faţa Ministerului Mediului. Am fost primiţi în audienţă, secretarii de stat ce ne-au primit s-au arătat miraţi, ca şi cum n-ar fi ştiut nimic despre această situaţie, ce dura de cel puţin doi ani. După o săptămână, ne-au primit din nou şi ne-au spus că au trimis Garda de mediu, care a dat amenzi unui operator ce nu respectase trei norme. Mirosurile au continuat însă ca înainte, ceea ce înseamnă că nu s-a sinchisit nimeni să facă ceva. Ne simţim păcăliţi. De pildă, consilierul primarului sectorului 1 ne-a spus că nu poate pune panou de monitorizare a aerului, pentru că are nevoie de o aprobare de la Ministerul Mediului. A trimis o cerere de un an şi nu a primit răspuns. Când am fost acolo în audienţă, subsecretarul de stat ce ar fi trebuit să primească cererea ne-a spus răspicat că nu a primit aşa ceva. Noi ce să facem, să anchetăm care din ei ne minte? În luna martie am făcut un nou protest la Primăria sectorului 1, ne-a primit primarul care ne-a spus că gata, de luni nu mai trimite gunoiul la Rudeni, ci la o groapă mai depărtată. A trecut o lună şi nu avem o confirmare că s-a întâmplat aşa. Pentru a înţelege cât de absurdă este situaţia, Primăria Generală are un contract pe care tocmai l-a prelungit cu operatorul de la groapa Rudeni, pe care primarul sectorului 1 l-a dat în judecată! Ce poţi face, să te muţi din cartier, din oraş, să pleci din ţară? Ne simţim neputincioşi. Cetăţenii sunt dispreţuiţi, pasaţi de la o autoritate la alta în acest joc al intereselor, al marilor afaceri care nu ţin cont de sănătatea şi de vieţile oamenilor.