De ce pleacă românii din țară? Prof. dr. RADU BALTASIU

Directorul Centrului European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române

"Este o catastrofă ce se întâmplă în România"

România se golește cu o viteză de 600 de oameni pe zi. Asta înseamnă că la fie­care trei minute, un compatriot de-al nos­­tru va pleca spre alte zări, foarte probabil de­finitiv. În fiecare an pierdem cam 200.000 de oa­meni, populație echivalentă cu a unui mare oraș, pre­cum Ploieștiul, de pildă. Această tragedie na­țională nu are echivalent în istoria țării. Din pă­cate, se vor­beș­te de ea prea puțin.
Am ales să analizăm acest fenomen, împreună cu un sociolog pe care emigrația nu îl preocupă doar la nivel academic, ci este, dincolo de toate ran­gurile sale univer­sitare, un patriot: domnul prof. dr. Radu Bal­tasiu.

"Suntem pe primul loc în Europa la emigrări"

- România ocupă un rușinos loc de frunte pe lista țărilor lovite grav de hemoragia emigrației propriei populații, pe care nimeni nu încearcă să o oprească. Va rămâne țara fără locuitori?

- Este o catastrofă ce se întâmplă. O problemă existențială, umană, care nu este percepută ca atare de cei aleși să ne reprezinte. Pentru ei, fenomenul aproape că nu există, mass media și instituțiile abi­litate ale statului nu își pun mai deloc această pro­blemă sau o pun pe dos, alegând să prezinte avan­tajele emigrării. Cei care au tras până acum un sem­nal de alarmă sunt o minoritate, un grup ignorat, deși e prima dată în istoria acestei țări când locui­torii ei simt că nu au un loc în România. De aceea pleacă, și o fac într-o proporție enormă. După da­tele ONU, suntem pe primul loc în Europa și pe lo­cul trei în lume, după Siria. De la noi a plecat, con­form datelor oficiale, peste 15% din populație, adi­că 3,4 milioane de oameni. Statisticile UE discută însă despre 20%! Dar există estimări neoficiale, care in­dică numai în Italia o populație românească de pes­te 2 milioane de oameni, la care se adaugă Spa­nia, cu tot atâția, apoi Marea Britanie, Irlanda și Ger­­mania. Asta, în vreme ce site-urile instituțiilor sta­tului român publică cifre ridicol de mici, unele vor­bind doar de sute de mii de români emigrați după 1989! În ce mă privește, eu estimez că apro­xi­mativ ju­mă­tate din forța de muncă a României a plecat din țară, adică în jur de 4,5 milioane de oameni, dacă nu mai mult.

"Zona cea mai afectată de emigrație este Moldova"

- Care sunt zonele țării cele mai afectate de emigrație?

- Noi avem două tipuri de emigrație, care au avut un impact diferit asupra României, pentru că avem două tipuri de sărăcie. Cea mai gravă este sărăcia absolută, în care nu poți la modul obiectiv să trăiești. Mai avem însă și sărăcia relativă, care înseamnă că te consideri sărac în raport cu alții, iar aici nu intră neapărat banii, ci un anume mod de a trăi al celuilalt, în cazul nostru, al cetățeanului oc­cidental, al "modelului". Prima sărăcie este răspân­dită mai ales în județele Moldovei, zona cea mai afectată de emigrație din toată România. Acolo, aș îndrăzni să spun că sărăcia este o problemă de siguranță națională. Gândiți-vă că sunt localități din județe precum Bacăul, care nici nu este cel mai sărac din Moldova, unde ponderea celor care au ple­cat ajunge la 80% din masa populației apte de muncă. În Neamț, ponderea celor emigrați din forța de muncă salarială este de peste 93%, în Vaslui și Vrancea, de circa 70%. Avem apoi o a doua ca­te­gorie de județe afectate de emigrație, dar nu în ase­menea grad ca primele. Aici intră, paradoxal, și Bucu­reștiul, care este sin­gu­ra zonă a țării care are o medie a PIB-ului și a ve­niturilor pe gospodărie peste media Uniunii Eu­ro­pene, dar și o emigrație de 10% (pondere în mun­ca salarială). Alături de el mai sunt și alte județe bo­gate, precum Brașovul, de pildă, care are și el în jur de 29% emigrație, sau Clujul, cu 24% pondere plecați în străinătate, în forța de muncă salarială. Aceștia sunt români care au din ce trăi, dar sunt foar­te nemulțumiți de cât de dezorganizată este viața în România și asta nu din vina lor, ci din vina unora pe care ei îi percep ca fiind incompetenți sau nepotriviți pentru slujbele pe care le ocupă. Aceeași problemă o au toți ro­mâ­nii care emigrează din a doua categorie: siste­mul! Sistemul de organizare a muncii, de organi­zare a orașului, de organizare a educației, de orga­ni­zare a țării, până la urmă. La slujbele lor, bune, în ma­jo­ritate, au de-a face cu o situație materială normală, dar când își părăsesc biroul, nimeresc în haos și atunci își iau lumea în cap, ceea ce e o ca­tas­trofă antropologică. Noi socotim această emigra­ție doar din perspectiva unor pierderi economice, dar si­tuația este mult mai profundă, pentru că un om care nu își mai găsește locul în țara lui ajunge, până la ur­mă, la psiholog. Așa se explică și deficitul de ci­vi­litate pe care îl avem, dincolo de faptul că unii nu au cei șap­te ani de acasă. Suntem mereu ner­voși, în trafic, la coadă, pe stradă, oriunde. Pen­tru că nu ne mai gă­sim locul în propria țară, deși ne facem trea­ba, mun­cim, mulți dintre noi avem mai multe sluj­be. Și atunci plecăm, cei care nu suntem în si­tuația sărăciei ab­so­lute, pentru a ne găsi liniștea în străinătate. Aici in­ter­vine o altă discuție. Per­so­nal, nu cred deloc că acolo își găsesc toți românii li­niștea, pentru că, până la ur­mă, și occidentalii tră­iesc în teroarea istoriei, fie­care clipă le este mă­su­rată, dar măcar au satisfacția unei vieți predictibile.

- Cum de țările din jur, foste comuniste și ele, nu au avut parte de o asemenea migrație? Săraci sunt și vecinii bulgari, ba chiar și ungurii și po­lonezii. Pleacă și ei în Occident, dar nu într-un număr la fel de mare ca noi.

- Cred că explicația o găsim în cele două tipuri de comunism pe care le-au traversat societățile noas­tre. Țările vecine nu au avut un grad de co­lec­ti­vi­zare ca al nostru. La ei au exis­tat mai mulți pro­prie­tari, inclusiv mici întreprin­deri cu ini­țiativă parti­cu­lară, și atunci, cetățenii lor au avut un mic spațiu în care să fie ei înșiși. În Ro­mânia, a fost aplicată una dintre cele mai dure for­me de co­mu­ni­zare, în care economia particulară a dis­părut aproa­­pe cu desăvârșire. Să nu uităm că principala victimă a co­munismului a fost țăranul. Și e normal ca, după ce mentalul colectiv este com­pri­mat ani de-a rân­dul, atunci când este decom­pri­mat și lăsat fără în­dru­ma­re, să se ducă unde vede cu ochii.

"Mai există oameni cărora le pasă"

- Credeți că se mai poate face ceva cu această emigrație? O putem stopa sau, caz foarte fericit, o putem inversa?

- Eu cred că da. Întotdeauna există un viitor, dacă îți păstrezi credința. Cred că cel puțin unul din zece români are o conștiință civică, oameni că­rora le pasă, pur și simplu, de cetate, care sunt pa­trioți. Ei sunt minoritatea tăcută și rezerva noastră de viitor real. Ei sunt stocul de reproducere al na­țiunii și nu mă refer aici la reproducerea biologică. O so­cietate nu se reproduce doar făcând copii, deși acest lu­cru este foarte important. O societate se re­pro­du­ce prin anumite trăsături culturale, prin limbă, obi­ceiuri și credință, prin ceea ce îi este ei propriu. În­să, pentru a face acest lucru, are nevoie și de aju­to­rul statului. La noi, statul ar putea să in­fluențeze aceas­tă emigrație masivă. Ar fi însă ne­voie de po­li­tici care să țintească, în primul rând, să­răcia ab­so­­lută din Moldova și, fapt mai puțin dis­cutat, pe cea din Covasna-Harghita, care e o zonă la fel de să­­­­­racă. În primul rând, aceste zone ar trebui urgent re­­vascularizate. Din acest punct de vedere, o au­to­stra­dă care să lege Transilvania de Moldova e vi­tală. În al doilea rând, ar trebui să încurajăm antre­pre­noriatul de acolo, printr-o politică fiscală spe­cială zonelor foarte sărace. Apoi, ar fi nevoie de o po­litică dedicată acestor tineri talentați, care nu pleacă pentru că nu au bani destui și care sunt foarte efi­cienți din punct de vedere economic, dar au ne­voie și de un spațiu adecvat, de o societate în care să poată trăi. Aici cred că ar trebui început cu admi­nistrația marilor orașe. Și cred că ar trebui început cu lucrurile simple - fă-le parcări, astupă gropile din asfalt, oferă-le un transport public de­cent. De­sigur, pentru toa­te aceste schimbări am avea ne­vo­ie, cred eu, și de o schimbare la nivel intelectual.

"Dacă ai o identitate națională, oamenii nu mai pleacă atât de ușor în alte țări"

- Ce legătură au intelectualii cu emigrația și cu economia?

- Există o legătură directă între emigrație și sen­timentul de respect față de identi­tatea ta națională. Dacă ai o iden­titate na­țio­nală, atunci oa­menii nu mai pleacă atât de ușor în al­te țări. Chiar dacă lu­crurile nu merg bine, dacă le este respectată iden­ti­tatea, rămân dacă simt că au pentru ce rămâne. Poa­te că româ­nii ar rămâne în țară dacă ar avea un orizont în care să creadă. Sau dacă ar pleca, poate că s-ar reîntoarce. Așadar, hai­deți să le dăm oa­me­ni­lor un orizont, să rea­bilităm ideea de românism. Înțeleg prin românism dra­gostea de patrie, în­mănuncheată în diverse acțiuni siste­ma­tice, făcute la nivelul întregii țări, până la sate, pe care să le ri­dici. Or, la noi, țara este deni­gra­tă siste­matic, și nu de oamenii simpli. Chiar sta­tul român finan­țea­ză entități care îi sapă existența. Sunt organizații ca­­re trăiesc pe bani publici și nu produc decât bălă­cărirea sentimentului național! Cum să progresezi, dacă tu terfelești identitatea ta na­­țio­na­lă, sinele tău? Apoi, o elită intelectuală poate să te ajute inclusiv din punct de vedere eco­nomic, tra­sând un plan de viitor, fixând niște ținte care să de­vină idealuri sau scopuri colective. La noi, în anii 20 ai secolului tre­cut, existau echipe de studenți de la actuala Aca­de­mie de Științe Eco­nomice și de la Universitate care tipăreau broșuri cu sfaturi eco­nomice pentru țărani și pe care le răspândeau apoi prin sate. Toate aceste mișcări economice au pro­venit dintr-o doctrină gândită de in­te­lec­tuali. Așa­dar, am avea nevoie de o intelec­tua­litate care să se lupte pentru interesul național al României.