Când natura o ia razna

Otilia Teposu
Păduri din plastic

Pădurile din copaci artificiali ar putea împiedica deșertificarea multor zone de pe pământ. Ele nu ar permite ca temperatura globală să crească cu mai mult de două grade față de media nor­mală. Făcuți din rășini plastice, copacii ar fi prevă­zuți cu niște dis­pozitive ce seamănă cu frunzele, ar reține carbo­nul din aer și l-ar depozita la baza trunchiu­lui. Pasul următor ar fi ca acești copaci arti­fi­ciali, care "ar mânca" dioxidul de carbon din atmosferă și l-ar trans­forma în oxigen, să fie dotați cu panouri solare, ce ar asi­gura și ilumi­narea pe timp de noapte a ora­șelor. Există deocam­dată un singur impediment pentru ca asemenea teorii să fie puse în practică: pre­țul uriaș al unui asemenea copac artificial. Nu e oare mai simplu să avem grijă de pădurile care încă mai trăiesc? Nu e mai ușor de plantat copaci na­turali pe toate dealurile lăsate pustii de exploa­ta­rea necontrolată a lemnu­lui?

Ploșnița și curățenia

Ploșnița verde a tomatelor (Nezara viridula), ori­­ginară tocmai din Africa, a ajuns, începând cu anul 2010, și în România. A fost mai întâi observată în partea de vest a țării (în Arad), dar începând cu anul 2016, prezența ei a fost semnalată și în Bucu­rești și în județele limitrofe Capitalei, iar datorită încălzirii generale a climei sunt șanse mari să se răs­pân­deas­că și în alte zone. Este un dăunător care se combate foarte greu pe cale chi­mică și atacă mai ales roșiile, vinetele, ardeii, dar și pomii fruc­tiferi, făcând pa­gu­be foarte mari. Rezis­tența acestei in­secte la trata­mentele chimice se dato­rează faptu­lui că își păs­trează cu mare atenție curățenia corpului. Pe lângă faptul că în organismul ei există niște en­zime care anihilează insecticidele, picioa­rele îi sunt prevăzute cu niște perișori cu care își curăță foarte, foarte bine, de substanțele toxice, aripile și, mai ales, an­tenele.

Balenele și poluarea fonică

Delfinii și balenele sunt stresați de zgomotele bărcilor cu motor și ale sonarelor folosite de sub­marine, nave de pescuit sau nave militare. Semna­lele emise de ele sperie și dezorientează animalele marine care ies mult prea ra­pid la suprafața apei ca să respire și su­feră de feno­menul de de­com­presie bruscă (când se trece prea rapid de la presiu­nea mare din adâncul mării, la presiunea de la suprafața a­pei). Se pare că aceasta ar fi explicația "sinuciderii în ma­să", a eșuării de zeci de balene și delfini pe nisi­pu­rile plajelor: neputința lor de a se adapta la stresul provocat de zgomote. Poluarea sonoră este o mare amenințare pentru viața multor specii de ani­male, pentru că le aduce modificări de comporta­ment care pot ajunge chiar la moarte, prin incapaci­tatea de a se hrăni sau de a se apăra de prădători.

Liliecii și liniștea

Ca să trăiască, și liliecii au nevoie de liniște. Sin­gurele mamifere zburătoare sunt expuse la pericolul de a nu-și mai putea găsi hrana atunci când în me­diul în care trăiesc apar zgomote intense și repetate. Gălăgia exterioară, precum cea făcută de mașini, fabrici, avioane, sirene etc. le poate afecta funcțiile vitale. Prin anumite sunete, animalele își anunță unele altora zone cu hrană abundentă, eventuale pe­ri­cole sau interesul pentru împerechere. Mai mult decât atât, liliecii pot localiza insectele cu care se hrănesc și pe care le găsesc pe întuneric dato­rită auzului lor fin. Mamele-lilieci fac câte un singur pui pe an pe care îl locali­zează cu ușurință, tocmai da­torită su­netelor pe care acesta le scoate. Liniștea este, deci, vitală pentru aceste animale nocturne, care pe cât sunt de dizgrațioa­se, pe-atât sunt de folo­sitoare, prin eli­minarea unor insecte supărătoare, dar și prin faptul că excrementele lor, numite guano, sunt printre cele mai eficiente și mai scumpe îngră­șăminte naturale ale solului.