Puterea rugăciunii

Şirul de minuni ale Sfântului Nectarie

Dragă "Formula AS",
De multă vreme mă gândesc să vă relatez câteva minuni ale Sfântului Nectarie, de puterea cărora m-am bucurat şi eu. Nu am talent narativ, însă am să mă străduiesc să aduc la cunoştinţa cititorilor dvs. nemaipomenitul ajutor pe care-l primeşti când te rogi Lui. Povestea mea are două acte:

Formula AS în Italia
Pe palierul blocului în care locuiesc, stătea o fa­milie de a cărei fată frumoasă s-a îndrăgostit un italian venit în România la un coleg. S-au căsătorit şi au plecat în Italia, unde au trăit fericiţi. Singura lor durere era că nu reuşeau să aibă un copil. Nenu­măratele tratamente făcute în Occident nu au folosit la nimic. Atunci au recurs la metoda inseminării şi au reuşit să aibă un băieţel. Fericirea a fost imensă, doar că la vârsta de un an şi câteva luni, copilul a început să aibă uşoare crize epileptice şi să stagneze mental. Tragedia celor doi părinţi a fost de nedes­cris. Fiind apropiată de ei, eu şi familia mea ne ru­gam şi dădeam acatiste necontenit. În acea perioa­dă, a apărut pentru prima dată un articol foarte fru­mos în "Formula AS", despre Sfântul Nectarie Tau­maturgul. Imediat am trimis textul în Italia şi i-am sfătuit să facă tot posibilul să ajungă la moaştele sfântului, la Mânăstirea Eghina, în Grecia. La firma unde lucra mama copilului, toată lumea ştia despre nenorocirea cu care se confruntau. Drept care, ea le-a citit, ca pe o speranţă, articolul trimis de mine.

Omul lui Dumnezeu
Vine într-o zi la firma italiană un om de afaceri grec, cu probleme legate de firma respectivă. Cole­gele prietenei mele îi arată "Formula AS" şi îl in­tero­­ghează cu privire la Sfântul Nectarie, întrebân­du-l dacă ceea ce scrie în revistă este adevărat. Grecul confirmă şi le întreabă cine are nevoie de aju­tor. Atunci ele îi povestesc despre necazul cole­gei lor (ea plecase acasă, deoarece lucra 4 ore). Răspunsul lui a fost prompt: "Vreau neapărat să stau de vorbă cu ea!". A doua zi s-au întâlnit şi afa­ce­ristul grec i-a spus următoarele: "Întrucât pe mine Sfântul Nectarie m-a ajutat de multe ori, vreau să-i mulţumesc, aju­tân­du-vă la rândul meu. Vă plătesc avionul dus-întors în Grecia, la toţi trei. Vă aştept la aeroport şi vă îm­barc pe vaporul care merge la Eghi­na, plătit tot de mine". Timpul fixat de "binevoitor" era de două zile. De aici încep ghinioanele şi piedicile "ce­lui rău". Pe aeroportul din Roma, la plecare, cineva fură valiza care conţi­nea medicamentele antiepileptice ale copilului. Pă­rinţii anunţă imediat fur­tul şi un grup de angajaţi ai aeropor­tului caută bagajul, pe care-l găsesc într-o toaletă. Avionul întârzie decolarea 25 de minute. Ajunşi în Grecia, părinţii constată că erau aşteptaţi şi urcaţi imediat pe vapor. Spre seară ajung în Eghi­na. Un lucru important pe care am uitat să-l spun este că noi am sfătuit-o pe mamă să-şi boteze copi­lul ortodox, el fiind botezat catolic, lucru cu care soţul ei a fost de acord.

A doua minune
Plecând în grabă din Italia, în afară de paşa­poarte, cei doi părinţi nu şi-au luat la ei niciun act. Ajunşi la Eghina, au luat imediat legătura cu maica stareţă spunându-i că sunt români şi doresc să-şi boteze copilul în religia ortodoxă şi să-l cheme Nec­tarie. Maica Stareţă le-a cerut primul document: certificatul de naştere al copilului. "Nu-l avem" a fost răspunsul. "Atunci, când veniţi data viitoare să-l botezaţi, aduceţi şi actul de naştere". Le-a oferit o cameră unde să doarmă până a doua zi, dar cine le bătea la uşă înainte ca soarele să răsară? Maica Stareţă, care le-a spus că în noaptea aceea i s-a arătat Sfântul Nectarie şi i-a spus: "Botează copi­lul!". Tot atunci maica le-a cerut certificatul de căsătorie. "Nu-l avem" a fost răspunsul lor. Maica a plecat extrem de supărată. În dimineaţa urmă­toare, a bătut însă din nou la uşa camerei lor şi le-a spus aşa: "Mi s-a arătat din nou în vis Sfântul. Nu pot să trec peste cuvântul Lui. Copilul va fi botezat în Marea Catedrală ctitorită de el, peste două zile. Vă rog, cum ajungeţi în Italia, să-mi trimiteţi co­piile actelor pe care vi le-am cerut". Au adus un preot, dar când l-au dezbrăcat pe copil, au constatat că nu are naş sau naşă. Tatăl copilului a văzut la pangar o femeie mărunţică, care vindea lumânări. A luat-o de mână şi a adus-o speriată la Maica Sta­reţă. Când a aflat despre ce este vorba, a primit însă cu bucurie să-i fie naşă copilului. La botez au asistat aproape toate maicile de la mânăstirea Eghina. La sfârşit, Maica Stareţă i-a dăruit băieţelului un lănţi­şor de aur cu o cruce, spunând aşa: "Am dispoziţie de la Sfântul Nectarie că «cine se va boteza ortodox în Catedrala din Eghina» va primi un dar de la dân­sul". De asemenea, una dintre maici i-a dăruit mamei copilului o sti­cluţă cu mir, legată la gură cu o pan­glică subţire şi roşie, spunându-i: "Te vei unge cu acest mir şi când îl vei ter­mina, vei rămâne în­săr­cinată. Co­pi­lul care se va naşte va avea grijă de acesta". Cunoştinţa mea s-a îndoit tot timpul. Peste aproximativ un an, am pri­mit un telefon. Vocea ei suna ca ar­gintul: "Sunt însărcinată!". A născut o fe­tiţă care acum este la şcoală. Cri­ze­le epileptice ale băiatului au încetat.
Te iubesc, "Formula AS"!

N. GABRIELA


Un prieten drag

Stimată redacţie,
Am aflat pentru prima dată de Sfântul Necta­rie din revista "Formula AS", o revistă atât de mult îndrăgită de cititori şi pe care o ştiu şi o ci­tesc de când eram copil. Îmi place foarte mult rubrica Spiritualitate, fiind prima pe care o citesc când apare un număr nou al revistei. Prin inter­mediul acestei rubrici am aflat atât de multe po­veşti frumoase de la oameni curaţi şi cre­dincioşi, oameni care cred în minuni şi în puterea rugă­ciunii. Citind atât de mult despre minunile pe care Sfântul Nectarie le-a orânduit atâtor oameni, mi-am spus mereu în gând că atunci când voi simţi nevoia, o să mă rog şi eu Sfântului, pentru a mij­loci ruga mea către Domnul nostru Iisus Hristos şi Maica Domnului.
Întâmplarea a făcut ca fiicei noastre iubite, imediat după ce am născut-o, să-i fie descoperită o problemă de sănătate care putea avea o rezol­vare rapidă şi uşoară sau, dimpotrivă, una de du­rată, cu mult chin şi dureri. Foarte speriaţi, ne-am gândit imediat la Sfântul Nectarie şi Maica Dom­nului şi le-am citit acatistele, cu speranţa că pro­blema noastră îşi va găsi rezolvarea. Iar nădejdea ni s-a împlinit. Cu multă speranţă, cu multe rugă­ciuni şi cu gândul la Sfântul nostru drag, fetiţa noastră s-a vindecat chiar mai repe­de decât spu­neam noi şi medicii.
Înainte de a merge la primul con­trol ecografic, m-am rugat foarte mult Sf. Nectarie pe tot drumul de acasă la medic, cu lacrimi în ochi, cerându-i să fie cu noi şi să ne aju­te, să vorbească prin gura medicului şi să-i ghi­deze pe cei ce veri­ficau starea copilului. Când am intrat în cabinetul doctorului, care ne-a spus că totul e perfect acum, ca şi cum nimic nu se întâmplase, îmi venea să plâng de fericire.
Vindecarea fetiţei a fost o minune, semn că Sfântul Nectarie este alături de cei care îl cheamă în ajutor, că ne ascultă rugăciunea şi că se roagă pentru noi. Mereu o să-l am în suflet, o să-i mul­ţumesc pentru tot ce a făcut pentru copilul meu. Sfântul Nectarie, prietenul nostru drag!
Rugăciunea are cea mai mare putere. Cred cu tărie că prin ajutorul ei, absolut orice problemă îşi găseşte rezolvare. Puterea Domnului nostru Iisus Hristos şi a Maicii Domnului este infinită.
Mulţumesc Bunului Dumnezeu şi prietenului nostru Sfântul Nectarie pentru ajutor. Ne rugăm să ne lumineze mintea în fiecare clipă şi prin tot ce gândim şi facem să fim plăcuţi Domnului.
Vă mulţumesc pentru publicarea acestei scri­sori. Vă doresc din suflet o revistă pentru eternitate!

O cititoare fidelă