Puterea rugăciunii

Cititor Formula AS
Șirul de minuni ale Sfântului Nectarie

Dragă "Formula AS",
De multă vreme mă gândesc să vă relatez câteva minuni ale Sfântului Nectarie, de puterea cărora m-am bucurat și eu. Nu am talent narativ, însă am să mă străduiesc să aduc la cunoștința cititorilor dvs. nemaipomenitul ajutor pe care-l primești când te rogi Lui. Povestea mea are două acte:

Formula AS în Italia
Pe palierul blocului în care locuiesc, stătea o fa­milie de a cărei fată frumoasă s-a îndrăgostit un italian venit în România la un coleg. S-au căsătorit și au plecat în Italia, unde au trăit fericiți. Singura lor durere era că nu reușeau să aibă un copil. Nenu­măratele tratamente făcute în Occident nu au folosit la nimic. Atunci au recurs la metoda inseminării și au reușit să aibă un băiețel. Fericirea a fost imensă, doar că la vârsta de un an și câteva luni, copilul a început să aibă ușoare crize epileptice și să stagneze mental. Tragedia celor doi părinți a fost de nedes­cris. Fiind apropiată de ei, eu și familia mea ne ru­gam și dădeam acatiste necontenit. În acea perioa­dă, a apărut pentru prima dată un articol foarte fru­mos în "Formula AS", despre Sfântul Nectarie Tau­maturgul. Imediat am trimis textul în Italia și i-am sfătuit să facă tot posibilul să ajungă la moaștele sfântului, la Mânăstirea Eghina, în Grecia. La firma unde lucra mama copilului, toată lumea știa despre nenorocirea cu care se confruntau. Drept care, ea le-a citit, ca pe o speranță, articolul trimis de mine.

Omul lui Dumnezeu
Vine într-o zi la firma italiană un om de afaceri grec, cu probleme legate de firma respectivă. Cole­gele prietenei mele îi arată "Formula AS" și îl in­tero­­ghează cu privire la Sfântul Nectarie, întrebân­du-l dacă ceea ce scrie în revistă este adevărat. Grecul confirmă și le întreabă cine are nevoie de aju­tor. Atunci ele îi povestesc despre necazul cole­gei lor (ea plecase acasă, deoarece lucra 4 ore). Răspunsul lui a fost prompt: "Vreau neapărat să stau de vorbă cu ea!". A doua zi s-au întâlnit și afa­ce­ristul grec i-a spus următoarele: "Întrucât pe mine Sfântul Nectarie m-a ajutat de multe ori, vreau să-i mulțumesc, aju­tân­du-vă la rândul meu. Vă plătesc avionul dus-întors în Grecia, la toți trei. Vă aștept la aeroport și vă îm­barc pe vaporul care merge la Eghi­na, plătit tot de mine". Timpul fixat de "binevoitor" era de două zile. De aici încep ghinioanele și piedicile "ce­lui rău". Pe aeroportul din Roma, la plecare, cineva fură valiza care conți­nea medicamentele antiepileptice ale copilului. Pă­rinții anunță imediat fur­tul și un grup de angajați ai aeropor­tului caută bagajul, pe care-l găsesc într-o toaletă. Avionul întârzie decolarea 25 de minute. Ajunși în Grecia, părinții constată că erau așteptați și urcați imediat pe vapor. Spre seară ajung în Eghi­na. Un lucru important pe care am uitat să-l spun este că noi am sfătuit-o pe mamă să-și boteze copi­lul ortodox, el fiind botezat catolic, lucru cu care soțul ei a fost de acord.

A doua minune
Plecând în grabă din Italia, în afară de pașa­poarte, cei doi părinți nu și-au luat la ei niciun act. Ajunși la Eghina, au luat imediat legătura cu maica stareță spunându-i că sunt români și doresc să-și boteze copilul în religia ortodoxă și să-l cheme Nec­tarie. Maica Stareță le-a cerut primul document: certificatul de naștere al copilului. "Nu-l avem" a fost răspunsul. "Atunci, când veniți data viitoare să-l botezați, aduceți și actul de naștere". Le-a oferit o cameră unde să doarmă până a doua zi, dar cine le bătea la ușă înainte ca soarele să răsară? Maica Stareță, care le-a spus că în noaptea aceea i s-a arătat Sfântul Nectarie și i-a spus: "Botează copi­lul!". Tot atunci maica le-a cerut certificatul de căsătorie. "Nu-l avem" a fost răspunsul lor. Maica a plecat extrem de supărată. În dimineața urmă­toare, a bătut însă din nou la ușa camerei lor și le-a spus așa: "Mi s-a arătat din nou în vis Sfântul. Nu pot să trec peste cuvântul Lui. Copilul va fi botezat în Marea Catedrală ctitorită de el, peste două zile. Vă rog, cum ajungeți în Italia, să-mi trimiteți co­piile actelor pe care vi le-am cerut". Au adus un preot, dar când l-au dezbrăcat pe copil, au constatat că nu are naș sau nașă. Tatăl copilului a văzut la pangar o femeie mărunțică, care vindea lumânări. A luat-o de mână și a adus-o speriată la Maica Sta­reță. Când a aflat despre ce este vorba, a primit însă cu bucurie să-i fie nașă copilului. La botez au asistat aproape toate maicile de la mânăstirea Eghina. La sfârșit, Maica Stareță i-a dăruit băiețelului un lănți­șor de aur cu o cruce, spunând așa: "Am dispoziție de la Sfântul Nectarie că «cine se va boteza ortodox în Catedrala din Eghina» va primi un dar de la dân­sul". De asemenea, una dintre maici i-a dăruit mamei copilului o sti­cluță cu mir, legată la gură cu o pan­glică subțire și roșie, spunându-i: "Te vei unge cu acest mir și când îl vei ter­mina, vei rămâne în­săr­cinată. Co­pi­lul care se va naște va avea grijă de acesta". Cunoștința mea s-a îndoit tot timpul. Peste aproximativ un an, am pri­mit un telefon. Vocea ei suna ca ar­gintul: "Sunt însărcinată!". A născut o fe­tiță care acum este la școală. Cri­ze­le epileptice ale băiatului au încetat.
Te iubesc, "Formula AS"!

N. GABRIELA


Un prieten drag

Stimată redacție,
Am aflat pentru prima dată de Sfântul Necta­rie din revista "Formula AS", o revistă atât de mult îndrăgită de cititori și pe care o știu și o ci­tesc de când eram copil. Îmi place foarte mult rubrica Spiritualitate, fiind prima pe care o citesc când apare un număr nou al revistei. Prin inter­mediul acestei rubrici am aflat atât de multe po­vești frumoase de la oameni curați și cre­dincioși, oameni care cred în minuni și în puterea rugă­ciunii. Citind atât de mult despre minunile pe care Sfântul Nectarie le-a orânduit atâtor oameni, mi-am spus mereu în gând că atunci când voi simți nevoia, o să mă rog și eu Sfântului, pentru a mij­loci ruga mea către Domnul nostru Iisus Hristos și Maica Domnului.
Întâmplarea a făcut ca fiicei noastre iubite, imediat după ce am născut-o, să-i fie descoperită o problemă de sănătate care putea avea o rezol­vare rapidă și ușoară sau, dimpotrivă, una de du­rată, cu mult chin și dureri. Foarte speriați, ne-am gândit imediat la Sfântul Nectarie și Maica Dom­nului și le-am citit acatistele, cu speranța că pro­blema noastră își va găsi rezolvarea. Iar nădejdea ni s-a împlinit. Cu multă speranță, cu multe rugă­ciuni și cu gândul la Sfântul nostru drag, fetița noastră s-a vindecat chiar mai repe­de decât spu­neam noi și medicii.
Înainte de a merge la primul con­trol ecografic, m-am rugat foarte mult Sf. Nectarie pe tot drumul de acasă la medic, cu lacrimi în ochi, cerându-i să fie cu noi și să ne aju­te, să vorbească prin gura medicului și să-i ghi­deze pe cei ce veri­ficau starea copilului. Când am intrat în cabinetul doctorului, care ne-a spus că totul e perfect acum, ca și cum nimic nu se întâmplase, îmi venea să plâng de fericire.
Vindecarea fetiței a fost o minune, semn că Sfântul Nectarie este alături de cei care îl cheamă în ajutor, că ne ascultă rugăciunea și că se roagă pentru noi. Mereu o să-l am în suflet, o să-i mul­țumesc pentru tot ce a făcut pentru copilul meu. Sfântul Nectarie, prietenul nostru drag!
Rugăciunea are cea mai mare putere. Cred cu tărie că prin ajutorul ei, absolut orice problemă își găsește rezolvare. Puterea Domnului nostru Iisus Hristos și a Maicii Domnului este infinită.
Mulțumesc Bunului Dumnezeu și prietenului nostru Sfântul Nectarie pentru ajutor. Ne rugăm să ne lumineze mintea în fiecare clipă și prin tot ce gândim și facem să fim plăcuți Domnului.
Vă mulțumesc pentru publicarea acestei scri­sori. Vă doresc din suflet o revistă pentru eternitate!

O cititoare fidelă