Mihai Maralescu este un om dintr-o bucată, energic şi pus pe treabă. Simţi din primele vorbe că e un om al locului, care nu se codeşte să vorbească cu cel mai tipic accent bănăţean. Proiectele sunt "proiecce", actele sunt "acce", iar Timişoara, mândria Banatului, e "Cimişora". Plecaţi în documentare în zona Munţilor Ţarcu, din care face parte şi Muntele Mic, nu puteam să nu trecem şi pe la Primăria din Turnu Ruieni. În prima zi de lucru din 2019, am luat drumul urătorilor din sat ca să ajungem la Mihai Maralescu.
"Aici, la poalele Muntelui Mic, tradiţiile se păstrează"
- Bună ziua, domnule primar! Primiţi cu "uratul"?
- Primim, cum să nu! Zilele astea toată comuna a răsunat de colinde. Acum, de la începutul anului nou, primim colindătorii şi îl aşteptăm pe preot să vină cu sfânta cruce. Aici la poalele Muntelui Mic, tradiţiile încă se păstrează. Avem mare tradiţie la dansuri. În '85-'86, Turnu Ruieni a luat locul 1 pe ţară la jocuri populare. Satul Borlova are un joc unic în Banat şi în Ardeal, un brâu în contratimp. Încercăm să ţinem vii aceste tradiţii. Am vorbit cu lumea din sat să căutăm costume mai vechi, de pe vremuri, şi să facem, după ele, 16 perechi nou-nouţe, să ieşim mândri cu ele în lume, pe unde suntem invitaţi cu dansul nostru.
- Mă gândesc că urătorii din comună v-au întrebat, printre altele, şi despre ce le-aţi pregătit pentru noul an. Cu ce planuri începeţi 2019?
- Cum aţi putut vedea în documentările dumneavoastră, ne bucurăm aici de o zonă minunată, la intrarea în Munţii Ţarcului, o zonă cu mare potenţial turistic. Vrem să dezvoltăm comuna pe baza acestui potenţial, iar marea noastră ambiţie este să transformăm Muntele Mic în staţiune turistică. Nu poţi face asta fără să ai infrastructură, fără să ai drum, curent, apă, canal, totul pus la punct. Cele mai importante proiecte ale noastre pentru anul acesta vizează modernizarea Muntelui Mic. Începem anul cu şapte proiecte gata aprobate, pregătite pentru licitaţii. Dintre ele, două sunt în Muntele Mic, pentru apă şi canalizare, mai am aprobate lucrări de extindere şi modernizare a reţelelor de apă şi canalizare în comună, pentru şcoala şi grădiniţa din satul Borlova şi pentru refacerea tuturor străzilor din cele cinci sate ale comunei. Am câştigat proiecte de peste 10 milioane de euro, o parte vin de la Ministerul Dezvoltării, dar stăm bine şi la fondurile europene: am atras 1 milion de euro pentru străzi şi alte 500.000 de euro pentru reabilitarea căminului cultural. Mai avem un proiect aprobat pentru un utilaj complex, cu lamă de deszăpezire, cu vidanjă şi cu facilităţi pentru curăţarea pomilor, un utilaj de care avem mare nevoie în comună.
- Cum vă imaginaţi că va arăta staţiunea Muntele Mic, când va fi totul gata?
- Oho! Ne-am imaginat de mult cum va arăta! Staţi să vă arăt! (Desface o hartă uriaşă, întinsă pe două birouri). Lucrăm de zor la Planul Urbanistic al Muntelui Mic. Avem deja mai multe teleschiuri funcţionale şi mai avem altele prinse în plan. Am vrea să facem o telegondolă din Muntele Mic, până la Poiana Mărului şi alta din Muntele Mic, pe fostul plai. Ca să vă daţi seama, am prognozat o capacitate de 1.500 de locuri de cazare pe Muntele Mic, faţă de maximum 500, cât e acum. Lucrările sunt foarte complexe, din pricina diferenţei mari de nivel, dar eu sper ca în 2020 să isprăvim. Când totul va fi gata pe munte, şi zona de jos, Borlova, Turnu Ruieni, se va dezvolta automat, vor apărea şi aici locuri de cazare. Dacă vom avea telegondolă, în loc de o oră, cât faci pe drum, lumea va urca în numai 12 minute. Vreau să mă apuc şi de acest proiect în mandatul ăsta.
"Oamenii au un simţ foarte dezvoltat al proprietăţii"
- De când lumea, dezvoltarea comunei a fost legată de creşterea animalelor şi de agricultură, cu accent pe zona fructiferă. Fermele sunt mici, familiale, pentru că aici nu a existat colectivizare, iar lumea are un simţ foarte dezvoltat al proprietăţii. Oamenii sunt harnici, păcat că nu e desfacere mai bună pentru produse! Dacă s-ar organiza o piaţă de desfacere în zonă ar fi minunat! Avem lapte, avem ouă, carne, fructe... Pe vremea lui Ceauşescu, la noi în comună funcţiona un uscător de fructe. Tot Vestul ţării aducea aici la uscat mere, ceapă, ciuperci, tot ce se găsea. Erau aici sute de hectare de mere ionatane! Toată zona Timişoarei era susţinută cu merele de la Turnu Ruieni. Acum au invadat piaţa merele alea mari, arătoase, de le mănânci şi au gust de sfeclă...
De plecat pe afară au plecat unii, dar nu cu gândul să rămână. Demografic stăm bine, nu e exodul din satele de câmpie din Banat, unde lumea a plecat şi dusă a fost. Aici, la doi paşi de noi, Caransebeşul oferă multe locuri de muncă. Avem multinaţionale care îi iau pe oameni cu maşina din faţa casei. Sunt sute de oameni care merg la Caransebeş, la Lugoj, chiar şi la Timişoara. Dacă iau 2.000 de lei în mână, sunt banii lor de cheltuială, pentru că acasă fiecare are tot ce îi trebuie, fiecare are o grădină şi un animal în curte... Dacă în 4-5 ani se dezvoltă şi staţiunea, or să poată şi tinerii care au fost pe dincolo şi au pus un bănuţ deoparte să îşi facă o cabană acolo sus, să aibă o mică afacere. Încerc să scot la vânzare loturi pe Muntele Mic, să îşi facă lumea cabane cu arhitectură tipică de munte. Gata cu kitsch-ul! Nu mai merge cu o cabană roz şi una mov! Avem modele tipice de munte, fără inoxuri şi fără turnuleţe. Nu faci cum trebuie, nu construieşti! Sunt trei-patru modele de cabane, din alea îţi alegi! Două nuanţe de acoperiş, trei nuanţe de faţadă, balcoane musai din lemn! Am fost în Austria, am studiat cum se face turismul montan şi aşa vreau să fie şi pe Muntele Mic. Până să ajung eu primar, a fost dezastru...
- Aţi crescut aici, în comună. Cum sunt oamenii din Turnu Ruieni? Uşor de condus? Despre bănăţeni se ştie că sunt mai încăpăţânaţi, mai căpoşi...
- Uşor nu e să lucrezi cu bănăţeanul. E mai fălos de fel, "nu îşi încape în păpuci", cum se zice pe la noi. Dar dacă îl asculţi, nu e de neînţeles. Dacă are o problemă, vine şi îţi spune. Dacă nu-l poţi ajuta, te înţelege. Dar dacă i-ai promis ceva, fă! Că pe bănăţean nu-l duci cu preşul!
"La ţară se votează omul"
- Am avut ambiţia de a face ceva pentru comună. Sunt dintr-o familie veche, sunt "fălos în ţoalele mele", cum se zice. Am fost şi eu în tinereţe, în vremurile bune, plecat pe afară. Şi când am ajuns dincolo şi m-am văzut slugă - "Fă aia! Fă ailaltă!", mi-am zis. "Mă, să-mi dea ăştia ordine mie, când la mine în sat curge lapte şi miere?!". Am stat o lună şi jumătate şi m-am întors acasă. Lăsasem copiii, ai mei ficiori erau mici, abia plecau pe picioare. M-am topit o lună şi jumătate! Aşa că am venit înapoi acasă, şi sunt mulţumit cu ce am realizat. Şi am zis să încerc să fac ceva şi pentru oamenii din sat. "Avem o zonă cu aşa potenţial şi să nu facă nimeni nimic!?", mi-am zis. Şi atunci mi-am pus ambiţia să fac. M-am zbătut şi am făcut, dovadă că nimeni din judeţ nu are atâtea proiecte aprobate câte am eu.
- Cum votează lumea aici, la ţară? Se votează omul sau partidul?
- Eu sunt la cel mai tare partid. (Râde) Sunt înscris în PPU (Partidul Puterii Umaniste Social-Liberal, n.r.), sunt singurul primar din ţară de la acest partid. Am făcut adunări, le-am vorbit oamenilor, dar niciodată nu le-am zis să mă voteze pe mine. Le-am zis ce vreau să fac şi le-am zis să judece faţă de ce promit ceilalţi. Nu m-am dus la electorat ca milogul. La ţară se votează omul. Lumea ştie bine cine sunt şi ce pot, iar eu mă simt în largul meu, nu m-am schimbat deloc acum că am ajuns primar. Şi la Bucureşti, eu tot ca un bănăţean vorbesc, nu pot altfel! Nu pot să vorbesc "domneşte" (râde).
- Investitorii străini au ajuns şi pe aici?
- Nu prea. Dar nici nu vreau să dezvoltăm zona ca una de făbricuţe. Mi-aş dori să apară ceva miniferme de lapte, de sucuri, vrem să ne dezvoltăm doar pe direcţiile tradiţionale. Avem oi şi vaci în sat, am reuşit să le dăm oamenilor subvenţiile de la APIA. La cinci oi, le-am dat oamenilor, din pământul Primăriei, câte un hectar de păşune în zona alpină. La 80 de euro pe cap de oaie, cât e subvenţia, cu cinci oi iei 400 de euro! Iar asta se vede şi în creşterea veniturilor Primăriei. Lumea îşi plăteşte la timp impozitele, iar banii ăştia ne-au prins bine la partea de cofinanţare a proiectelor. Până apuci să iei banii, trebuie să plăteşti tu. Nici în viaţa privată, nici în primărie, nu am fost să mă întind mai mult decât îmi e plapuma. Am bani, fac, nu am, nu fac! Am bani, te plătesc să-mi faci proiecte. Când plăteşti bine şi la timp, merge treaba! Vă spun, ţin la banul public ca la banul meu. Că vedeţi, vin unii şi alţii şi te întreabă de sănătate, şi eu prefer să dorm liniştit...
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
