MIHAI MARALESCU - "Dacă i-ai promis ceva bănățeanului, fă! Că pe bănățean nu-l duci cu preșul"

Primarul comunei Turnu Ruieni (jud. Caraș-Severin)

Mihai Maralescu este un om dintr-o bu­cată, energic și pus pe treabă. Simți din primele vorbe că e un om al locu­lui, care nu se codește să vorbească cu cel mai tipic accent bănățean. Proiectele sunt "proiecce", actele sunt "acce", iar Timișoara, mândria Banatului, e "Ci­mișora". Plecați în documentare în zona Mun­ților Țarcu, din care face parte și Muntele Mic, nu puteam să nu trecem și pe la Primăria din Turnu Ru­ieni. În prima zi de lucru din 2019, am luat dru­mul urătorilor din sat ca să ajungem la Mihai Ma­ralescu.

"Aici, la poalele Muntelui Mic, tradițiile se păstrează"

- Bună ziua, domnule primar! Primiți cu "ura­tul"?

- Primim, cum să nu! Zilele astea toată comuna a răsunat de colinde. Acum, de la începutul anului nou, primim colindătorii și îl așteptăm pe preot să vină cu sfânta cruce. Aici la poalele Muntelui Mic, tradițiile încă se păstrează. Avem mare tradiție la dansuri. În '85-'86, Turnu Ruieni a luat locul 1 pe țară la jocuri populare. Satul Borlova are un joc unic în Banat și în Ardeal, un brâu în contratimp. Încercăm să ținem vii aceste tradiții. Am vorbit cu lumea din sat să căutăm costume mai vechi, de pe vremuri, și să facem, după ele, 16 perechi nou-no­uțe, să ieșim mândri cu ele în lume, pe unde suntem invitați cu dansul nostru.

- Mă gândesc că urătorii din comună v-au în­trebat, printre altele, și despre ce le-ați pregătit pentru noul an. Cu ce planuri începeți 2019?

- Cum ați putut vedea în documentările dum­neavoastră, ne bucurăm aici de o zonă minunată, la in­trarea în Munții Țarcului, o zonă cu mare poten­țial turistic. Vrem să dezvoltăm comuna pe baza acestui potențial, iar marea noas­tră ambiție este să transformăm Muntele Mic în stațiune turistică. Nu poți face asta fără să ai infrastructură, fără să ai drum, curent, apă, canal, totul pus la punct. Cele mai importante proiecte ale noastre pen­tru anul acesta vizează modernizarea Mun­telui Mic. În­ce­pem anul cu șapte pro­iecte gata aprobate, pregătite pentru licitații. Dintre ele, două sunt în Muntele Mic, pentru apă și ca­nalizare, mai am apro­bate lucrări de extin­de­re și modernizare a rețelelor de apă și ca­na­lizare în comună, pen­tru școala și gră­di­nița din satul Borlova și pentru refacerea tu­tu­ror străzilor din cele cinci sate ale comunei. Am câș­­tigat proiecte de peste 10 milioane de euro, o parte vin de la Ministerul Dezvoltării, dar stăm bine și la fondurile europene: am atras 1 milion de euro pen­tru străzi și alte 500.000 de euro pentru rea­bi­li­tarea căminului cultural. Mai avem un proiect apro­bat pentru un utilaj complex, cu lamă de desză­pe­zire, cu vidanjă și cu facilități pentru curățarea po­milor, un utilaj de care avem mare nevoie în comună.

- Cum vă imaginați că va arăta stațiunea Mun­tele Mic, când va fi totul gata?

- Oho! Ne-am imaginat de mult cum va arăta! Stați să vă arăt! (Desface o hartă uriașă, întinsă pe două birouri). Lucrăm de zor la Planul Urbanistic al Muntelui Mic. Avem deja mai multe teleschiuri funcționale și mai avem altele prinse în plan. Am vrea să facem o telegondolă din Muntele Mic, până la Poiana Mărului și alta din Muntele Mic, pe fostul plai. Ca să vă dați seama, am prognozat o capa­citate de 1.500 de locuri de cazare pe Muntele Mic, față de maximum 500, cât e acum. Lucrările sunt foarte complexe, din pricina diferenței mari de nivel, dar eu sper ca în 2020 să isprăvim. Când totul va fi gata pe munte, și zona de jos, Borlova, Tur­nu Ruieni, se va dezvolta automat, vor apărea și aici locuri de cazare. Dacă vom avea tele­gon­dolă, în loc de o oră, cât faci pe drum, lumea va urca în numai 12 minute. Vreau să mă apuc și de acest proiect în mandatul ăsta.

"Oamenii au un simț foarte dezvoltat al proprietății"

- Cu ce se ocupă oamenii din Turnu Ruieni? A plecat lumea la muncă pe afară, ca prin alte părți?

- De când lumea, dezvoltarea comunei a fost legată de creșterea animalelor și de agricultură, cu accent pe zona fructiferă. Fermele sunt mici, fa­miliale, pentru că aici nu a existat colectivizare, iar lumea are un simț foarte dezvoltat al proprietății. Oamenii sunt harnici, păcat că nu e desfacere mai bună pentru produse! Dacă s-ar organiza o piață de desfacere în zonă ar fi minunat! Avem lapte, avem ouă, carne, fructe... Pe vremea lui Ceaușescu, la noi în comună funcționa un uscător de fructe. Tot Vestul țării aducea aici la uscat mere, ceapă, ciu­perci, tot ce se găsea. Erau aici sute de hectare de mere ionatane! Toată zona Timișoarei era susți­nută cu merele de la Turnu Ruieni. Acum au inva­dat piața merele alea mari, arătoase, de le mănânci și au gust de sfeclă...
De plecat pe afară au plecat unii, dar nu cu gândul să rămână. Demografic stăm bine, nu e exodul din satele de câmpie din Banat, unde lumea a plecat și dusă a fost. Aici, la doi pași de noi, Caransebeșul oferă mul­te locuri de muncă. A­vem multinaționale care îi iau pe oameni cu ma­șina din fața casei. Sunt sute de oameni care merg la Ca­ransebeș, la Lu­goj, chiar și la Ti­mișoara. Dacă iau 2.000 de lei în mână, sunt banii lor de cheltuială, pentru că acasă fiecare are tot ce îi trebuie, fiecare are o grădină și un animal în curte... Dacă în 4-5 ani se dezvoltă și stațiunea, or să poată și tinerii care au fost pe dincolo și au pus un bănuț deoparte să își facă o cabană acolo sus, să aibă o mică afacere. În­cerc să scot la vânzare loturi pe Muntele Mic, să își facă lumea cabane cu arhitectură tipică de munte. Gata cu kitsch-ul! Nu mai merge cu o ca­bană roz și una mov! Avem modele tipice de mun­te, fără inoxuri și fără turnulețe. Nu faci cum tre­buie, nu construiești! Sunt trei-patru modele de ca­bane, din alea îți alegi! Două nuanțe de acoperiș, trei nuanțe de fațadă, balcoane musai din lemn! Am fost în Austria, am studiat cum se face turismul montan și așa vreau să fie și pe Muntele Mic. Până să ajung eu primar, a fost dezastru...

- Ați crescut aici, în comună. Cum sunt oa­me­nii din Turnu Ruieni? Ușor de condus? Despre bă­nățeni se știe că sunt mai încăpățânați, mai căpoși...

- Ușor nu e să lucrezi cu bănățeanul. E mai fălos de fel, "nu își încape în păpuci", cum se zice pe la noi. Dar dacă îl asculți, nu e de neînțeles. Dacă are o problemă, vine și îți spune. Dacă nu-l poți ajuta, te înțelege. Dar dacă i-ai promis ceva, fă! Că pe bănățean nu-l duci cu preșul!

"La țară se votează omul"

- Domnule Maralescu, ce v-a îndemnat către funcția de primar?

- Am avut ambiția de a face ceva pentru co­mună. Sunt dintr-o familie veche, sunt "fălos în țoalele mele", cum se zice. Am fost și eu în tinerețe, în vremurile bune, plecat pe afară. Și când am ajuns dincolo și m-am văzut slugă - "Fă aia! Fă ailaltă!", mi-am zis. "Mă, să-mi dea ăștia ordine mie, când la mine în sat curge lapte și miere?!". Am stat o lu­nă și jumătate și m-am întors acasă. Lăsasem copiii, ai mei ficiori erau mici, abia plecau pe picioare. M-am topit o lună și jumătate! Așa că am venit îna­poi acasă, și sunt mulțumit cu ce am rea­lizat. Și am zis să încerc să fac ceva și pentru oa­menii din sat. "A­vem o zonă cu așa potențial și să nu facă nimeni ni­mic!?", mi-am zis. Și atunci mi-am pus ambiția să fac. M-am zbătut și am făcut, dovadă că nimeni din județ nu are atâtea proiecte aprobate câte am eu.

- Cum votează lumea aici, la țară? Se votează omul sau partidul?

- Eu sunt la cel mai tare partid. (Râde) Sunt înscris în PPU (Partidul Puterii Uma­niste Social-Liberal, n.r.), sunt singurul primar din țară de la acest partid. Am făcut adunări, le-am vorbit oa­menilor, dar ni­cio­dată nu le-am zis să mă voteze pe mi­ne. Le-am zis ce vreau să fac și le-am zis să ju­dece față de ce promit ceilalți. Nu m-am dus la elec­torat ca milogul. La țară se vo­tează omul. Lu­mea știe bine cine sunt și ce pot, iar eu mă simt în lar­gul meu, nu m-am schim­­bat deloc acum că am ajuns primar. Și la Bucu­rești, eu tot ca un bănățean vor­­besc, nu pot altfel! Nu pot să vorbesc "dom­nește" (râde).

- Investitorii străini au ajuns și pe aici?

- Nu prea. Dar nici nu vreau să dezvoltăm zona ca una de făbricuțe. Mi-aș dori să apară ceva mini­fer­me de lapte, de sucuri, vrem să ne dezvoltăm doar pe direcțiile tradiționale. Avem oi și vaci în sat, am reușit să le dăm oamenilor subvențiile de la APIA. La cinci oi, le-am dat oamenilor, din pă­mântul Primăriei, câte un hectar de pășune în zona alpină. La 80 de euro pe cap de oaie, cât e sub­ven­ția, cu cinci oi iei 400 de euro! Iar asta se vede și în creșterea veniturilor Primăriei. Lumea își plă­tește la timp impozitele, iar banii ăștia ne-au prins bine la partea de cofinanțare a proiectelor. Până apuci să iei banii, trebuie să plătești tu. Nici în viața privată, nici în primărie, nu am fost să mă întind mai mult decât îmi e plapuma. Am bani, fac, nu am, nu fac! Am bani, te plătesc să-mi faci proiecte. Când plă­tești bine și la timp, merge treaba! Vă spun, țin la ba­nul public ca la banul meu. Că vedeți, vin unii și alții și te întreabă de sănătate, și eu prefer să dorm liniștit...