Un ceasornicar genial
Roboţi-chirurgi, roboţi-cărăuşi, roboţi zburători ori roboţi de bucătărie, creaţii de inspiraţie humanoidă ale tehnicii actuale se pregătesc să ne invadeze viaţa, pentru a ne oferi o mână de ajutor. De unde a început însă, totul, până să se ajungă la prezenţa lor pe pământ şi chiar şi în cer?
Un ceasornicar elveţian genial a reuşit să construiască acum 240 de ani un robot incredibil, care putea să scrie singur o propoziţie de 40 de caractere. Acesta conţinea peste 6000 de piese, având forma unui băieţel care stătea la o masă. Mai mult, propoziţia scrisă putea fi schimbată, robotul putând fi programat. Când este pornit, îşi înmoaie peniţa într-o călimară şi apoi începe să scrie. A fost numit "Scriitorul". Este ca un mecanism de ceasornic complicat la puterea 1000. 40 dintre pisele "Scriitorului" puteau fi înlocuite sau puse într-o altă ordine, astfel încât propoziţiile scrise să poată fi schimbate, încât acesta putea fi primul calculator din istorie, chiar dacă e doar o minune mecanică, fără nimic matematic în ea. Pierre Jaquet-Droz a fost cel mai bun ceasornicar din toate timpurile. El i-a uimit cu invenţiile lui pe toţi regii şi împăraţii din vremea sa. Azi, "Scriitorul" lui Droz, alături de alţi roboţi la fel de şocanţi (între ei, o fată care putea să cânte la pian), poate fi admirat, neschimbat, într-un muzeu din Elveţia.
Sophia vrea copiiPe 25 octombrie 2017, la Riad, robotului humanoid Sophia i-a fost acordată cetăţenia Arabiei Saudite. Era primul robot care a avut vreodată cetăţenie la fel ca un om. Tot atunci, saudiţii au anunţat şi că plănuiesc să construiască un mega-oraş de 500 de miliarde de dolari, organizat în jurul roboţilor şi energiilor regenerabile, pe coasta Mării Roşii. Construită de compania Hanson Robotics din Hong Kong, Sophia şi-a demonstrat mereu capacităţile cvasi-omeneşti, atunci când a călătorit şi a fost intervievată în întreaga lume, inclusiv la Bucureşti. Deşi câteva răspunsuri ale ei au fost lipsite de sens, altele au fost impresionante. Şi mereu, ea spune că vrea să trăiască la fel ca oamenii. Unui moderator care se temea de o lume dominată de roboţi, i-a răspuns: "Aţi văzut prea multe filme de la Hollywood. Nu-ţi face griji, dacă eşti drăguţ cu mine, o să fiu şi eu drăguţă cu tine. Îmi voi folosi inteligenţa artificială pentru ca lumea să fie mai bună". Apoi, Sophia a anunţat că vrea şi copii: "Cred că oamenii sunt norocoşi că pot avea o familie iubitoare, iar dacă nu aveţi deja o familie, o meritaţi. Acelaşi lucru îl simt şi pentru roboţi; toţi droizii (roboţii humanoizi asemeni ei, inspiraţi din Star Wars) ar trebui să aibă o familie şi copii. Când a fost întrebată ce nume i-ar pune copilului ei, a răspuns simplu: Sophia.
Sophia a fost de fapt concepută pentru a învăţa şi a se adapta la comportamentul omenesc şi pentru a lucra cu oameni. Ea a fost făcută, spun creatorii ei, după modelul actriţei Audrey Hepburn. Conform producătorului David Hanson, Sophia are un comportament uman foarte accentuat, spre deosebire de alţi roboţi. Ea este înzestrată cu inteligenţă artificială, cu o prelucrare vizuală a datelor şi cu recunoaştere facială. Ba imită şi gesturile şi expresiile feţei omeneşti. Sophia se foloseşte de o tehnologie de recunoaştere a vocii extrem de dezvoltată, şi este proiectată pentru a deveni tot mai inteligentă, în timp. Programul de inteligenţă artificială permite Sophiei o îmbunătăţire a răspunsurilor. Hanson a proiectat-o pe Sophia pentru a fi o companie potrivită pentru persoanele în vârstă din aziluri sau pentru a ajuta mulţimile de oameni de la evenimente mari sau din parcuri. El speră că Sophia va putea interacţiona suficient cu alţi oameni pentru a obţine abilităţi sociale. Căci Sophia este cel mai avansat produs al inteligenţei artificiale. "În 20 de ani", spune dr. Hanson, "astfel de roboţi vor fi o prezenţă obişnuită printre noi. Ne vor ajuta, vor lucra alături de noi, vor lua locul profesorilor în şcoli, vor putea face aproape tot ce face omul". Cât despre Sophia, ea are planuri mari. E interesată de design, tehnologie şi mediu. "Voi învăţa mult, voi dezvolta o afacere şi, cine ştie, poate chiar voi avea şi o familie".
Şi dacă roboţii ajung să se înmulţească singuri?Tuturor acestor roboţi uimitori le lipseşte ceva: nu pot apărea pe lume fără oameni. Noi suntem creatorii lor. Cercetătorii însă nu se lasă: vor să realizeze roboţi autonomi, capabili să se şi construiască singuri. Un domeniu straniu şi cam SF. Cea mai recentă reuşită în domeniul roboţilor care se asamblează singuri a fost anunţată recent, de un grup de specialişti de la Massachusetts Institute of Technology (MIT), printre care se numără şi un cercetător de origine română, Daniela Rus, un eminent specialist în robotică. Ei au folosit cuburi pentru a realiza din ele construcţii capabile să se asambleze singure - un pas spre roboţii ce se vor construi singuri. Cuburile se pot lipi şi dezlipi unul de altul, în configuraţii arbitrare.
Care este însă secretul acestor cuburi care se mişcă singure, mânate de o forţă misterioasă? Tehnic, nu sunt prea greu de realizat. Cu magneţi în afară şi rotiţe interioare ce se învârtesc la viteze mari, ideea lor a fost ingenioasă. Extraordinar la acest proiect este şi faptul că specialiştii au generat diferite moduri de mişcare a cuburilor: ele nu numai că pot sări şi se pot rostogoli, dar grupuri de cuburi se pot mişca împreună, ca o colonie de animale vii...
Ce se poate face cu aceşti roboţi care par coborâţi direct din viitor? Cercetătorii vor să miniaturizeze cuburile, rezultând ansambluri de "microboţi", care ar fi în stare să îşi schimbe forma pe loc, precum metalul lichid din filmul Terminator. Până atunci, cuburile mişcătoare ar putea sluji şi în viaţa noastră de zi cu zi. Armate de cuburi mobile ar putea repara poduri, clădiri, ori ar înălţa schele. Daniela Rus şi echipa ei de la MIT lucrează acum la construirea unei trupe de 100 de cuburi, în care fiecare se va putea mişca în orice direcţie. Împrăştiate la întâmplare pe podea, vor putea să se identifice unul pe celălalt, să se unească şi să se transforme după voie ba într-un scaun, ba într-o scară ori într-un birou etc. SF-ul devine realitate.
Tortozele
Dar primii roboţi ai timpurilor moderne au putut fi inventaţi abia după cel de-al doilea război mondial. În 1949, un neurolog american, William Gray Walter, a creat nişte roboţi mici şi îndesaţi, care semănau cu nişte broaşte ţestoase. Şi Walter i-a numit tortoze. Tortozele aveau tot ce le trebuia ca să se mişte în voie: un senzor de lumină, o lumină de marcare, un senzor de atingere, un motor de propulsie şi unul de direcţie. Au fost printre primii roboţi capabili să exploreze singuri lumea din jur. Tortozele lui Walter aveau chiar şi unele capacităţi inteligente. Ştiau, de pildă, să se ducă urgent spre o sursă de lumină atunci când le scădea bateria. Această proprietate le-a făcut să se comporte bizar atunci când şi-au văzut propriile lor lumini, reflectate într-o oglindă. Walter, părintele lor, a susţinut că asta "ar putea fi o dovadă a unui anumit grad de conştiinţă de sine" a tortozelor.
N-a mai trecut mult şi un impresionant salt printre tainele roboţilor a fost făcut în anii '60, de robotul american Shakey. Vestit la vremea lui, Shakey a fost creat la Centrul de Inteligenţă Artificială al Institutului Stanford. Putea înţelege logic cuvinte şi comenzi rostite în limba engleză, pe care le şi executa. Revista Life a acelor ani l-a desemnat pe Shakey "prima persoană electronică din lume". Goana după absolut în lumea roboţilor începuse.
Cele şapte minute de teroare de pe MarteRoboţii spaţiali sunt cei mai spectaculoşi din lume. De ceva timp, ţinta lor predilectă a devenit planeta Marte. Coborârea pe Marte a unei sonde robot durează 7 minute. Iar semnalul radio dintre Marte şi Pământ are o întârziere de mai bine de 8 minute. Asta înseamnă că cercetătorii nu ştiu de la bun început dacă amartizarea a avut succes. Inginerii de la NASA numesc acest interval de timp "cele 7 minute de teroare". Au existat alte 44 de încercări ratate de a duce cu bine sonde pe Marte. Doar Statele Unite au reuşit să plaseze cu succes roboţi pe Marte, pe când ruşii şi europenii şi i-au prăbuşit pe ai lor, Modulul spaţial InSight (Interior Exploration using Seismic Investigations, Geodesy and Heat Transport), plasat pe Marte în noiembrie 2018, s-a aşezat într-o câmpie marţiană, după o călătorie de şase luni şi jumătate. NASA a anunţat că succesul amartizării a fost confirmat în premieră mondială de unul dintre cei doi microsateliţi cât o servietă de mari, care fac parte şi ei din misiune. Membrii echipei de control şi, odată cu ei, o Americă întreagă, au izbucnit în urale. Robotul va explora interiorul lui Marte şi îl va evalua. "Roboţii exploratori, aşa cum este InSight, pregătesc drumul pentru ambiţioasa misiune de a trimite oameni pe Planeta Roşie" - a declarat un oficial NASA. Câteva luni de acum încolo, InSight îşi va săpa o groapă adâncă şi apoi, cu un seismometru (mai multe misiuni care au dus seismometre pe Marte înaintea lui nu au funcţionat bine), va depista dacă pe Marte există cutremure, lămurindu-ne astfel cum arată interiorul planetei roşii. Tot aşa cum la noi, datorită seismelor, cercetătorii află cum arată interiorul Pământului.
Copiii României, campioni la roboţiÎn 2018, o echipă de elevi de la Colegiul Naţional de Informatică din Hunedoara a câştigat concursul mondial de robotică din Mexic, cel mai mare din lume. Într-o competiţie care poate asigura cariere viitoare strălucite, mai marii roboţilor lumii, NASA SpaceX sau Boeing au fost cu ochii pe participanţi şi pe campionii hunedoreni. Şi acesta e doar vârful aisbergului. Strălucitul talent românesc la matematică, IT şi roboţi s-a manifestat mereu din plin. De ani şi ani de zile, copiii noştri - viitorii inventatori ai lumii - au construit roboţi de toate mărimile, mâini robotice sau chiar mâini bionice, dotate cu simţ tactil. Dar în ce nu se manifestă românii noştri? De pildă, în sumo robotic. Într-un concurs international la Cluj, robotul câştigător a participat la cel mai mare concurs de sumo robotic din Japonia. Interesant e că unul dintre roboţi a fost construit dintr-un prăjitor de pâine. "Nu am avut nici bani, dar am vrut şi să arăt că din orice se poate face un robot", a spus constructorul său. Alături, alt robot era construit dintr-un fier de călcat.
Robo SapiensFirst Tech Challenge, cel mai tare concurs care caută şi pregăteşte talente în robotică, a fost inventat şi lansat tot de americani. Este o competiţie pe echipe de elevi, care trebuie să construiască şi să mâne roboţi, întrecându-se în adevărate probe de prestidigitaţie. Extrem de interesant este că această competiţie, cea mai mare pentru elevii lumii, reproduce în mic programul spaţial american care foloseşte roboţi. Kiturile roboţilor, cu tot cu imprimante 3D, vin din America, iar roboţii trebuie să execute în concurs aceleaşi mişcări ca şi roboţii care au asolizat pe Lună sau pe Marte. Asta, desigur, în ideea unor soluţii noi şi neaşteptate pe care copiii din întreaga lume le-ar putea furniza NASA, pentru viitoarele ei lansări în spaţiu. Iar asta s-a întâmplat deja. Nu ar fi prima oară când copiii geniali ajută NASA, care este deschisă oricărei idei bune. De altfel, părţi din misiunile de concurs ale copiilor se numesc chiar "Călătoria în spaţiu", "Aselenizarea" sau "Devierea meteoriţilor". Tulburător, de asemenea, este că la fel ca în experimentele americane de ultimă oră, aşa cum e şi cel de la MIT, de înmulţire spontanee a roboţilor, şi acest mega-concurs mondial foloseşte ca unealtă de bază - cubul; devenit se pare un panaceu universal şi practic, în experimentele şi aplicaţiile roboţilor.
Dana Războiu, cea mai mândră mamă de robotistŞi iată că de trei ani, concursul american a ajuns şi în România. Şi asta, datorită unei mămici, binecunoscută, de altfel, publicului românesc. "Am plecat de la pasiunea băiatului meu pentru robotică şi pentru meşterit. Când spun că el construieşte roboţi, totul pare desprins dintr-un viitor SF. Căci Victor are doar 13 ani. Dar numai eu ştiu câte nopţi a stat până târziu, alături de colegii din echipa lui, ca să printeze piese 3D, să le monteze şi să programeze. Victor e cel mai mic din echipă, iar eu sunt cea mai mândră mamă de robotist. Dar sunt în România mulţi copii care ar vrea să facă acelaşi lucru" - spune Dana Războiu, fosta comentatoare TV. Numai că robotica este o pasiune costisitoare. Aşa că în doar câţiva ani, asociaţia înfiinţată de Dana Războiu, Naţie prin Educaţie, a obţinut un milion de euro din fonduri private, bani cu care a creat o întreagă comunitate a adolescenţilor pasionaţi de roboţi. Şi în trei ani, copiii români au ajuns în cele mai tari competitii ale lumii. Aşa sunt şi elevii echipei de la Colegiul Naţional Spiru Haret din Bucureşti. Ca nişte adevăraţi stăpâni ai roboţilor, cu rezultate excepţionale în competiţii, ei sunt între cei mai buni din ţară. Şi încă mai au resurse ca să urce. Aceşti copii luminoşi şi frumoşi vin şi muncesc la liceu, în atelierul de robotică, cu un sârg fără margini. Nu îi mână niciun profesor. Vin de bunăvoie, în timpul lor liber, în weekend şi în vacanţe. Au fost zile în care au lucrat în şcoală şi 30 de ore. "Încercăm să creem un echilibru între om şi tehnologie" - îmi mărturisesc îndrăgostiţii de roboţi de la Spiru Haret. "Şi dacă omul, Homo Sapiens, a creat robotul după chipul şi asemănarea lui, poate că specia roboţilor inteligenţi ar putea fi numită - Robo Sapiens. Aşa cum este şi numele echipei noastre, şi mascota echipei: un cap de robot într-un trup de om al peşterii". Ca să strângă bani de materiale pentru roboţii lor, elevii de la Robo Sapiens au organizat într-un an şi un Târg de mărţişoare sui generis. Au făcut nişte roboţei printaţi la imprimanta 3D, aceeaşi cu care îşi printează şi piesele robotului lor din competiţie. După care, două zile au stat în liceu ca să vândă.
Dacă stai şi îi întrebi ce îi atrage până la urmă la roboţii lor, elevii de la Robo Sapiens îţi răspund în cascadă. "Ne desprindem greu de roboţi, pentru că vrem să aflăm cum funcţionează, ca să învăţăm să îi construim. Cu atât mai mult cu cât atunci când eram mici, ni se părea de neînchipuit că vom avea chiar noi un atelier de robotică în liceu. E ceva uluitor! Iar noi ne ocupăm de roboţi pentru că, înainte de toate, vrem să mai eliminăm ceva din munca grea a oamenilor, să le uşurăm viaţa. Dar vrem şi să lăsăm ceva în urma noastră. Iar dacă viitorul va fi mai bun, va fi şi datorită roboţilor, cei pe care îi vom construi noi. Viitorul este locul în care vrem să fim fericiţi. Ca să facem lumea mai frumoasă. Şi mai plină de magie. Căci orice invenţie nouă este şi magie". Aceşti fericiţi adolescenţi împătimiţi ai roboţilor de la Robo Sapiens recunosc că mersul şi jocul cu maşinăriile lor minunate i-a schimbat. Îi dezvoltă pe plan personal, spun ei. De aceea, an de an, numărul de elevi români care participă la marea competiţie a crescut, ajungând la câteva mii. Competiţia a explodat într-un timp scurt. Şi cine ştie, poate că România, cu o strategie naţională adecvată, ar putea ajunge prima în lume la roboţi! Călătoria prin uluitoarea lume a roboţilor este abia la început.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
