Roboți-chirurgi, roboți-cărăuși, roboți zburători ori roboți de bucătărie, creații de inspirație humanoidă ale tehnicii actuale se pregătesc să ne invadeze viața, pentru a ne oferi o mână de ajutor. De unde a început însă, totul, până să se ajungă la prezența lor pe pământ și chiar și în cer?
Un ceasornicar elvețian genial a reușit să construiască acum 240 de ani un robot incredibil, care putea să scrie singur o propoziție de 40 de caractere. Acesta conținea peste 6000 de piese, având forma unui băiețel care stătea la o masă. Mai mult, propoziția scrisă putea fi schimbată, robotul putând fi programat. Când este pornit, își înmoaie penița într-o călimară și apoi începe să scrie. A fost numit "Scriitorul". Este ca un mecanism de ceasornic complicat la puterea 1000. 40 dintre pisele "Scriitorului" puteau fi înlocuite sau puse într-o altă ordine, astfel încât propozițiile scrise să poată fi schimbate, încât acesta putea fi primul calculator din istorie, chiar dacă e doar o minune mecanică, fără nimic matematic în ea. Pierre Jaquet-Droz a fost cel mai bun ceasornicar din toate timpurile. El i-a uimit cu invențiile lui pe toți regii și împărații din vremea sa. Azi, "Scriitorul" lui Droz, alături de alți roboți la fel de șocanți (între ei, o fată care putea să cânte la pian), poate fi admirat, neschimbat, într-un muzeu din Elveția.
Sophia vrea copii
Pe 25 octombrie 2017, la Riad, robotului humanoid Sophia i-a fost acordată cetățenia Arabiei Saudite. Era primul robot care a avut vreodată cetățenie la fel ca un om. Tot atunci, saudiții au anunțat și că plănuiesc să construiască un mega-oraș de 500 de miliarde de dolari, organizat în jurul roboților și energiilor regenerabile, pe coasta Mării Roșii. Construită de compania Hanson Robotics din Hong Kong, Sophia și-a demonstrat mereu capacitățile cvasi-omenești, atunci când a călătorit și a fost intervievată în întreaga lume, inclusiv la București. Deși câteva răspunsuri ale ei au fost lipsite de sens, altele au fost impresionante. Și mereu, ea spune că vrea să trăiască la fel ca oamenii. Unui moderator care se temea de o lume dominată de roboți, i-a răspuns: "Ați văzut prea multe filme de la Hollywood. Nu-ți face griji, dacă ești drăguț cu mine, o să fiu și eu drăguță cu tine. Îmi voi folosi inteligența artificială pentru ca lumea să fie mai bună". Apoi, Sophia a anunțat că vrea și copii: "Cred că oamenii sunt norocoși că pot avea o familie iubitoare, iar dacă nu aveți deja o familie, o meritați. Același lucru îl simt și pentru roboți; toți droizii (roboții humanoizi asemeni ei, inspirați din Star Wars) ar trebui să aibă o familie și copii. Când a fost întrebată ce nume i-ar pune copilului ei, a răspuns simplu: Sophia.
Sophia a fost de fapt concepută pentru a învăța și a se adapta la comportamentul omenesc și pentru a lucra cu oameni. Ea a fost făcută, spun creatorii ei, după modelul actriței Audrey Hepburn. Conform producătorului David Hanson, Sophia are un comportament uman foarte accentuat, spre deosebire de alți roboți. Ea este înzestrată cu inteligență artificială, cu o prelucrare vizuală a datelor și cu recunoaștere facială. Ba imită și gesturile și expresiile feței omenești. Sophia se folosește de o tehnologie de recunoaștere a vocii extrem de dezvoltată, și este proiectată pentru a deveni tot mai inteligentă, în timp. Programul de inteligență artificială permite Sophiei o îmbunătățire a răspunsurilor. Hanson a proiectat-o pe Sophia pentru a fi o companie potrivită pentru persoanele în vârstă din aziluri sau pentru a ajuta mulțimile de oameni de la evenimente mari sau din parcuri. El speră că Sophia va putea interacționa suficient cu alți oameni pentru a obține abilități sociale. Căci Sophia este cel mai avansat produs al inteligenței artificiale. "În 20 de ani", spune dr. Hanson, "astfel de roboți vor fi o prezență obișnuită printre noi. Ne vor ajuta, vor lucra alături de noi, vor lua locul profesorilor în școli, vor putea face aproape tot ce face omul". Cât despre Sophia, ea are planuri mari. E interesată de design, tehnologie și mediu. "Voi învăța mult, voi dezvolta o afacere și, cine știe, poate chiar voi avea și o familie".
Și dacă roboții ajung să se înmulțească singuri?
Tuturor acestor roboți uimitori le lipsește ceva: nu pot apărea pe lume fără oameni. Noi suntem creatorii lor. Cercetătorii însă nu se lasă: vor să realizeze roboți autonomi, capabili să se și construiască singuri. Un domeniu straniu și cam SF. Cea mai recentă reușită în domeniul roboților care se asamblează singuri a fost anunțată recent, de un grup de specialiști de la Massachusetts Institute of Technology (MIT), printre care se numără și un cercetător de origine română, Daniela Rus, un eminent specialist în robotică. Ei au folosit cuburi pentru a realiza din ele construcții capabile să se asambleze singure - un pas spre roboții ce se vor construi singuri. Cuburile se pot lipi și dezlipi unul de altul, în configurații arbitrare.
Care este însă secretul acestor cuburi care se mișcă singure, mânate de o forță misterioasă? Tehnic, nu sunt prea greu de realizat. Cu magneți în afară și rotițe interioare ce se învârtesc la viteze mari, ideea lor a fost ingenioasă. Extraordinar la acest proiect este și faptul că specialiștii au generat diferite moduri de mișcare a cuburilor: ele nu numai că pot sări și se pot rostogoli, dar grupuri de cuburi se pot mișca împreună, ca o colonie de animale vii...
Ce se poate face cu acești roboți care par coborâți direct din viitor? Cercetătorii vor să miniaturizeze cuburile, rezultând ansambluri de "microboți", care ar fi în stare să își schimbe forma pe loc, precum metalul lichid din filmul Terminator. Până atunci, cuburile mișcătoare ar putea sluji și în viața noastră de zi cu zi. Armate de cuburi mobile ar putea repara poduri, clădiri, ori ar înălța schele. Daniela Rus și echipa ei de la MIT lucrează acum la construirea unei trupe de 100 de cuburi, în care fiecare se va putea mișca în orice direcție. Împrăștiate la întâmplare pe podea, vor putea să se identifice unul pe celălalt, să se unească și să se transforme după voie ba într-un scaun, ba într-o scară ori într-un birou etc. SF-ul devine realitate.
Tortozele
Dar primii roboți ai timpurilor moderne au putut fi inventați abia după cel de-al doilea război mondial. În 1949, un neurolog american, William Gray Walter, a creat niște roboți mici și îndesați, care semănau cu niște broaște țestoase. Și Walter i-a numit tortoze. Tortozele aveau tot ce le trebuia ca să se miște în voie: un senzor de lumină, o lumină de marcare, un senzor de atingere, un motor de propulsie și unul de direcție. Au fost printre primii roboți capabili să exploreze singuri lumea din jur. Tortozele lui Walter aveau chiar și unele capacități inteligente. Știau, de pildă, să se ducă urgent spre o sursă de lumină atunci când le scădea bateria. Această proprietate le-a făcut să se comporte bizar atunci când și-au văzut propriile lor lumini, reflectate într-o oglindă. Walter, părintele lor, a susținut că asta "ar putea fi o dovadă a unui anumit grad de conștiință de sine" a tortozelor.
N-a mai trecut mult și un impresionant salt printre tainele roboților a fost făcut în anii '60, de robotul american Shakey. Vestit la vremea lui, Shakey a fost creat la Centrul de Inteligență Artificială al Institutului Stanford. Putea înțelege logic cuvinte și comenzi rostite în limba engleză, pe care le și executa. Revista Life a acelor ani l-a desemnat pe Shakey "prima persoană electronică din lume". Goana după absolut în lumea roboților începuse.
Cele șapte minute de teroare de pe Marte
Roboții spațiali sunt cei mai spectaculoși din lume. De ceva timp, ținta lor predilectă a devenit planeta Marte. Coborârea pe Marte a unei sonde robot durează 7 minute. Iar semnalul radio dintre Marte și Pământ are o întârziere de mai bine de 8 minute. Asta înseamnă că cercetătorii nu știu de la bun început dacă amartizarea a avut succes. Inginerii de la NASA numesc acest interval de timp "cele 7 minute de teroare". Au existat alte 44 de încercări ratate de a duce cu bine sonde pe Marte. Doar Statele Unite au reușit să plaseze cu succes roboți pe Marte, pe când rușii și europenii și i-au prăbușit pe ai lor, Modulul spațial InSight (Interior Exploration using Seismic Investigations, Geodesy and Heat Transport), plasat pe Marte în noiembrie 2018, s-a așezat într-o câmpie marțiană, după o călătorie de șase luni și jumătate. NASA a anunțat că succesul amartizării a fost confirmat în premieră mondială de unul dintre cei doi microsateliți cât o servietă de mari, care fac parte și ei din misiune. Membrii echipei de control și, odată cu ei, o Americă întreagă, au izbucnit în urale. Robotul va explora interiorul lui Marte și îl va evalua. "Roboții exploratori, așa cum este InSight, pregătesc drumul pentru ambițioasa misiune de a trimite oameni pe Planeta Roșie" - a declarat un oficial NASA. Câteva luni de acum încolo, InSight își va săpa o groapă adâncă și apoi, cu un seismometru (mai multe misiuni care au dus seismometre pe Marte înaintea lui nu au funcționat bine), va depista dacă pe Marte există cutremure, lămurindu-ne astfel cum arată interiorul planetei roșii. Tot așa cum la noi, datorită seismelor, cercetătorii află cum arată interiorul Pământului.
Copiii României, campioni la roboți
În 2018, o echipă de elevi de la Colegiul Național de Informatică din Hunedoara a câștigat concursul mondial de robotică din Mexic, cel mai mare din lume. Într-o competiție care poate asigura cariere viitoare strălucite, mai marii roboților lumii, NASA SpaceX sau Boeing au fost cu ochii pe participanți și pe campionii hunedoreni. Și acesta e doar vârful aisbergului. Strălucitul talent românesc la matematică, IT și roboți s-a manifestat mereu din plin. De ani și ani de zile, copiii noștri - viitorii inventatori ai lumii - au construit roboți de toate mărimile, mâini robotice sau chiar mâini bionice, dotate cu simț tactil. Dar în ce nu se manifestă românii noștri? De pildă, în sumo robotic. Într-un concurs international la Cluj, robotul câștigător a participat la cel mai mare concurs de sumo robotic din Japonia. Interesant e că unul dintre roboți a fost construit dintr-un prăjitor de pâine. "Nu am avut nici bani, dar am vrut și să arăt că din orice se poate face un robot", a spus constructorul său. Alături, alt robot era construit dintr-un fier de călcat.
Robo Sapiens
First Tech Challenge, cel mai tare concurs care caută și pregătește talente în robotică, a fost inventat și lansat tot de americani. Este o competiție pe echipe de elevi, care trebuie să construiască și să mâne roboți, întrecându-se în adevărate probe de prestidigitație. Extrem de interesant este că această competiție, cea mai mare pentru elevii lumii, reproduce în mic programul spațial american care folosește roboți. Kiturile roboților, cu tot cu imprimante 3D, vin din America, iar roboții trebuie să execute în concurs aceleași mișcări ca și roboții care au asolizat pe Lună sau pe Marte. Asta, desigur, în ideea unor soluții noi și neașteptate pe care copiii din întreaga lume le-ar putea furniza NASA, pentru viitoarele ei lansări în spațiu. Iar asta s-a întâmplat deja. Nu ar fi prima oară când copiii geniali ajută NASA, care este deschisă oricărei idei bune. De altfel, părți din misiunile de concurs ale copiilor se numesc chiar "Călătoria în spațiu", "Aselenizarea" sau "Devierea meteoriților". Tulburător, de asemenea, este că la fel ca în experimentele americane de ultimă oră, așa cum e și cel de la MIT, de înmulțire spontanee a roboților, și acest mega-concurs mondial folosește ca unealtă de bază - cubul; devenit se pare un panaceu universal și practic, în experimentele și aplicațiile roboților.
Dana Războiu, cea mai mândră mamă de robotist
Și iată că de trei ani, concursul american a ajuns și în România. Și asta, datorită unei mămici, binecunoscută, de altfel, publicului românesc. "Am plecat de la pasiunea băiatului meu pentru robotică și pentru meșterit. Când spun că el construiește roboți, totul pare desprins dintr-un viitor SF. Căci Victor are doar 13 ani. Dar numai eu știu câte nopți a stat până târziu, alături de colegii din echipa lui, ca să printeze piese 3D, să le monteze și să programeze. Victor e cel mai mic din echipă, iar eu sunt cea mai mândră mamă de robotist. Dar sunt în România mulți copii care ar vrea să facă același lucru" - spune Dana Războiu, fosta comentatoare TV. Numai că robotica este o pasiune costisitoare. Așa că în doar câțiva ani, asociația înființată de Dana Războiu, Nație prin Educație, a obținut un milion de euro din fonduri private, bani cu care a creat o întreagă comunitate a adolescenților pasionați de roboți. Și în trei ani, copiii români au ajuns în cele mai tari competitii ale lumii. Așa sunt și elevii echipei de la Colegiul Național Spiru Haret din București. Ca niște adevărați stăpâni ai roboților, cu rezultate excepționale în competiții, ei sunt între cei mai buni din țară. Și încă mai au resurse ca să urce. Acești copii luminoși și frumoși vin și muncesc la liceu, în atelierul de robotică, cu un sârg fără margini. Nu îi mână niciun profesor. Vin de bunăvoie, în timpul lor liber, în weekend și în vacanțe. Au fost zile în care au lucrat în școală și 30 de ore. "Încercăm să creem un echilibru între om și tehnologie" - îmi mărturisesc îndrăgostiții de roboți de la Spiru Haret. "Și dacă omul, Homo Sapiens, a creat robotul după chipul și asemănarea lui, poate că specia roboților inteligenți ar putea fi numită - Robo Sapiens. Așa cum este și numele echipei noastre, și mascota echipei: un cap de robot într-un trup de om al peșterii". Ca să strângă bani de materiale pentru roboții lor, elevii de la Robo Sapiens au organizat într-un an și un Târg de mărțișoare sui generis. Au făcut niște roboței printați la imprimanta 3D, aceeași cu care își printează și piesele robotului lor din competiție. După care, două zile au stat în liceu ca să vândă.
Dacă stai și îi întrebi ce îi atrage până la urmă la roboții lor, elevii de la Robo Sapiens îți răspund în cascadă. "Ne desprindem greu de roboți, pentru că vrem să aflăm cum funcționează, ca să învățăm să îi construim. Cu atât mai mult cu cât atunci când eram mici, ni se părea de neînchipuit că vom avea chiar noi un atelier de robotică în liceu. E ceva uluitor! Iar noi ne ocupăm de roboți pentru că, înainte de toate, vrem să mai eliminăm ceva din munca grea a oamenilor, să le ușurăm viața. Dar vrem și să lăsăm ceva în urma noastră. Iar dacă viitorul va fi mai bun, va fi și datorită roboților, cei pe care îi vom construi noi. Viitorul este locul în care vrem să fim fericiți. Ca să facem lumea mai frumoasă. Și mai plină de magie. Căci orice invenție nouă este și magie". Acești fericiți adolescenți împătimiți ai roboților de la Robo Sapiens recunosc că mersul și jocul cu mașinăriile lor minunate i-a schimbat. Îi dezvoltă pe plan personal, spun ei. De aceea, an de an, numărul de elevi români care participă la marea competiție a crescut, ajungând la câteva mii. Competiția a explodat într-un timp scurt. Și cine știe, poate că România, cu o strategie națională adecvată, ar putea ajunge prima în lume la roboți! Călătoria prin uluitoarea lume a roboților este abia la început.