Mari maeştri spirituali ai vremurilor noastre

Fiecare epocă îşi are înţelepţii şi mentorii ei. Spre marele nostru noroc, în această eră a globalizării, avem lesne acces nu doar la învăţăturile maeştrilor spirituali autohtoni, ci şi la cele ale învăţaţilor străini, din Orient şi Occident, deopotrivă. Comparându-le învăţăturile, con­statăm că, deşi provin din culturi complet diferite, ei propovăduiesc, în general, aceleaşi mesaje de iu­bire, compasiune şi toleranţă. Ce îi diferenţiază cu adevărat sunt mai degrabă abordările şi metodele pe care ni le propun pentru a ne da o mână de ajutor pe calea evoluţiei spirituale.

Dalai Lama
"Adevărata valoare a existenţei stă în compasiune"

Seninul şi glumeţul Tenzin Gyat­­so, al paispreze­ce­lea Da­lai Lama, este unul din­tre cei mai cu­nos­cuţi maeştri spirituali ai vre­murilor nostre. Pen­tru adepţii budis­mu­lui tibe­tan, el este la fel ca Papa Francisc I pentru catolici - şi anume, li­derul re­ligios suprem. În plus, Dalai Lama este şi li­derul guver­nului tibe­tan, care se află în exil în Dha­ram­sh?la, în urma invaziei chineze din 1951.

Pe tron de la patru ani

Cum a ajuns Tenzin Gyatso al XIV-lea Dalai Lama? Conform tradiţiei tibetane, atunci când moa­re un Dalai Lama, succesorul său, considerat o reîn­carnare a lui, este descoperit cu ajutorul unor viziuni, semne şi teste. Viziunea care i-a călăuzit pe cei care îl căutau pe noul Dalai Lama a fost cea a unei mânăstiri mari, cu acoperiş turcoaz, în faţa căreia se afla o casă mititică. În acea căsuţă de fer­mieri şi comercianţi de cai, din satul Taktser, locuia băiatul de numai câţiva anişori, care avea să devină noul lider spiritual al ţării. Când echipa de căutare a ajuns la el, micuţul l-a recunoscut pe conducătorul acesteia, căruia i-a spus pe nume. Copilul a fost testat, cerându-i-se să aleagă dintre câteva obiecte, acele lucruri care i-au aparţinut celui de-al XIII-lea Dalai Lama. Tenzin a îndeplinit fără greş această sar­cină şi, la vârsta de patru ani, a fost dus în ca­pitala Tibetului, Lhasa, şi instalat pe tron. Doi ani mai târziu, Tenzin Gyatso şi-a început studiile.

Doctor în filozofie

Cine crede că tibetanii, trăind într-unul dintre cele mai izolate locuri de pe pământ, au parte de un sistem superficial de învăţământ, se înşală amarnic. Dimpotrivă, scopul principal al sis­temului tibetan constă în cultivarea minţii, printr-o mare varietate de cunoştinţe, motiv pentru care pro­grama şcolară include, între altele, teatrul, dansul şi muzica, astrologia, poezia şi com­­poziţia, dar şi materii ca arta vin­decării, sanscrita, dialectica, artele şi meseriile, metafizica şi filosofia religiilor. Ultima dintre aceste ma­terii este considerată funda­men­tală, iar Dalai Lama a excelat la ea, luându-şi doctora­tul la vâr­sta de 25 de ani. În plus, ca o re­cunoaştere a importanţei scrierilor sale asupra filozofiei buddhiste şi a rolului pe care personalitatea sa îl joacă în dia­logul ecumenic şi în menţinerea armoniei între marile religii ale lumi, mai multe univer­sităţi oc­cidentale i-au conferit, în decur­sul timpului, titlul de Doctor Honoris Causa. Reputaţia sa i-a adus şi Premiul Nobel pentru Pace, în anul 1989.

Principalele învăţături

Invazia chineză şi ple­carea lui Dalai Lama în exil au reprezentat, cu siguranţă, o dramă ex­trem de dureroasă pentru tibetani. În materie de spiritualitate, restul lumii a avut însă de câştigat, pentru că Dalai Lama a efectuat, spre deosebire de predecesorii săi, nu­meroase vizite în ţări străi­ne şi, cu umorul şi căldura care-l caracte­ri­zează, a împărtăşit în­tre­gului mapamond din cu­noaş­terea sa. Învăţăturile lui Dalai Lama, prezentate în numeroasele sale scrieri, sunt, desi­gur, mult prea com­plexe pentru a fi redate în câteva rânduri. În ca­drul lor, un loc central îl ocupă o noţiune ca­re îi este familiară ori­cărui creştin: com­pa­siu­nea. În vi­ziunea lui Dalai La­ma, com­pa­siu­­nea, alături de iubi­re, reprezintă o sur­să ultimă a succe­sului în viaţă, în vre­me ce ego­is­mul nu le dăunează doar celorlalţi, ci ne împiedică şi pe noi înşine să atingem fericirea la care aspirăm. "Fii bun de câte ori se poate. Şi se poate întotdeauna", ne învaţă Dalai Lama.
Iată, pe scurt, alte câteva dintre învăţăturile şi sfaturile practice ale lui Dalai Lama, aşa cum au fost ele rostite ori scrise în decursul timpului, de liderul spiritual al Tibetului:
* "Cea mai bună relaţie între oameni este aceea în care iubirea reciprocă depăşeşte nevoia fie­căruia".
* "În neînţelegerile cu ceilalţi, ia seama numai de situaţia curentă. Nu invoca trecutul".
* "Trăieşte o viaţă onorabilă. La bătrâneţe vei putea să te bucuri a două oară de ea".
* "Semeni o faptă, culegi un obicei. Semeni un obicei, culegi un caracter. Semeni un caracter, cu­legi un destin".


Deepak Chopra
"Noi nu suntem altceva decât noduri de conştiinţă, localizate într-un univers conştient"

Născut în India anului 1946, Deepak Chopra a studiat medicina în ţara de baştină, înainte de a emigra, în anii '70, în Statele Unite ale Americii. El a promovat aici rezidenţiatul, specializându-se în medicină internă şi endocrinologie, iar apoi a fost şef de personal la "New England Memorial Hospi­tal". Ulterior, doctorul indian s-a distanţat de me­dicina clasică, devenind un susţinător fervent al celei alternative.

În topul celor mai influenţi gânditori

Prin numeroasele sale cărţi şi apariţii publice, Deepak Chopra a reuşit treptat să popularizeze în Statele Unite, dar şi în restul lumii, vechea tradiţie indiană a vindecării, cunoscută sub numele de Ayur­veda. În prezent, el este cunoscut drept unul dintre cei mai bine plătiţi scriitori din lume, un mare maes­tru spiritual al vremurilor noastre şi, totodată, "poe­tul-profet al medicinei alternative", aşa cum l-a descris publicaţia americană "New York Times". Re­vista "Time" l-a desemnat "una dintre primele 100 de personalităţi ale secolului", în vreme ce son­dajul global organizat de "Huffington Post" şi "World Post", l-au clasat pe locul 17 în topul celor mai influenţi gânditori.
Tonul cald şi plin de înţe­legere al lui Deepak Chopra a cucerit şi numeroase inimi din România, multe dintre cărţile sale fiind traduse şi publicate în ţara noastră. O bună parte dintre ele nu au drept subiect medicina ayur­vedică, ci abor­dează mai de­grabă teme spiri­tuale. Chiar şi cărţile lui care se referă la ches­tiuni practice, cum ar fi depăşirea unor de­pen­denţe ori a stărilor de frică, abundă în învăţături de natură spirituală, Deepak Cho­pra împărtăşind credinţa conform căreia sta­rea menta­lă exercită o influ­en­ţă directă asupra stării de sănătate a cor­pului.

Principalele învăţături

Deepak Chopra este de­parte de a fi genul de maestru spiritual sever, care să le pre­tindă oame­nilor rigoare maxi­mă şi o disci­plină de fier. El se aseamănă mai de­grabă unui me­dic de familie blând, care-şi cunoaşte bine pacien­ţii, îndrumându-i cu atâta drag, încât aceştia îi ur­mează fără efort tra­tamentele, indiferent cât ar fi de complexe. Aşa pro­cedează şi când vor­beşte pe teme spirituale. Deepak Chopra îl descrie pe Dum­nezeu ca fiind apropiat, accesibil nouă. Mai mult, afirmă el, noi am evoluat tocmai pentru a-l găsi pe Dum­nezeu, iar cele mai preţioase secrete ale divi­nităţii se află ascunse chiar în noi înşine.
O metodă pe care medicul indian o recomandă în­totdeauna cu căldură, pentru a ne ajuta să con­ştien­tizăm această stare de lucruri, este meditaţia prin respiraţie. "Cu fiecare inhalare, corpul dum­neavoastră primeşte zeci de miliarde de atomi, mici fragmente de univers care, de-a lungul secolelor, au trecut prin nenumărate alte fiinţe vii şi vor con­tinua să treacă mult după ce dumneavoastră nu veţi mai fi. În acest sens, respiraţia este legătura dintre natura noastră biologică şi cea spirituală", explică Deepak Chopra. Iată cum marele maestru spiritual ne propune atât o viziune inedită asupra legăturilor dintre noi şi cosmos, cât şi o metodă care ne permite să-l asociem pe Dumnezeu cu fiecare răsuflare a noastră.
Vă prezentăm mai jos alte câteva dintre învă­ţăturile versatilului maestru:
* "Nu este corect să spunem că noi suntem fiinţe umane, care au din când în când experienţe spiri­tuale. Realitatea este inversă: noi suntem fiinţe spi­rituale care şi-au asumat o formă umană ocazio­nală".
* "Aplicarea soluţiilor forţate nu face altceva decât să creeze noi probleme".
* "Deşi nu pare deloc raţională, inima are o ca­pacitate de calcul care depăşeşte cu mult, în pre­cizie, limitele gândirii raţionale".


Eckhart Tolle
"Viaţa este acum"

Deşi o figură mai degrabă austeră, în comparaţie cu carismaticii Dalai Lama şi Deepak Chopra, Eck­hart Tolle a făcut ce a făcut şi a fost inclus, în 2011, de Watkins Review, în rândul "celor mai influente persoane din lume din punct de vedere spiritual". Asta după ce, cu trei ani mai devreme, fusese de­sem­nat de "The New York Times", drept "cel mai popular autor pe teme spirituale din Statele Unite". "Puterea prezentului", prima dintre cărţile sale, s-a vândut, în doi ani de la publicare, în trei milioane de exemplare numai în America de Nord. A doua ediţie a cărţii, publicată în 1999, a intrat şi a rămas vreme de patru ani la rând pe lista "New York Times", a celor mai bine vândute cărţi. Ca şi ceilalţi doi mari maeştri spirituali ai vremurilor noastre amintiţi în acest articol, Eckhart Tolle a câştigat în popularitate, comunicând cu publicul nu doar prin lucrările scrise, ci şi pe alte canale, ca de pildă, înre­gistrările video disponibile pe internet ori semi­na­riile online (denumite webinare).

O copilărie tristă

Cum a ajuns însă Eck­hart Tolle, născut în Ger­mania, la scur­­tă vreme după încheierea ce­lui de-al Doilea Război Mon­­dial, să fie conside­rat un mare maes­tru spi­ritual al timpurilor noas­tre? Ei bine, potrivit pro­pri­ilor sale spuse, tocmai acest con­text nefericit l-a transformat în ceea ce este astăzi. Copilăria lui a fost departe de a fi una fericită. Pri­mii ani din viaţă şi i-a petrecut într-un peisaj dezolant, ju­cân­du-se, uneori, printre ruinele rămase în urma bom­bardamentelor. Apoi, părinţii lui s-au despărţit şi Tolle s-a mutat, la 13 ani, cu tatăl său, în Spania. La 19 ani, Tolle a ajuns la Lon­dra, unde, măcinat de depresie şi anxietate, a înce­put, potrivit pro­priilor sale spuse, "să caute răs­pun­­suri". Nu este aşa­dar de mirare că, urmând cursu­rile Universităţii din Lon­dra, s-a orientat către filo­zo­fie, psihologie şi litera­tură. După absolvire, i s-a oferit şi o bursă la presti­gioasa Universitate Cam­bridge, însă Eck­hart Tolle şi-a abandonat studiile.

Noaptea care a schimbat totul

Transformarea sa interioară a survenit după lungi perioade de depresie, într-o noapte din 1977, pe când avea 29 de ani. "Simţeam că nu mai pot să trăiesc cu mine însumi. Şi o întrebare fără răspuns mi s-a ivit în minte: cine este acel «eu» din mine, care nu mai poate trăi cu sinele său? Am simţit că sunt atras într-un gol! Nu ştiam la acea vreme că sinele construit de minte, cu apăsările şi proble­me­le sale, care îşi duce existenţa între trecutul nesa­tis­făcător şi viitorul înfricoşător, colapsase. Se di­zol­vase. În dimineaţa următoare, m-am trezit, şi totul era atât de paşnic. Pacea era datorată faptului că nu exista sine. Doar un sentiment al prezenţei, al «fiinţării», reduse la a observa şi a urmări lucru­rile", a povestit Tolle vorbind despre epifania sa.

Principalele învăţături

Spuneam mai devreme că Eckhart Tolle este mai degrabă auster. Asta nu pentru că ar trăi undeva în vârful unui munte, postind şi ducât o viaţă ascetică. Ci pentru că învăţăturile sale sunt lipsite de înflori­turi, nelăsând loc multor interpretări ori căi de mij­loc. În miezul lor se regăseşte, aşa cum o afirmă şi titlul primei sale cărţi, fenomenala putere a prezen­tului. Pentru Tolle, clipa prezentă este ca o cutiuţă magică, în care putem găsi pacea şi liniştea inte­rioară de care avem nevoie pentru a ne (re)conecta la divinitate, regăsindu-ne astfel adevărata natură care, de felul ei, este una senină şi aflată în armonie cu universul.
"Nu te poţi regăsi pe tine însuţi mergând în trecut. Te poţi regăsi revenind în momentul prezent. Viaţa e acum. Nu a existat niciodată o vreme în care viaţa ta să nu se fi petrecut în acum, şi nici nu va exista vreodată de aici înainte", spune el. Cu alte cuvinte, conştientizarea clipei pre­zente ne ajută să ne regă­sim pe noi înşine, pentru că ne împiedică să mai fim cu min­tea ba la pro­ble­mele trecutului, pe care oricum nu le mai pu­tem remedia, ba la cele ale viitorului, asupra cărora ori­cum nu avem deocamdată vreun control real. ("Nu vă în­grijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale"... - sună cunoscut, nu-i aşa?).
Eckhart Tolle ne oferă în lucrările sale şi multe sfaturi concrete, pentru a ră­mâne conectaţi la mo­men­tul prezent, acest veritabil "portal", care are darul de a ne ajuta să ne reconec­tăm cu divinitatea. Iată câteva dintre ele:
* Fiţi conştienţi de respiraţia dvs.
* Faceţi-vă un obicei din a vă întreba: ce se în­tâmplă în acest moment cu mine? Dar nu analizaţi, doar observaţi. Puteţi să vă folosiţi de orice moment de aşteptare (la semafor, la doctor etc.) pentru a face acest exerciţiu simplu, care vă conectează la prezent şi, totodată, vă conferă o stare de pace interioară.
* Întrerupeţi-vă din gândit, concentrându-vă aten­ţia asupra clipei de acum. Veţi realiza astfel că dincolo de lumea gândurilor există o arie vastă a inte­ligenţei, iar gândul este numai un aspect mărunt al acesteia. Veţi conştientiza de asemenea că toate lucrurile care contează - frumuseţea, iubirea, crea­tivitatea, bucuria, pacea interioară - vin de dincolo de minte. Atunci veţi începe să vă treziţi.
* Folosiţi-vă de negativism, iar apoi... abando­naţi-l: ori de câte ori observaţi că resimţiţi o formă sau alta de negativism, nu o consideraţi un eşec, ci un semnal util, care vă spune: "Trezeşte-te! Fii prezent!".
* Nu căutaţi nicio altă stare în afara celei în care vă aflaţi chiar acum.