Cei mai vechi europeni
O expediţie arheologică desfăşurată în Dmanisi, în partea de sud a Georgiei, a condus la o descoperire uluitoare, care a dat peste cap teoriile referitoare la apariţia primilor oameni. În 1999, respectiv 2002, cercetătorii au deshumat două cranii de Homo Erectus, hominid preistoric datând din Pleistocen. Situl arheologic în care au fost găsite, alături de unelte de piatră şi de oase de animale, a fost datat cu ajutorul stratului de lavă bazaltică din proximitate, ca fiind vechi de 1,8 milioane de ani. Zezva şi Mzia, după numele atribuite de cercetători, sunt aşadar cei mai vechi europeni, cele mai vechi dovezi ale prezenţei umane în afara continentului african, de unde se presupune că ar fi şi migrat.
Georgienii şi Lâna de AurAu existat cu adevărat Argonauţii? Au plecat ei cu adevărat în căutarea Lânii de Aur? Două întrebări la care geologii şi istoricii occidentali tind să răspundă cu da, susţinând cu argumente că enigmatica Colchida, regatul lui Aieti şi al prinţesei Medea, cu ajutorul căreia Jason a furat Lâna de Aur, ca să o ducă în Thessalia, nu e altceva decât Georgia de azi. Maeştri în smălţuirea şi prelucrarea metalelor, în podoabe şi bijuterii, cu multă vreme înainte ca aceste lucruri să fie cunoscute în Europa, colchii erau, se pare, şi foarte bogaţi. Faima lor, în continuă creştere, a atras atenţia comercianţilor greci, care călătoreau prin Caucaz în căutare de bunuri. Dar mai ales de aur, pentru obţinerea căruia colchii inventaseră o tehnică unică: lâna unei oi era legată de un suport de lemn şi lăsată pentru o vreme într-un râu de munte aurifer. Era apoi recuperată, uscată la soare într-un copac, scuturată şi pieptănată până ieşeau din ea toate pepitele de aur. Până şi Strabon, istoricul grec, scrie în cartea a IX-a a Geografiei sale, că "în râurile de munte ale acestei ţări există nespus de mult aur, pe care aceşti barbari îl culeg cu vase găurite şi lână de oaie". O informaţie care i-a făcut pe experţii în mitologie de azi să susţină că, departe de a dori să fure Lâna de Aur, Jason plecase mai degrabă în căutarea metodei secrete a colchilor de a obţine preţiosul metal.
Şi astăzi, în unele regiuni izolate din Svaneti, pe râul Inguri, din ianuarie până-n martie, când apele sunt joase şi netulburate, mai poţi găsi căutători rătăciţi care adună aur cu lână de oaie. Localnicii spun că într-un sezon poţi aduna cam 30-40 de grame, echivalentul occidental a cel puţin o mie de dolari.
Campioni la homofobiePe un occidental rătăcit prin Tbilisi, aerul sincronizat al acestui oraş şi vibraţia modernă pe care tânăra generaţie o arborează l-ar putea induce în eroare. Departe de a fi o ţară tolerantă, Georgia şi-a câştigat faima de a fi cea mai homofobă ţară a Europei. Atitudinea profund ostilă faţă de homosexuali a ieşit la iveală prima oară în 2008. Agenţia rusească de ştiri Interfax a raportat că doi turişti nemţi homosexuali au fost bătuţi crâncen. Turiştii, convinşi de celebra ospitalitate georgiană, fuseseră invitaţi să se alăture unei petreceri la un restaurant local. În toiul petrecerii, când după un toast dedicat iubirii, au îndrăznit să se sărute, au fost săltaţi de gazdele încinse de băutură, bătuţi şi aruncaţi într-un râu al satului de munte Omalo. Agenţia mai adaugă şi că cei doi au părăsit Georgia de urgenţă, fără nicio plângere la poliţie sau la ambasadă. A doua oară, atitudinea homofobă a georgienilor a ajuns la urechea occidentalilor în 2013, în timpul unei extrem de violente revolte împotriva homosexualilor. Zeci de mii de oameni, conduşi chiar de reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe, au manifestat cu furie împotriva unui grup restrâns de activişti care milita pentru drepturile homosexualilor. În timp ce masele urlau la megafoane îndemnându-i pe homosexuali "să se întoarcă în Europa", cei mai mulţi dintre intelectuali s-au declarat şocaţi şi au descris întâmplarea ca una din cele mai nefericite zile ale Georgiei. În fine, cea mai recentă întâmplare a avut loc chiar în mai, anul acesta. Trupe de jandarmi cu măşti pe faţă au intrat noaptea în Bassiani (cel mai mare club electro al georgienilor, faimos în lumea întreagă), au trântit lumea la pământ şi au percheziţionat fiecare om în condiţii de maximă brutalitate, cu mitraliera la ceafă. Patronul clubului a fost scos în stradă, brutalizat şi lovit, iar clubul a fost închis, pretextul fiind că în urma percheziţiei s-a găsit o cantitate infimă de droguri. Adevăratul motiv, spun însă tinerii georgieni, e altul. Regimul pro-rus îşi dorea să dea o lovitură în rândul generaţiei pro-europene, înclinată spre valorile democratice şi dornică de toleranţă religioasă şi sexuală, care îşi făcuse din clubul Bassiani un stindard şi din muzica electro o formă de protest. Răspunsul celor din urmă la decizia autorităţilor a venit în 24 de ore de la închiderea clubului. Zeci de mii de tineri au ieşit în faţa Parlamentului şi au organizat în stradă cel mai mare party electro din istoria Georgiei. Nu a lipsit nici contra-protestul violent condus de liderii grupărilor neo-naziste, care arborau svastica şi-i acuzau pe protestatari de propagandă stângistă. Organizaţia anti-corupţie "Transparency International" a avertizat public, în urma incidentului, că în Georgia mişcările neo-naziste sunt în creştere şi a dezvăluit că cele mai multe sunt finanţate direct de Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei. Conflictul din Bassiani n-a făcut decât să scoată la iveală vechiul război dintre Rusia şi Europa, care zbuciumă de decenii teritoriul Georgiei. O ţară sfâşiată nu doar de marile puteri, ci şi de ideologiile contrastante din interiorul ei.
Stamba HotelDoar anul trecut, Georgia a înregistrat 7,5 milioane de turişti, cifră în continuă creştere de altfel, care i-a făcut pe jurnaliştii de la "Forbes" să titreze mare "Berlin is Out, Tbilisi is in" ("Berlinul s-a dus, Tbilisi e pe val"), iar pe celebra revistă "Time" (a cărei ediţie tipărită are mai mult de 26 de milioane de cititori) să includă în lista anuală "World Greatest Places" (Cele mai spectaculoase locuri ale lumii), Hotelul Stamba din Tbilisi. Deschis anul trecut la începutul verii, Stamba e opera de artă a arhitecţilor geniali de la "Adjara Arch Group", care au transformat cea mai mare tipografie sovietică a Georgiei într-un spaţiu hipermodern, cu casino, bar, restaurant, piscină şi chiar cu... o făbricuţă de ciocolată, pentru nostalgici.
Un alfabet în patrimoniul UnescoGeorgienii nu se mândresc doar că au o limbă a lor, ci şi că au un alfabet unic, pe care niciun alt popor nu-l mai utilizează. Descris ca dovadă a coexistenţei a trei sisteme de scriere, alfabetul georgian a fost inclus în anul 2016 în Patrimoniul Cultural Intangibil al Umanităţii. Decizia a venit după cea de-a 11-a sesiune a Comitetului Unesco, ţinută în capitala Etiopiei, Addis Abeba. Dacă alfabetul georgian e unic, limba georgiană are şi ea particularităţile ei. E sinteza a trei limbi diferite care au coexistat în istorie (Nuskhuri, Asomtaruli şi Mkhedruli) şi conţine trei cuvinte diferite pentru afirmativul "Da!" ("diakh", "ki" şi "ho")
Un cântec georgian în CosmosAproape că nu există georgian care să nu fi ascultat "Chakrulo", celebrul cântec popular trimis în spaţiu. Însă în ciuda faptului că a devenit motiv de toasturi şi de faimă naţională, puţini sunt cei care ştiu adevărata poveste a lui. La finalul anilor '70, Carl Sagan, faimosul om de ştiinţă şi prezentator TV american, a avut ideea dezvoltării unui proiect împreună cu NASA: un fel de mesaj în sticlă, aruncat către alte civilizaţii, mai exact, lansarea unei sonde care să conţină un concentrat de informaţie despre Pământ şi locuitorii lui. Pe discul de aur "Voyager" au fost înscrise nu doar formule matematice, fotografii cu oameni şi animale, înregistrări de fenomene naturale, cum e zgomotul tunetului, şi saluturi în 59 de limbi, ci şi 27 de bucăţi muzicale, a căror selecţie a presupus mult efort şi a stârnit multă agitaţie. Diplomaţii şi politicienii ruşi, de pildă, au făcut mult lobby şi şi-au folosit toate pârghiile ca "Nopţi Moscovite", faimosul lor cântec popular, să fie şi el inclus. Însă Ann Druyan, răspunzătoare de proiect, nu l-a considerat chiar atât de deosebit şi, în dorinţa ei de a obţine o a doua părere, l-a convocat pe Alan Lomax, un mare specialist american în folclor. Lomax a dat deoparte cântecul ruşilor şi a convins-o pe Ann şi pe oamenii din echipa ei să asculte "Chakrulo". O capodoperă a muzicii polifonice, cântată de bărbaţi, "Chakrulo" a sfârşit prin a da fiori tuturor celor prezenţi. Şi, fără nicio intervenţie din partea georgienilor, fără măcar ca ei să ştie, şi-a câştigat locul pe Discul de Aur. Interpretat de "Erisioni", Ansamblul Naţional de Cântec şi Dans al Georgiei, sub bagheta lui Anzor Kavsadze şi având ca voci principale pe Ilia Zakaidze şi pe Rostom Saginashvili, Chakrulo pluteşte acum la 16 miliarde de kilometri de Pământ.
Premianţi la economieRaportul "Doing Business" de anul acesta al Grupului Băncii Mondiale aşează Georgia în primele zece locuri din lume (dintr-un total de 190) în ce priveşte ritmul de dezvoltare economică. Georgienii sunt lăudaţi pentru felul în care au reuşit să ofere o electricitate mai ieftină, pentru protecţia pe care o oferă micilor investitori, pentru relaxarea taxării şi pentru soluţiile găsite ca să uşureze procesul de insolvenţă. În Georgia, îţi ia zece zile să porneşti o afacere (faţă de o medie europeană de 20) şi doar zece zile să obţii un permis de construire (faţă de o medie globală de 158).
Sneaker-ul anului 2018 e creat de un georgianModelul de pantofi sport Triple S, lansat de casa de modă Balenciaga, anul trecut, butucănos, solid şi extrem de voluminos, a devenit sneaker-ul anului 2018. Balenciaga Triple S a fost anul acesta încălţămintea cea mai râvnită de fashioniste, în ciuda faptului că sintetizează cel mai bine replica legendară a lui Raf Simons "Ugly is cool" ("urâtul e mişto"). Georgienii au şi în asta un mare motiv de mândrie. Din 2015, director de creaţie al casei Balenciaga de la Paris este creatorul de modă georgian Demna Gvasalia, care anul acesta a dus acasă şi "Fashion Oscarul", cum e numit în breaslă "Premiul Internaţional al Consiliului Designerilor de Modă din America".
Georgia nu e Georgia......sau cel puţin nu pentru georgieni, care îşi numesc patria mamă Sakartvelo. Originea numelui englezesc dat ţării lor e încă obscur. Unele teorii susţin că şi-ar avea sursa în Evul Mediu, în timpul cruciadelor, când occidentalii creştini traversau ţinuturile lor în drum spre Ţara Sfântă. La vremea aceea, Georgia era parte din Imperiul Persan, iar georgienii erau cunoscuţi ca gurji. Devotaţi Sfântului Gheorghe, pe care îl venerează şi azi, ca sfânt patron al ţării, şi a cărui cruce se regăseşte pe drapelul georgian, gurjii ar fi devenit pentru europeni "georgienii".
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
