O expediție arheologică desfășurată în Dmanisi, în partea de sud a Georgiei, a condus la o descoperire uluitoare, care a dat peste cap teoriile referitoare la apariția primilor oameni. În 1999, respectiv 2002, cercetătorii au deshumat două cranii de Homo Erectus, hominid preistoric datând din Pleistocen. Situl arheologic în care au fost găsite, alături de unelte de piatră și de oase de animale, a fost datat cu ajutorul stratului de lavă bazaltică din proximitate, ca fiind vechi de 1,8 milioane de ani. Zezva și Mzia, după numele atribuite de cercetători, sunt așadar cei mai vechi europeni, cele mai vechi dovezi ale prezenței umane în afara continentului african, de unde se presupune că ar fi și migrat.
Georgienii și Lâna de Aur
Au existat cu adevărat Argonauții? Au plecat ei cu adevărat în căutarea Lânii de Aur? Două întrebări la care geologii și istoricii occidentali tind să răspundă cu da, susținând cu argumente că enigmatica Colchida, regatul lui Aieti și al prințesei Medea, cu ajutorul căreia Jason a furat Lâna de Aur, ca să o ducă în Thessalia, nu e altceva decât Georgia de azi. Maeștri în smălțuirea și prelucrarea metalelor, în podoabe și bijuterii, cu multă vreme înainte ca aceste lucruri să fie cunoscute în Europa, colchii erau, se pare, și foarte bogați. Faima lor, în continuă creștere, a atras atenția comercianților greci, care călătoreau prin Caucaz în căutare de bunuri. Dar mai ales de aur, pentru obținerea căruia colchii inventaseră o tehnică unică: lâna unei oi era legată de un suport de lemn și lăsată pentru o vreme într-un râu de munte aurifer. Era apoi recuperată, uscată la soare într-un copac, scuturată și pieptănată până ieșeau din ea toate pepitele de aur. Până și Strabon, istoricul grec, scrie în cartea a IX-a a Geografiei sale, că "în râurile de munte ale acestei țări există nespus de mult aur, pe care acești barbari îl culeg cu vase găurite și lână de oaie". O informație care i-a făcut pe experții în mitologie de azi să susțină că, departe de a dori să fure Lâna de Aur, Jason plecase mai degrabă în căutarea metodei secrete a colchilor de a obține prețiosul metal.
Și astăzi, în unele regiuni izolate din Svaneti, pe râul Inguri, din ianuarie până-n martie, când apele sunt joase și netulburate, mai poți găsi căutători rătăciți care adună aur cu lână de oaie. Localnicii spun că într-un sezon poți aduna cam 30-40 de grame, echivalentul occidental a cel puțin o mie de dolari.
Campioni la homofobie
Pe un occidental rătăcit prin Tbilisi, aerul sincronizat al acestui oraș și vibrația modernă pe care tânăra generație o arborează l-ar putea induce în eroare. Departe de a fi o țară tolerantă, Georgia și-a câștigat faima de a fi cea mai homofobă țară a Europei. Atitudinea profund ostilă față de homosexuali a ieșit la iveală prima oară în 2008. Agenția rusească de știri Interfax a raportat că doi turiști nemți homosexuali au fost bătuți crâncen. Turiștii, convinși de celebra ospitalitate georgiană, fuseseră invitați să se alăture unei petreceri la un restaurant local. În toiul petrecerii, când după un toast dedicat iubirii, au îndrăznit să se sărute, au fost săltați de gazdele încinse de băutură, bătuți și aruncați într-un râu al satului de munte Omalo. Agenția mai adaugă și că cei doi au părăsit Georgia de urgență, fără nicio plângere la poliție sau la ambasadă. A doua oară, atitudinea homofobă a georgienilor a ajuns la urechea occidentalilor în 2013, în timpul unei extrem de violente revolte împotriva homosexualilor. Zeci de mii de oameni, conduși chiar de reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe, au manifestat cu furie împotriva unui grup restrâns de activiști care milita pentru drepturile homosexualilor. În timp ce masele urlau la megafoane îndemnându-i pe homosexuali "să se întoarcă în Europa", cei mai mulți dintre intelectuali s-au declarat șocați și au descris întâmplarea ca una din cele mai nefericite zile ale Georgiei. În fine, cea mai recentă întâmplare a avut loc chiar în mai, anul acesta. Trupe de jandarmi cu măști pe față au intrat noaptea în Bassiani (cel mai mare club electro al georgienilor, faimos în lumea întreagă), au trântit lumea la pământ și au percheziționat fiecare om în condiții de maximă brutalitate, cu mitraliera la ceafă. Patronul clubului a fost scos în stradă, brutalizat și lovit, iar clubul a fost închis, pretextul fiind că în urma percheziției s-a găsit o cantitate infimă de droguri. Adevăratul motiv, spun însă tinerii georgieni, e altul. Regimul pro-rus își dorea să dea o lovitură în rândul generației pro-europene, înclinată spre valorile democratice și dornică de toleranță religioasă și sexuală, care își făcuse din clubul Bassiani un stindard și din muzica electro o formă de protest. Răspunsul celor din urmă la decizia autorităților a venit în 24 de ore de la închiderea clubului. Zeci de mii de tineri au ieșit în fața Parlamentului și au organizat în stradă cel mai mare party electro din istoria Georgiei. Nu a lipsit nici contra-protestul violent condus de liderii grupărilor neo-naziste, care arborau svastica și-i acuzau pe protestatari de propagandă stângistă. Organizația anti-corupție "Transparency International" a avertizat public, în urma incidentului, că în Georgia mișcările neo-naziste sunt în creștere și a dezvăluit că cele mai multe sunt finanțate direct de Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei. Conflictul din Bassiani n-a făcut decât să scoată la iveală vechiul război dintre Rusia și Europa, care zbuciumă de decenii teritoriul Georgiei. O țară sfâșiată nu doar de marile puteri, ci și de ideologiile contrastante din interiorul ei.
Stamba Hotel
Doar anul trecut, Georgia a înregistrat 7,5 milioane de turiști, cifră în continuă creștere de altfel, care i-a făcut pe jurnaliștii de la "Forbes" să titreze mare "Berlin is Out, Tbilisi is in" ("Berlinul s-a dus, Tbilisi e pe val"), iar pe celebra revistă "Time" (a cărei ediție tipărită are mai mult de 26 de milioane de cititori) să includă în lista anuală "World Greatest Places" (Cele mai spectaculoase locuri ale lumii), Hotelul Stamba din Tbilisi. Deschis anul trecut la începutul verii, Stamba e opera de artă a arhitecților geniali de la "Adjara Arch Group", care au transformat cea mai mare tipografie sovietică a Georgiei într-un spațiu hipermodern, cu casino, bar, restaurant, piscină și chiar cu... o făbricuță de ciocolată, pentru nostalgici.
Un alfabet în patrimoniul Unesco
Georgienii nu se mândresc doar că au o limbă a lor, ci și că au un alfabet unic, pe care niciun alt popor nu-l mai utilizează. Descris ca dovadă a coexistenței a trei sisteme de scriere, alfabetul georgian a fost inclus în anul 2016 în Patrimoniul Cultural Intangibil al Umanității. Decizia a venit după cea de-a 11-a sesiune a Comitetului Unesco, ținută în capitala Etiopiei, Addis Abeba. Dacă alfabetul georgian e unic, limba georgiană are și ea particularitățile ei. E sinteza a trei limbi diferite care au coexistat în istorie (Nuskhuri, Asomtaruli și Mkhedruli) și conține trei cuvinte diferite pentru afirmativul "Da!" ("diakh", "ki" și "ho")
Un cântec georgian în Cosmos
Aproape că nu există georgian care să nu fi ascultat "Chakrulo", celebrul cântec popular trimis în spațiu. Însă în ciuda faptului că a devenit motiv de toasturi și de faimă națională, puțini sunt cei care știu adevărata poveste a lui. La finalul anilor '70, Carl Sagan, faimosul om de știință și prezentator TV american, a avut ideea dezvoltării unui proiect împreună cu NASA: un fel de mesaj în sticlă, aruncat către alte civilizații, mai exact, lansarea unei sonde care să conțină un concentrat de informație despre Pământ și locuitorii lui. Pe discul de aur "Voyager" au fost înscrise nu doar formule matematice, fotografii cu oameni și animale, înregistrări de fenomene naturale, cum e zgomotul tunetului, și saluturi în 59 de limbi, ci și 27 de bucăți muzicale, a căror selecție a presupus mult efort și a stârnit multă agitație. Diplomații și politicienii ruși, de pildă, au făcut mult lobby și și-au folosit toate pârghiile ca "Nopți Moscovite", faimosul lor cântec popular, să fie și el inclus. Însă Ann Druyan, răspunzătoare de proiect, nu l-a considerat chiar atât de deosebit și, în dorința ei de a obține o a doua părere, l-a convocat pe Alan Lomax, un mare specialist american în folclor. Lomax a dat deoparte cântecul rușilor și a convins-o pe Ann și pe oamenii din echipa ei să asculte "Chakrulo". O capodoperă a muzicii polifonice, cântată de bărbați, "Chakrulo" a sfârșit prin a da fiori tuturor celor prezenți. Și, fără nicio intervenție din partea georgienilor, fără măcar ca ei să știe, și-a câștigat locul pe Discul de Aur. Interpretat de "Erisioni", Ansamblul Național de Cântec și Dans al Georgiei, sub bagheta lui Anzor Kavsadze și având ca voci principale pe Ilia Zakaidze și pe Rostom Saginashvili, Chakrulo plutește acum la 16 miliarde de kilometri de Pământ.
Premianți la economie
Raportul "Doing Business" de anul acesta al Grupului Băncii Mondiale așează Georgia în primele zece locuri din lume (dintr-un total de 190) în ce privește ritmul de dezvoltare economică. Georgienii sunt lăudați pentru felul în care au reușit să ofere o electricitate mai ieftină, pentru protecția pe care o oferă micilor investitori, pentru relaxarea taxării și pentru soluțiile găsite ca să ușureze procesul de insolvență. În Georgia, îți ia zece zile să pornești o afacere (față de o medie europeană de 20) și doar zece zile să obții un permis de construire (față de o medie globală de 158).
Sneaker-ul anului 2018 e creat de un georgian
Modelul de pantofi sport Triple S, lansat de casa de modă Balenciaga, anul trecut, butucănos, solid și extrem de voluminos, a devenit sneaker-ul anului 2018. Balenciaga Triple S a fost anul acesta încălțămintea cea mai râvnită de fashioniste, în ciuda faptului că sintetizează cel mai bine replica legendară a lui Raf Simons "Ugly is cool" ("urâtul e mișto"). Georgienii au și în asta un mare motiv de mândrie. Din 2015, director de creație al casei Balenciaga de la Paris este creatorul de modă georgian Demna Gvasalia, care anul acesta a dus acasă și "Fashion Oscarul", cum e numit în breaslă "Premiul Internațional al Consiliului Designerilor de Modă din America".
Georgia nu e Georgia...
...sau cel puțin nu pentru georgieni, care își numesc patria mamă Sakartvelo. Originea numelui englezesc dat țării lor e încă obscur. Unele teorii susțin că și-ar avea sursa în Evul Mediu, în timpul cruciadelor, când occidentalii creștini traversau ținuturile lor în drum spre Țara Sfântă. La vremea aceea, Georgia era parte din Imperiul Persan, iar georgienii erau cunoscuți ca gurji. Devotați Sfântului Gheorghe, pe care îl venerează și azi, ca sfânt patron al țării, și a cărui cruce se regăsește pe drapelul georgian, gurjii ar fi devenit pentru europeni "georgienii".