Până în ziua de astăzi, cancerul a rămas un diagnostic înfricoşător, atât pentru bolnavul în cauză, cât şi pentru familie şi prieteni. Totuşi, datorită progreselor ştiinţei şi practicii medicale, îmbunătăţirilor chimio- şi radioterapiei, ca şi chirurgiei video-asistate, oncologii au putut formula în ultimii ani un prognostic mai optimist pentru numeroşi dintre pacienţii lor. După cum ne informează statisticile, aproximativ jumătate dintre ei se mai află încă în viaţă, la cinci ani de la stabilirea diagnosticului. Ceea ce, la multe tipuri de tumori, aceasta înseamnă de fapt şansa unei vindecări de durată, deoarece aceleaşi statistici medicale arată că, după trecerea celor cinci ani, recidivele sunt în general foarte puţin probabile. Din păcate, situaţia bolnavilor cu tumori agresive, metastazante, a fost mult mai nefavorabilă până în prezent. Însă acum există speranţă şi pentru aceşti pacienţi. Apariţia unei clase de preparate inovatoare, medicamentele imuno-oncologice, a deschis o nouă eră în terapia anticancer. "Cu ele, tratamentul multor tumori maligne face un considerabil pas înainte", afirmă oncologii.
În ce constă noutatea acestei terapii?
Pentru o parte dintre pacienţi, noile medicamente s-au dovedit a fi net superioare chimio- sau radioterapiei. Medicii ne explică de ce: "Ele nu ţintesc direct tumora, ci se adresează mai curând sistemului imunitar, ajutându-l să recunoască şi să distrugă celulele care se înmulţesc necontrolat, sau cel puţin să le stopeze proliferarea". Rolul de "terminator" al celulelor maligne le revine limfocitelor T, numai că la unele forme de cancer ele sunt induse în eroare şi inactivate de semnalele trasmise de anumite structuri formate pe suprafaţa celulelor tumorale, prin care acestea îşi maschează natura, astfel reuşind să deruteze sistemul imunitar, pentru a supravieţui şi a se dezvolta în continuare. Medicamentele imuno-oncologice, numite de altfel "inhibitori ai punctelor de control imun", sunt destinate să blocheze tocmai acele structuri de camuflare ale celulelor canceroase, permiţând limfocitelor T să le identifice şi să le atace. Iar sistemul natural de apărare al organismului este incomparabil mai eficient decât citostaticele sau röntgenterapia, care nu pot garanta nimicirea tuturor celulelor maligne, existente undeva în corpul bolnavului. De aceea, o asemenea terapie, ce mizează pe potenţarea propriei imunităţi, oferă chiar posibilitatea de a vindeca pacienţii cu tumori rezistente la tratamentul clasic.
Când a fost descoperit acest potenţial de vindecare?
Descoperirea faptului că organismul are capacitatea de a învinge cancerul cu armele sale proprii nu este nouă. În secolul XIX, medicii au observat că unele tumori maligne intrau în remisie sau chiar dispăreau complet, după ce pacientul avusese o infecţie. Această constatare nu putea fi interpretată decât într-un singur mod: microorganismele patogene stimulaseră sistemul imunitar, aşa încât el izbutise să combată cu succes şi celulele canceroase.
Însă la data respectivă nu a fost posibilă clarificarea în detaliu a mecanismelor acestui proces şi nu s-a reuşit o activare ţintită a sistemului imunitar al pacienţilor, din care cauză, terapia n-a mai trezit interes şi a fost dată uitării. Dar la sfârşitul secolului XX, medicii înţelegeau mult mai bine conlucrarea complexă a diverselor categorii de celule imunitare. În consecinţă, în anul 2011, a fost omologat primul inhibitor al punctelor de control imun pentru tratarea melanomului malign într-un stadiu avansat. Astăzi există deja mai multe medicamente, destinate diferitelor tipuri de cancer. De exemplu, celulele CAR T sunt utilizate în leucemie şi în cancerul ganglionilor limfatici. Este vorba despre limfocite T izolate din sângele unui pacient şi apoi reprogramate în laborator, cu ajutorul ingineriei genetice, astfel încât ele devin capabile să recunoască şi să atace direct celulele canceroase din sânge.
Unde se obţin succese de durată?
În tratamentul unui melanom malign cu metastaze, terapia imuno-oncologică reprezintă o adevărată revoluţie. Când este depistat precoce, melanomul malign se îndepărtează uşor printr-o intervenţie chirurgicală, iar pacientul va fi vindecat - cu condiţia ca toate celulele canceroase să fi fost excizate. În schimb, odată ce a ajuns într-un stadiu avansat, această formă de cancer se manifestă extrem de agresiv: se diseminează rapid în organism, adesea mai întâi în ganglionii limfatici şi ulterior în plămâni, ficat sau creier. De regulă, melanomul malign este rezistent la chimioterapie. Până nu demult, diagnosticarea lui echivala cu o condamnare la moarte pentru pacienţi. De obicei, speranţa lor de viaţă se reducea la mai puţin de un an. Terapia cu inhibitori ai punctelor de control imun a schimbat această situaţie tragică.
Mai multe studii atestă faptul că administrarea lor asigură o supravieţuire mai îndelungată, cu absenţa simptomelor bolii. "La 40% până la 60% dintre pacienţi, tumora îşi micşorează volumul cu minimum 30%. În cazul cel mai fericit, se poate observa cu mijloacele imagisticii medicale că metastazele - din ficat sau din plămâni, de pildă - au dispărut complet", spun medicii. Acestea sunt rezultatele la melanomul malign, comparativ cu alte tipuri de cancer, unde numai circa 20% dintre bolnavi răspund deocamdată la terapia imuno-oncologică.
Cum se prezintă tratamentul?
De obicei, pacienţilor li se face la intervale de două sau trei săptămâni câte o perfuzie, care durează între 30 de minute şi o oră. Încă nu s-a stabilit cât timp trebuie continuată terapia. Dermatologii acordă de regulă un spaţiu de doi ani, până la prima încercare de a înceta administrarea medicamentului. Fiindcă a reieşit din studii că, după această perioadă, cancerul nu a mai revenit la nouă pacienţi din zece. Însă la unele clinici oncologice, dacă se observă că bolnavii au o evoluţie bună, terapia se sistează deja după şase luni. "Nu putem şti care este soluţia optimă, deoarece nu dispunem încă de date pe termen lung", mărturisesc medicii.
Care pot fi eventualele efecte secundare?
Majoritatea pacienţilor suportă bine terapia imuno-oncologică. Totuşi, există în principiu şi riscul ca, ulterior, limfocitele activate să se comporte agresiv în raport cu ţesuturile propriului organism, aşa ca în bolile autoimune. Într-o asemenea situaţie, este teoretic posibilă apariţia de inflamaţii în orice organe - ceea ce se întâmplă mai frecvent în intestin, tiroidă, plămâni, ficat sau la nivelul pielii. Aceste efecte secundare trebuie descoperite şi tratate neîntârziat. De aceea, este necesar ca de terapia imuno-oncologică să se ocupe doar medici specializaţi în aplicarea ei.
Medicamentele se pot combina?
În ultima vreme, la melanomul malign se foloseşte şi un protocol terapeutic mai complicat, aşa-numitul dublu blocaj al punctelor de control imun. El constă în stimularea limfocitelor T prin intermediul a doi inhibitori ai formaţiunilor de apărare de pe suprafaţa celulelor tumorale. Însă această formulă de tratament sporeşte riscul de producere a efectelor secundare: "60% dintre bolnavii trataţi cu dublul blocaj al controlului imun au de suportat minimum un efect secundar grav, pe când la administrarea unui singur medicament, rata nu depăşeşte 20%."
Ce ne rezervă viitorul?
Actualmente se află în derulare, în diverse ţări, în jur de 1000 de studii care testează substanţe cu acţiune imuno-oncologică. Iar lista indicaţiilor terapeutice pentru aceste medicamente se extinde de la o lună la alta. Unii cercetători verifică posibilitatea de a îmbunătăţi prognosticul pacienţilor printr-o combinaţie de citostatice şi inhibitori ai punctelor de control imun.
Această variantă pare a fi promiţătoare la cancerul pulmonar şi mamar. Alte studii indică faptul că administrarea concomitentă de inhibitori ai punctelor de control imun şi celule CAR T ar putea fi o soluţie pentru anihilarea mecanismelor de apărare ale tumorilor colo-rectale, care nu permiteau celulelor imunitare să pătrundă în interiorul lor. Aşadar, pare îndreptăţită speranţa că în următorii ani se vor obţine rezultate considerabil mai bune în tratamentul cancerelor ajunse într-un stadiu avansat, care produc deja metastaze. Deşi, bineînţeles, ar fi de dorit să nu ne îmbolnăvim.
Cum putem preveni cancerul?
O reţetă universal valabilă de prevenire a cancerului nu există, însă cei mai mulţi dintre specialişti sunt de părere că un stil de viaţă sănătos poate reduce drastic riscul de a dezvolta o afecţiune malignă.
SFATUL SPECIALISTULUI
Fiţi atenţi la alimentaţie - Riscul de cancer va scădea în mare măsură, dacă nu veţi consuma mai mult de 500 g de carne roşie (inclusiv mezeluri) pe săptămână şi veţi reduce la minimum cantitatea de zahăr şi grăsimi. Un important efect de protecţie îl au alimentele bogate în fibre: cerealele integrale, leguminoasele, fructele şi legumele.
Menţineţi greutatea corporală în limite normale - Este un fapt dovedit că în special cancerul de colon şi de sân (la femeile aflate la menopauză) apare mai frecvent la persoanele obeze, la cele cu diabet de tip 2 şi la pacienţii cu sindrom metabolic.
Faceţi suficientă mişcare - În primul rând, activitatea fizică vă ajută să rămâneţi supli. Apoi, în prezent se cercetează dacă într-adevăr mişcarea activează în organism mediatori chimici capabili să ofere protecţie împotriva cancerului. În orice caz, analiza statisticilor medicale impune constatarea că oamenii care practică un sport se îmbolnăvesc mai rar de cancer de colon decât restul populaţiei. Şi la cancerul mamar, la cel uterin, ca şi la alte tipuri de tumori, specialiştii văd o legătură clară între sedentarism şi apariţia tumorilor.
Nu fumaţi - Chiar şi la fumătorii pasivi, inhalarea fumului de ţigară sporeşte riscul de dezvoltare a unor tumori la plămâni, cap şi gât, ca şi a unui cancer mamar sau colorectal.
Nu depăşiţi măsura la alcool - Consumul exagerat poate favoriza apariţia cancerului cavităţii bucale şi al celui de esofag, a tumorilor hepatice, a cancerului colorectal, iar la femei, a celui mamar.
Asiguraţi-vă protecţia solară - Nimeni nu mai contestă astăzi faptul că expunerea prelungită la radiaţiile ultraviolete pregăteşte un teren favorabil pentru melanomul malign, carcinomul scuamocelular şi cel bazocelular. Mai ales cei care în tinereţe au stat mult la soare neprotejaţi îşi vor deconta imprudenţa mai târziu, când se vor confrunta cu un risc crescut de cancer. Şi încă un lucru de reţinut pentru persoanele care apelează la solarii, din dorinţa de a da pielii lor o frumoasă nuanţă arămie: radiaţiile de la studioul de bronzat sunt tot atât de dăunătoare ca acelea din plin soare, la miezul zilei.
Alăptaţi sugarii - Femeile care îşi alăptează bebeluşii mai mult de şase luni se îmbolnăvesc mai rar de carcinom mamar.
Controlaţi-vă preventiv - Faceţi controalele necesare pentru depistarea precoce a cancerului. Cu cât un stadiu preliminar sau o tumoră se descoperă mai curând, cu atât tratamentul va da rezultate mai bune.
Nu vă grăbiţi cu terapia de substituţie hormonală - Femeile care au simptome atât de neplăcute în anii ce preced menopauza, încât nu vor să renunţe la administrarea de hormoni, ar trebui să ia doze cât mai mici şi pe o perioadă cât mai scurtă. Acest tratament poate creşte riscul de cancer.
Acceptaţi vaccinurile - Chiar şi copiii de vârstă fragedă ar trebui vaccinaţi împotriva hepatitei B. Fiindcă, odată instalată şi cronicizată, această boală infecţioasă poate evolua mai întâi spre ciroză, pentru ca ulterior să ducă la un cancer hepatic. Iar adolescenţii, atât fete, cât şi băieţi, sunt sfătuiţi să se imunizeze contra virusului Papilloma uman (HPV), înainte de a avea primul contact sexual. Virusul amintit poate declanşa nu numai un cancer de col uterin, ci şi formarea de tumori în cavitatea bucală, în faringe, la penis şi anus.
Descoperiri care ne dau speranţă
Veşti bune: la aceste forme de cancer, terapia imuno-oncologică reuşeşte încă de pe acum să prelungească viaţa unor pacienţi grav bolnavi. În viitor, se vor adăuga şi alte indicaţii terapeutice.
* Melanomul malign - Inhibitorii punctelor de control imun sunt recunoscuţi ca tratament pentru melanomul malign într-un stadiu avansat sau cu metastaze. La unii pacienţi, medicamentul duce la dispariţia completă a celulelor canceroase.
* Limfomul non-Hodkin - În cazul în care pacienţii cu această formă de cancer al ganglionilor limfatici nu răspund la terapiile clasice ori suferă o recidivă după o perioadă mai îndelungată, este permisă administrarea preparatelor imuno-oncologice.
* Cancerul pulmonar - Şi aici, se admite utilizarea de inhibitori ai punctelor de control imun în tratarea pacienţilor aflaţi într-un stadiu avansat al bolii. Această terapie a avut ca efect creşterea speranţei de viaţă a suferinzilor.
* Leucemia - În clinicile americane, se foloseşte curent terapia celulară CAR T pentru pacienţii cu leucemie limfatică acută, la care s-au epuizat toate celelalte metode de tratament. Astfel sunt vindecaţi aproximativ 50% dintre pacienţi.
* Carcinomul renal - Un studiu publicat în prestigioasa revistă "New England Journal of Medicine" confirmă că un inhibitor al punctelor de control imun poate determina remisia cancerului renal, la care alte opţiuni terapeutice au dat greş.
* Cancerul de vezică - Terapia imuno-oncologică se utilizează la cancerul de vezică avansat sau cu metastaze, atunci când citostaticele nu mai dau rezultate sau când administrarea lor nu este posibilă, din cauza efectelor secundare.
* Tumorile cerebrale - În cadrul unor studii, au fost testate - parţial, cu succes - diverse formule imuno-oncologice la tumorile maligne dificil de tratat.