Nu cu mult timp în urmă, am citit în revista dvs. cuvinte frumoase despre o veche mânăstire din judeţul Bacău: Stirigoi, comuna Zemeş. M-am întristat şi totodată m-a mustrat conştiinţa că nu fusesem niciodată acolo, deşi îmi era uşor să ajung. I-am împărtăşit tatei aceste gânduri şi pe dată şi-a deschis sufletul şi s-a oferit să mă ducă acolo, când voi vrea. Cunoştea bine locul, muncise în preajmă, la nişte sonde, s-a bucurat de propunerea mea. Însă, ca un făcut, multă vreme n-am reuşit să ajung acolo. Îmi propuneam, dar totdeauna se întâmpla ceva. Am vrut să merg de Rusalii, de Sfântul Petru, simţeam aşa, o chemare, dar ceva, venit nu se ştie de unde, se împotrivea. Odată, când era aproape să plec, eram la ţară, venise vara şi tocmai luasem concediu - am răcit cumplit, în plină caniculă. După patru zile de suferinţă, tocmai când mă pregăteam să mă întorc la Bacău, s-a întâmplat ceva miraculos. Era pe 5 august, într-o zi de duminică, şi când tata s-a întors acasă de la biserică şi m-a văzut îmbrăcată, mi-a zis: "Nu pleca. Mâine e o sărbătoare şi mergem la Stirigoi". "Nu plec, tată, mă îmbrăcasem aşa, într-o doară", i-am zis. În noaptea aceea n-am închis ochi pe ochi. Nişte stări sufleteşti pline de presimţiri m-au tulburat din cale afară, de parcă undeva, cineva mă aştepta să mă judece, să-mi desfacă viaţa în bine şi rău. Înainte ca soarele să răsară, mama mi-a bătut la uşă şi m-a întrebat cum mă simt. "Hai, că tata te-aşteaptă!" Nu ştiu cum mă simţeam. Am pornit ca în transă, iar la ora opt fix eram în faţa porţilor mânăstirii, împreună cu tata şi soţul meu, care, deşi nu-l chemasem, ţinuse morţiş să ne însoţească. Nu era credincios şi viaţa noastră nu era presărată cu trandafiri.
În vârful muntelui plutea o linişte de nedescris. Am participat la Sfânta Liturghie cu lacrimile curgându-mi pe obraz. Din toate părţile mă cuprindea o lumină pe care parcă pluteam. Biserica era goală, aproape, şi am avut sentimentul că preotul a vorbit şi s-a rugat pentru noi. Deşi când venisem ploua, la plecare, soarele era stăpân peste lume, iar jumătate din el ardea în sufletul meu.
Povestea mea nu se sfârşeşte aici. De fapt, de-abia acum începe, aşa cum şi viaţa mea se află la început. În sufletul meu şi al soţului s-au produs schimbări radicale. Amândoi suntem mai toleranţi şi mai răbdători, mai senini şi mai iubitori cu noi şi cu alţii. Sărbătoarea Schimbării la faţă, când am bătut la porţile mânăstirii, s-a adeverit. Cu mine, cu noi, s-a petrecut o minune, pe care n-o pot pune decât pe seama lui Dumnezeu. El m-a chemat acolo, la Stirigoi.
ADRIANA M. - Bacău
La icoana Sfântului Nicolae
Sfântul Nicolae
Ori de câte ori deschideam ochii dimineaţa, ştiam că mă aştepta încă o zi de coşmar. Medicamentele, ceaiurile şi alimentaţia specială nu făcuseră decât să-mi amplifice stările cumplite prin care treceam. Dar Dumnezeu îmi lăsase, după o lună de stat în pat, puterea de a mă mişca singură. Mergând pe propriile mele picioare, am putut să ajung la câteva biserici din împrejurimile localităţii unde locuiesc. Aşa am ajuns şi la Mânăstirea "Căluiu", unde mai fusesem cândva, în anii colegiului de educatoare. Aici am găsit o icoană foarte veche, a Sfântului Ierarh Nicolae, în faţa căreia m-am rugat cu lacrimi în ochi pentru alinarea durerilor trupeşti ce mă chinuiau îngrozitor. Iar sfântul nu numai că mi-a ascultat şi împlinit ruga, dar m-a ajutat să mă vindec. La scurt timp după acel pelerinaj, am putut afla, după efectuarea unui nou set de teste, că celula nervoasă începuse să se refacă în chip miraculos, boala staţionând. Treptat, am renunţat la o parte din medicamente, iar astăzi pot spune că m-am născut din nou. E o senzaţie pe care nu o pot descrie în cuvinte. Iată rugăciunea pe care i-am adresat-o Sfântului Nicolae: "Iubitorule de oameni, numai către Tine, doctorul sufletelor şi al trupurilor, şi la adâncul îndurării Tale căzând, cu zdrobire de inimă şi cu umilinţă strig. Izvorule al vieţii, miluieşte-mă şi păzeşte-mă de boala care mă înconjoară, de durerea neîncetată ce mă cufundă, întinde mână de ajutor cu rugăciunea mea pentru vindecarea bolii mele. Dă-mi putere şi răbdare să-mi duc până la capăt crucea prin tine şi împreună cu tine. Fă ca suferinţele mele să nu fie zadarnice. Ajută-mă să înţeleg şi să trăiesc neîntrerupt chemarea ta de a mă asemui şi uni cu tine în suferinţă, pentru mântuirea mea. Sfinte Părinte Nicolae, te cinstesc deoarece te rogi pentru noi lui Hristos, Dumnezeul nostru. Că Ţie se cuvin slava, cinstea şi închinăciunea în veci. Amin".
MIHAELA - Câmpulung Muscel, jud. Argeş
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
