Aşa s-a născut legenda - SIMONA HALEP

Poate fi numită marea tenismenă româncă o "legendă"? Cu siguranţă că da! Performanţele ei scot România din mediocrita­tea în care e ţintuită de peste un sfert de veac şi ne lasă să ne îm­părtăşim de gustul victoriei. Un vis de glorie, dăruit de o fetişcană care-şi joacă pe terenul de tenis marele pariu al vieţii.

Doi pe un balansoar

Nu mai departe de un an, după ce ratase fără drept de apel competiţiile începutului de sezon, mulţi au crezut că, la 26 de ani, Simona Halep îşi atinsese limitele fizice şi sportive şi că, asemeni atâtor fete animate de glorie, urma să cadă în me­dio­critate, fără şansa de a deveni vreodată numărul 1 mondial, ori de a câştiga un turneu de Mare Şlem. Între timp, frustrarea unui start de sezon dezastruos avea să-şi pună amprenta şi pe relaţia cu antrenorul ei, celebrul Darren Cahill (un profesionist pe care îl recomandă strălucitoarea carieră a lui André Agassi de la începutul anilor 2000). În America, la mijlocul unui meci greu, excedată de tensiunea momen­tului, Simona l-a repezit pe Darren, în mod public. Drumurile celor doi s-au despărţit. Darren a plecat acasă, în Australia, Simona a venit în Ro­mânia, să joace pentru echipa naţio­nală împotriva Marii Britanii, şi a făcut-o cu disperare, încercând să-şi convingă antrenorul că mai merită o şansă. "A fost cea mai importantă lecţie, nu doar pentru tenis, ci şi pen­tru viaţă, atunci când m-am despăr­ţit de Dar­ren", avea să declare Si­mona. "A fost un şoc. Atunci mi-am dat seama că trebuie să mă schimb pentru a-l aduce înapoi".
Vis de glorie
Cu Darren din nou alături, Si­mona în­cepe să lucreze şi mai mult. Nu doar tehnic, ci şi psihologic. Apelează la specialişti, pentru a învăţa să nu mai pună atât de mul­tă presiune pe ea atunci când greşeşte şi, în paralel, exersează pe rupte executarea ser­viciului, unul dintre punctele sale slabe, mai cu seamă în condiţiile staturii ei, de doar 1,68 m, într-un sport avantajat de înălţime. Face bătături în palmă de la cât repetă, dar rezultatele încep să se vadă... Simona ob­ţine o victorie impor­tantă la Ma­drid şi atin­ge a doua sa finală la "Roland Garros". Pierde dramatic, în faţa Jelenei Ostapenko, la fel cum o făcuse cu trei ani în urmă, împotriva Mariei Şarapova, iar lu­mea începe să se îndoiască de campioana noastră. Are talent, sau numai ambiţie? Va reuşi să treacă peste trauma celei de-a doua finale ratate, de Mare Şlem? Răs­punsul întârzie doar câteva luni: la sfâr­şitul lui 2017, după ce îşi ia re­vanşa pe teren, chiar împotriva învin­gătoarelor ei, Osta­penko şi Şarapo­va, Simona Halep devine pri­ma jucătoare din Ro­mâ­­nia care urcă pe locul 1 WTA. Un veritabil re­cord!
Încoronată numărul 1 mondial, Simona Halep începe anul 2018 în stil de mare campioa­nă. Câştigă turneul de la Shen­zen, în Chi­na, după care iz­buteşte un parcurs spectaculos la Mel­bourne, primul tur­neu de Mare Şlem al anului. O bate pe Lauren Da­vis, în cel mai lung meci din istoria turneului, o spulberă pe nemţoai­ca Ange­lique Kerber, una dintre cele mai în formă jucătoare ale momentului, se ca­lifică în finală, îm­po­triva danezei Caro­line Woz­niacki, dar pierde "partida", spre dezamăgirea fani­lor ei români. Simona a impresionat prin for­ţă psi­hică (s-a salvat în patru rânduri de la înfrângere, la ultima minge, în două dintre meciuri) şi prin jocul său, mult mai agresiv decât până acum. Deşi mă­cinată de o accidentare şi de căldura cumplită de la Melbourne, Simona a ajuns la numai două ghemuri de victorie. Extrem de combativă şi mai proaspătă fizic, avea, totuşi, să cedeze în final, în faţa danezei. "Îmi pare rău, Simona!", a spus după meci Caro­line Woz­niacki, care, avea, şi ea, două mari finale pierdute înainte de acest meci. Tot după meci, Boris Becker, marea glorie a tenisului internaţional, a îm­brăţi­şat-o afectuos. "Ai fă­cut o treabă grozavă, Si­mona!".
"Simt că pot să câştig îm­potriva ori­cui. Nu o să mă o­prească un meci pier­dut", i-a spus Si­mona, imediat după meci, lui Adrian Ţo­ca, singurul jurnalist român a­cre­­ditat la Australian Open. Pasionat de tenis (este edi­torul site-ului de specia­litate treizecizero.ro), A­drian Ţoca a urmă­rit-o pe Simona Ha­lep încă dinainte de afir­mare şi a asistat la toate ma­rile ei turnee obţinând de la ea, interviuri în exclusivi­tate. După întoarcerea în ţară de la turneul din Aus­tralia, am solicitat şi noi ex­clusivitatea, pen­tru a afla amă­­nunte de la com­pe­ti­ţia recent încheiată.

ADRIAN ŢOCA, jurnalist
"Povestea Simonei abia începe"

- Înaintea recentei finale de la Australian Open afirmai că, indiferent de rezultat, simţi că povestea Simonei de-abia acum începe. Ce anume, din ce ai văzut la Melbourne, te face să crezi că e în cel mai bun moment din cariera ei?

- Simona a progresat e­norm în ultimele luni, iar pro­gresul ei a devenit evident la acest turneu. Mai întâi, Simo­na a adăugat acea com­ponentă agresivă în jocul ei, despre ca­re Darren Cahill vor­bea încă din vara trecută. Loviturile sunt mai puternice şi mai gre­le, serviciul e o armă de care s-a folosit în multe momente importante, e mai încrezătoare când vine vorba să urce la fileu, lu­cru pe care nu-l făcea uşor înainte. Mentalitatea ei acum este să fie jucă­toarea agresivă, indiferent de adversar. Trebuie să ataci ca să câştigi mari tur­nee, iar Simona a făcut un pas uriaş în aceas­tă di­recţie. Va continua să se îmbună­tăţească. Aşa cum va continua să se îm­bunătăţească şi la ca­pitolul mental. Vic­to­riile dramatice de la Melbourne i-au consolidat încre­de­rea în ea şi ima­ginea de luptătoare. Simona crede acum că poate să bată pe oricine. Iar în tenis, câştigi atunci când crezi, nu e suficient doar să ştii că poţi. Este ceva care a răzbătut din fiecare discuţie cu ea de după cele şapte meciuri jucate la Mel­bourne, din fiecare meci, din fiecare antrena­ment. Sunt sigur că povestea Simonei de-abia acum începe.

- Ce i-a lipsit, totuşi, Simonei pentru a câştiga finala din Australia?

- În tenis, diferenţele sunt uneori incredibil de mici. Diferenţa dintre ea şi Wozniacki, per total, a fost doar de două puncte. Dar să nu mai vizităm fan­tomele trecutului! La fel de bine, în loc de "ce i-a lipsit", ne putem întreba cum de a ajuns în finală. Nu e accesibil oricui ce a reuşit ea. A trecut prin tot turneul cu o gleznă afectată. După accidentarea din turul întâi, a rezistat nu doar unui al doilea meci, ci altor cinci!

- Sunt unii care cred că, la datele ei fizice, Si­mona nu ar putea da mai mult. De aici şi acci­dentările, şi uzura ei din anumite momente...

- Simona face deja enorm, mult mai mult decât ar sugera datele ei fizice. Faptul că-şi nuanţează jo­cul, că, în general, îşi câş­tigă mai repede meciurile o va ajuta mult pe viitor.

- Ai urmărit-o pe Si­mona la numeroase tur­nee importante. E un moment, o reacţie a ei care te-a emoţionat în toţi aceşti ani?

- Au fost multe momente emoţionante la care am avut norocul să fiu martor, începând cu lacrimile calificării ei în prima finală de Grand Slam. Dar cel mai mult m-a impresionat felul în care a reacţionat după a doua finală de Slam pierdută, cea cu Osta­penko. A avut puterea să spună, la ceremonie, la câteva minute după meci, că "poate nu eram pre­gătită azi. Să continuăm să muncim, să continuăm să credem". Se adresa echipei ei, dar ar fi trebuit să fie o idee la care să aderăm cu toţii.

- Ai avut ocazia să vorbeşti de multe ori cu Simona. Cum e ea în afara terenului de tenis?

- Simona e foarte onestă şi directă. Onestitatea este una dintre calităţile ei, în afara terenului, poate cea mai frumoasă. Nu se sfieşte să vorbească des­chis despre ce o doare. Are puterea să vină la con­ferinţe şi să nu cosmetizeze nimic. E ca şi cum ar zice tuturor: "Iată rana mea, uite ce mare e!". Apoi se întoarce la muncă. Asta e ceea ce o face specială şi asta o va ajuta să aibă şi succesul pe care-l merită.

File de poveste

Machidoanca

Simona Halep s-a născut pe 27 septembrie 1991, la Con­stanţa, într-o familie de aromâni, Stere şi Stania Halep. Multe din­tre vacanţe şi le-a petrecut la bu­nicii din partea tatălui, la Ste­jaru, în judeţul Tulcea. Părinţii şi-au crescut fata în spiritul tradiţiilor machedoneşti. Bunicii Simonei s-au născut în Grecia, după care au ajuns în Bulgaria, de unde au fost deportaţi în Tul­cea. Bunica Simonei a creat ma­re vâlvă în presă, acum câţiva ani, când a spus că nepoata ei se va căsători neapărat cu un ma­chidon, ca să respecte obiceiu­rile aromânilor.

Primii paşi

Simona s-a apucat de tenis curioasă, ca o soră mai mică, ca să facă şi ea ce făcea fratele Nicolae, care practica deja acest sport. Într-o zi, aflată cu mama la antrenamentele lui, Simona a intrat pe teren cu o rachetă mai mare decât ea. Şi acolo a ră­mas. La 4 ani şi jumătate, a în­ceput să practice teni­sul în mod orga­ni­zat. Pasio­nată de sport, Si­monica a moşte­nit pa­siunea ta­tă­lui Stere, care ju­case fotbal de per­formanţă în ti­ne­­re­ţe. "N-am avut păpuşi în copilărie. Jucam fotbal sau făceam un fileu din aţă, găuream as­faltul, băgam doi stâlpi şi jucam tenis. În casă la fel, aveam un mini-teren de tenis şi jucam cu fratele meu", po­vesteşte Si­mona.

Primul milion

Ascensiunea Simonei Halep începe în 2008, când câştigă primele sale două turnee de junioare. După aceste rezultate, e desemnată favorită nu­mărul 9 la turneul junioarelor de la "Roland Gar­ros", dar Halep o învinge la Paris, într-o finală ro­mâ­neas­că, pe Elena Bogdan. Abia după doi ani confir­mă la se­nioare. 2013 avea să fie anul de­plinei sale con­sa­crări. Câştigă două turnee con­secutive, pe suprafeţe dife­ri­te, o pre­mieră pentru tenisul fe­mi­nin românesc, şi în­cheie anul cu şase trofee. De­păşeşte suma de 1 mi­lion de dolari câşti­gaţi din te­nis şi e de­semnată "Ju­­că­toarea cu cea mai im­por­tantă as­cen­siune" din circuit, distincţie pe care o câştigase şi managera ei, fosta mare jucătoare Virginia Ruzici, în '78.

Doi stâlpi: Darren şi Andrei

Ascensiunea Simonei Halep spre locul 1 WTA a fost pusă de mulţi pe relaţia deosebită pe care o are cu antrenorul ei, aus­tralianul Darren Ca­hill. Darren e un pedagog cu mare har, calm şi a­fectuos, potrivit cu carac­terul mai nărăvaş al Si­monei. "Darren vorbeşte foarte bine în timpul me­ciurilor. Nu sunt eu în stare uneori să asimilez tot ce îmi spune, dar are un discurs aproape de perfecţiune", crede Si­mona. La sfârşitul anului trecut, "echipei Halep" i s-a alăturat şi caris­maticul Andrei Pavel. "Andrei a fost idolul meu în copilărie. Mi-am dorit să câştig «Roland Garros»-ul la juniori ca el. Îmi dă o încredere şi o energie extraor­dinare. A crescut, ca mine, în România, mă înţelege, îmi dă sfaturi bune şi mă face să râd tot timpul", povesteşte Simona. Cu Andrei, Simona exersează în principal serviciul, de aici şi progresul extraordinar din ultimele luni.

"Divorţul" de Adidas şi rochiţa roşie

La finele anului trecut, exact după ce a devenit prima jucătoare a lu­mii, Simona Halep a făcut un anunţ care a şocat lumea marke­tin­gului sportiv: a­juns la scadenţă, con­tractul său cu celebra firmă germană de echipament sportiv Adidas nu va mai fi prelungit. Simona, care era una dintre cele mai cunoscute ambasadoare spor­ti­ve ale Adidas, a cerut un bonus la contrac­tul anual cifrat la 1 milion de euro şi a fost refuzată. Firme precum Lacoste sau Nike sunt gata să pluseze pentru a o îmbrăca pe jucătoarea noastră la turnee. Dar, până la finaliza­rea nego­cie­rilor, Simona a jucat primele turnee mari ale aces­tui an într-o rochiţă roşie, simplă, fără marcă, pe care şi-a cumpărat-o din China!

"Puştoaica" din Top 300 "Capital"

Succesele din ultimii patru ani au făcut din Si­mona Halep, la numai 26 de ani, una dintre cele mai bo­gate sportive din istoria României. Cu câştiguri de peste 22 de milioane de euro, Simona a prins, în 2017, locul 300, ultimul în cunoscutul Top 300 "Capital". Simona, care locuieşte într-o frumoasă vilă în Bucureşti şi conduce maşini "ultimul răcnet", a avut grijă ca, sfătuită de fa­milie şi de prietenii cu influenţă din sportul româ­nesc, să investească o parte din banii câştigaţi în imobiliare, în turism şi în ser­vicii. Şi-a cumpărat un hotel şi o pensiune în Poiana Braşov şi mai are o cafenea şi alte afaceri imobiliare în Constanţa.

Cu Simona la psiholog

Dintre cele trei finale de Grand Slam pierdute de Simona, cea mai dure­roasă este, fără discuţie, cea de anul trecut, de la "Roland Garros". Simona conducea detaşat disputa cu Jelena Ostapenko, dar la un moment dat s-a temut, nu a mai riscat, şi i-a dat şansa adversarei să prindă curaj. Simona spune că i s-a întâmplat să viseze frecvent fragmente din acel meci şi să se trezească cu sentimentul că pierduse încă o dată acea finală. Pentru a-şi întări motivaţia şi încrederea în sine, Simona lucrează cu un psiholog şi spune că, mai mult decât să câştige un trofeu de Mare Şlem, şi-ar dori să ajungă să ştie cine este ea cu adevărat. "Marile victorii ar veni apoi mult mai uşor, sunt sigură de asta", crede Simona.

Simona despre Simona

* Numărul norocos: 13
* O superstiţie: "Nu vorbesc deloc la telefon cu fratele meu pe durata unui turneu, schimbăm doar mesaje."
* Cea mai mare teamă: "Încă îmi e frică de turbu­lenţele din timpul curselor aeriene."
* Cărţile preferate: "Înţelepciune pentru oamenii de rând" şi "Open", autobiografia tenismanului André Agassi
* Locurile preferate din România: "Iaşiul şi Clujul mi-au plăcut mult, dar oraşul de suflet tot Constanţa rămâne."
* Modelul în viaţă: Gică Hagi, pentru felul în care a jucat, în care a muncit, şi pentru felul în care are grijă de copiii lui. "Ştiu cât suflet pune în educaţia lor şi cât de mult îi ajută şi aş vrea să îmi educ şi eu copiii aşa cum o face el".
* Cum ar arăta Simona ideală: "Cu 5 centimetri mai înaltă, ca să poată servi mai bine, mai răbdă­toare, mai puţin critică faţă de ea însăşi şi mai des­chisă către lucrurile noi din afara lumii tenisului."