Doi pe un balansoar
Nu mai departe de un an, după ce ratase fără drept de apel competițiile începutului de sezon, mulți au crezut că, la 26 de ani, Simona Halep își atinsese limitele fizice și sportive și că, asemeni atâtor fete animate de glorie, urma să cadă în mediocritate, fără șansa de a deveni vreodată numărul 1 mondial, ori de a câștiga un turneu de Mare Șlem. Între timp, frustrarea unui start de sezon dezastruos avea să-și pună amprenta și pe relația cu antrenorul ei, celebrul Darren Cahill (un profesionist pe care îl recomandă strălucitoarea carieră a lui André Agassi de la începutul anilor 2000). În America, la mijlocul unui meci greu, excedată de tensiunea momentului, Simona l-a repezit pe Darren, în mod public. Drumurile celor doi s-au despărțit. Darren a plecat acasă, în Australia, Simona a venit în România, să joace pentru echipa națională împotriva Marii Britanii, și a făcut-o cu disperare, încercând să-și convingă antrenorul că mai merită o șansă. "A fost cea mai importantă lecție, nu doar pentru tenis, ci și pentru viață, atunci când m-am despărțit de Darren", avea să declare Simona. "A fost un șoc. Atunci mi-am dat seama că trebuie să mă schimb pentru a-l aduce înapoi".
Vis de glorie
Cu Darren din nou alături, Simona începe să lucreze și mai mult. Nu doar tehnic, ci și psihologic. Apelează la specialiști, pentru a învăța să nu mai pună atât de multă presiune pe ea atunci când greșește și, în paralel, exersează pe rupte executarea serviciului, unul dintre punctele sale slabe, mai cu seamă în condițiile staturii ei, de doar 1,68 m, într-un sport avantajat de înălțime. Face bătături în palmă de la cât repetă, dar rezultatele încep să se vadă... Simona obține o victorie importantă la Madrid și atinge a doua sa finală la "Roland Garros". Pierde dramatic, în fața Jelenei Ostapenko, la fel cum o făcuse cu trei ani în urmă, împotriva Mariei Șarapova, iar lumea începe să se îndoiască de campioana noastră. Are talent, sau numai ambiție? Va reuși să treacă peste trauma celei de-a doua finale ratate, de Mare Șlem? Răspunsul întârzie doar câteva luni: la sfârșitul lui 2017, după ce își ia revanșa pe teren, chiar împotriva învingătoarelor ei, Ostapenko și Șarapova, Simona Halep devine prima jucătoare din România care urcă pe locul 1 WTA. Un veritabil record!
Încoronată numărul 1 mondial, Simona Halep începe anul 2018 în stil de mare campioană. Câștigă turneul de la Shenzen, în China, după care izbutește un parcurs spectaculos la Melbourne, primul turneu de Mare Șlem al anului. O bate pe Lauren Davis, în cel mai lung meci din istoria turneului, o spulberă pe nemțoaica Angelique Kerber, una dintre cele mai în formă jucătoare ale momentului, se califică în finală, împotriva danezei Caroline Wozniacki, dar pierde "partida", spre dezamăgirea fanilor ei români. Simona a impresionat prin forță psihică (s-a salvat în patru rânduri de la înfrângere, la ultima minge, în două dintre meciuri) și prin jocul său, mult mai agresiv decât până acum. Deși măcinată de o accidentare și de căldura cumplită de la Melbourne, Simona a ajuns la numai două ghemuri de victorie. Extrem de combativă și mai proaspătă fizic, avea, totuși, să cedeze în final, în fața danezei. "Îmi pare rău, Simona!", a spus după meci Caroline Wozniacki, care, avea, și ea, două mari finale pierdute înainte de acest meci. Tot după meci, Boris Becker, marea glorie a tenisului internațional, a îmbrățișat-o afectuos. "Ai făcut o treabă grozavă, Simona!".
"Simt că pot să câștig împotriva oricui. Nu o să mă oprească un meci pierdut", i-a spus Simona, imediat după meci, lui Adrian Țoca, singurul jurnalist român acreditat la Australian Open. Pasionat de tenis (este editorul site-ului de specialitate treizecizero.ro), Adrian Țoca a urmărit-o pe Simona Halep încă dinainte de afirmare și a asistat la toate marile ei turnee obținând de la ea, interviuri în exclusivitate. După întoarcerea în țară de la turneul din Australia, am solicitat și noi exclusivitatea, pentru a afla amănunte de la competiția recent încheiată.
ADRIAN ȚOCA, jurnalist
"Povestea Simonei abia începe"
- Înaintea recentei finale de la Australian Open afirmai că, indiferent de rezultat, simți că povestea Simonei de-abia acum începe. Ce anume, din ce ai văzut la Melbourne, te face să crezi că e în cel mai bun moment din cariera ei?
- Simona a progresat enorm în ultimele luni, iar progresul ei a devenit evident la acest turneu. Mai întâi, Simona a adăugat acea componentă agresivă în jocul ei, despre care Darren Cahill vorbea încă din vara trecută. Loviturile sunt mai puternice și mai grele, serviciul e o armă de care s-a folosit în multe momente importante, e mai încrezătoare când vine vorba să urce la fileu, lucru pe care nu-l făcea ușor înainte. Mentalitatea ei acum este să fie jucătoarea agresivă, indiferent de adversar. Trebuie să ataci ca să câștigi mari turnee, iar Simona a făcut un pas uriaș în această direcție. Va continua să se îmbunătățească. Așa cum va continua să se îmbunătățească și la capitolul mental. Victoriile dramatice de la Melbourne i-au consolidat încrederea în ea și imaginea de luptătoare. Simona crede acum că poate să bată pe oricine. Iar în tenis, câștigi atunci când crezi, nu e suficient doar să știi că poți. Este ceva care a răzbătut din fiecare discuție cu ea de după cele șapte meciuri jucate la Melbourne, din fiecare meci, din fiecare antrenament. Sunt sigur că povestea Simonei de-abia acum începe.
- Ce i-a lipsit, totuși, Simonei pentru a câștiga finala din Australia?
- În tenis, diferențele sunt uneori incredibil de mici. Diferența dintre ea și Wozniacki, per total, a fost doar de două puncte. Dar să nu mai vizităm fantomele trecutului! La fel de bine, în loc de "ce i-a lipsit", ne putem întreba cum de a ajuns în finală. Nu e accesibil oricui ce a reușit ea. A trecut prin tot turneul cu o gleznă afectată. După accidentarea din turul întâi, a rezistat nu doar unui al doilea meci, ci altor cinci!
- Sunt unii care cred că, la datele ei fizice, Simona nu ar putea da mai mult. De aici și accidentările, și uzura ei din anumite momente...
- Simona face deja enorm, mult mai mult decât ar sugera datele ei fizice. Faptul că-și nuanțează jocul, că, în general, își câștigă mai repede meciurile o va ajuta mult pe viitor.
- Ai urmărit-o pe Simona la numeroase turnee importante. E un moment, o reacție a ei care te-a emoționat în toți acești ani?
- Au fost multe momente emoționante la care am avut norocul să fiu martor, începând cu lacrimile calificării ei în prima finală de Grand Slam. Dar cel mai mult m-a impresionat felul în care a reacționat după a doua finală de Slam pierdută, cea cu Ostapenko. A avut puterea să spună, la ceremonie, la câteva minute după meci, că "poate nu eram pregătită azi. Să continuăm să muncim, să continuăm să credem". Se adresa echipei ei, dar ar fi trebuit să fie o idee la care să aderăm cu toții.
- Ai avut ocazia să vorbești de multe ori cu Simona. Cum e ea în afara terenului de tenis?
- Simona e foarte onestă și directă. Onestitatea este una dintre calitățile ei, în afara terenului, poate cea mai frumoasă. Nu se sfiește să vorbească deschis despre ce o doare. Are puterea să vină la conferințe și să nu cosmetizeze nimic. E ca și cum ar zice tuturor: "Iată rana mea, uite ce mare e!". Apoi se întoarce la muncă. Asta e ceea ce o face specială și asta o va ajuta să aibă și succesul pe care-l merită.
File de poveste
Machidoanca
Simona Halep s-a născut pe 27 septembrie 1991, la Constanța, într-o familie de aromâni, Stere și Stania Halep. Multe dintre vacanțe și le-a petrecut la bunicii din partea tatălui, la Stejaru, în județul Tulcea. Părinții și-au crescut fata în spiritul tradițiilor machedonești. Bunicii Simonei s-au născut în Grecia, după care au ajuns în Bulgaria, de unde au fost deportați în Tulcea. Bunica Simonei a creat mare vâlvă în presă, acum câțiva ani, când a spus că nepoata ei se va căsători neapărat cu un machidon, ca să respecte obiceiurile aromânilor.
Primii pași
Simona s-a apucat de tenis curioasă, ca o soră mai mică, ca să facă și ea ce făcea fratele Nicolae, care practica deja acest sport. Într-o zi, aflată cu mama la antrenamentele lui, Simona a intrat pe teren cu o rachetă mai mare decât ea. Și acolo a rămas. La 4 ani și jumătate, a început să practice tenisul în mod organizat. Pasionată de sport, Simonica a moștenit pasiunea tatălui Stere, care jucase fotbal de performanță în tinerețe. "N-am avut păpuși în copilărie. Jucam fotbal sau făceam un fileu din ață, găuream asfaltul, băgam doi stâlpi și jucam tenis. În casă la fel, aveam un mini-teren de tenis și jucam cu fratele meu", povestește Simona.
Primul milion
Ascensiunea Simonei Halep începe în 2008, când câștigă primele sale două turnee de junioare. După aceste rezultate, e desemnată favorită numărul 9 la turneul junioarelor de la "Roland Garros", dar Halep o învinge la Paris, într-o finală românească, pe Elena Bogdan. Abia după doi ani confirmă la senioare. 2013 avea să fie anul deplinei sale consacrări. Câștigă două turnee consecutive, pe suprafețe diferite, o premieră pentru tenisul feminin românesc, și încheie anul cu șase trofee. Depășește suma de 1 milion de dolari câștigați din tenis și e desemnată "Jucătoarea cu cea mai importantă ascensiune" din circuit, distincție pe care o câștigase și managera ei, fosta mare jucătoare Virginia Ruzici, în '78.
Doi stâlpi: Darren și Andrei
Ascensiunea Simonei Halep spre locul 1 WTA a fost pusă de mulți pe relația deosebită pe care o are cu antrenorul ei, australianul Darren Cahill. Darren e un pedagog cu mare har, calm și afectuos, potrivit cu caracterul mai nărăvaș al Simonei. "Darren vorbește foarte bine în timpul meciurilor. Nu sunt eu în stare uneori să asimilez tot ce îmi spune, dar are un discurs aproape de perfecțiune", crede Simona. La sfârșitul anului trecut, "echipei Halep" i s-a alăturat și carismaticul Andrei Pavel. "Andrei a fost idolul meu în copilărie. Mi-am dorit să câștig «Roland Garros»-ul la juniori ca el. Îmi dă o încredere și o energie extraordinare. A crescut, ca mine, în România, mă înțelege, îmi dă sfaturi bune și mă face să râd tot timpul", povestește Simona. Cu Andrei, Simona exersează în principal serviciul, de aici și progresul extraordinar din ultimele luni.
"Divorțul" de Adidas și rochița roșie
La finele anului trecut, exact după ce a devenit prima jucătoare a lumii, Simona Halep a făcut un anunț care a șocat lumea marketingului sportiv: ajuns la scadență, contractul său cu celebra firmă germană de echipament sportiv Adidas nu va mai fi prelungit. Simona, care era una dintre cele mai cunoscute ambasadoare sportive ale Adidas, a cerut un bonus la contractul anual cifrat la 1 milion de euro și a fost refuzată. Firme precum Lacoste sau Nike sunt gata să pluseze pentru a o îmbrăca pe jucătoarea noastră la turnee. Dar, până la finalizarea negocierilor, Simona a jucat primele turnee mari ale acestui an într-o rochiță roșie, simplă, fără marcă, pe care și-a cumpărat-o din China!
"Puștoaica" din Top 300 "Capital"
Succesele din ultimii patru ani au făcut din Simona Halep, la numai 26 de ani, una dintre cele mai bogate sportive din istoria României. Cu câștiguri de peste 22 de milioane de euro, Simona a prins, în 2017, locul 300, ultimul în cunoscutul Top 300 "Capital". Simona, care locuiește într-o frumoasă vilă în București și conduce mașini "ultimul răcnet", a avut grijă ca, sfătuită de familie și de prietenii cu influență din sportul românesc, să investească o parte din banii câștigați în imobiliare, în turism și în servicii. Și-a cumpărat un hotel și o pensiune în Poiana Brașov și mai are o cafenea și alte afaceri imobiliare în Constanța.
Cu Simona la psiholog
Dintre cele trei finale de Grand Slam pierdute de Simona, cea mai dureroasă este, fără discuție, cea de anul trecut, de la "Roland Garros". Simona conducea detașat disputa cu Jelena Ostapenko, dar la un moment dat s-a temut, nu a mai riscat, și i-a dat șansa adversarei să prindă curaj. Simona spune că i s-a întâmplat să viseze frecvent fragmente din acel meci și să se trezească cu sentimentul că pierduse încă o dată acea finală. Pentru a-și întări motivația și încrederea în sine, Simona lucrează cu un psiholog și spune că, mai mult decât să câștige un trofeu de Mare Șlem, și-ar dori să ajungă să știe cine este ea cu adevărat. "Marile victorii ar veni apoi mult mai ușor, sunt sigură de asta", crede Simona.
Simona despre Simona
* Numărul norocos: 13
* O superstiție: "Nu vorbesc deloc la telefon cu fratele meu pe durata unui turneu, schimbăm doar mesaje."
* Cea mai mare teamă: "Încă îmi e frică de turbulențele din timpul curselor aeriene."
* Cărțile preferate: "Înțelepciune pentru oamenii de rând" și "Open", autobiografia tenismanului André Agassi
* Locurile preferate din România: "Iașiul și Clujul mi-au plăcut mult, dar orașul de suflet tot Constanța rămâne."
* Modelul în viață: Gică Hagi, pentru felul în care a jucat, în care a muncit, și pentru felul în care are grijă de copiii lui. "Știu cât suflet pune în educația lor și cât de mult îi ajută și aș vrea să îmi educ și eu copiii așa cum o face el".
* Cum ar arăta Simona ideală: "Cu 5 centimetri mai înaltă, ca să poată servi mai bine, mai răbdătoare, mai puțin critică față de ea însăși și mai deschisă către lucrurile noi din afara lumii tenisului."