Bună ziua,
M-am apucat cu greu să vă scriu, deşi eram hotărâtă să fac acest lucru de mult. De fapt, era o promisiune a mea către sfântul care a făcut o minune în viaţa mea: Sfântul Nectarie. Citesc revista dumneavoastră de ani şi ani, iar acest lucru îmi face o deosebită plăcere.
Dar vreau să vă relatez întâmplarea care mi-a arătat (a nu ştiu câta oară!) puterea rugăciunii şi chiar revelaţia unei minuni...
Am început să construim o casă, aproape de vârsta pensionării, pentru un trai mai liniştit şi mai aproape de natură. Ca la orice construcţie, am întâmpinat piedici şi greutăţi nu tocmai mici... Am reuşit să le trecem, cu cheltuieli suplimentare de bani şi de... neuroni. Când am ajuns la stadiul de finalizare a temeliei, am chemat preotul să sfinţim şi ridicarea casei. Nu ştiam ce zi să alegem deoarece era toamnă şi frig şi nu mai vroiam să amânăm, şi fiindcă ne aflam în pragul sărbătoririi Sfinţilor Arhangeli Mihail şi Gavril, ne-am hotărât să sfinţim temelia a doua zi, după sărbătoare. A venit preotul şi a făcut slujba de sfinţire, iar la sfârşit, ne-a spus că şi în ziua pe care o alesesem era sărbătoare, ziua Sfântului ierarh Nectarie. Despre acest sfânt mai citisem în revista dumneavoastră, dar mare lucru nu ştiam despre el, decât că este un sfânt aproape contemporan şi că moaştele sale se află în insula Eghina. La început, n-am dat mare importanţă acestei "coincidenţe", dar ulterior, gândindu-mă că patronul noii noastre case va fi Sfântul Nectarie, i-am căutat Acatistul, l-am citit şi m-am simţit cumva îndemnată să am încredere în el. Şi minunea n-a întârziat să sosească. Aveam la serviciu o problemă pe care nu reuşisem să o rezolv la timp şi care luase amploare, devenind ameninţătoare. Nu ştiam ce să mai fac să ies din încurcătură, când în frământările mele mi-am adus aminte de Sfântul Nectarie. Ce-i drept, era chemat în ajutor mai mult de oameni bolnavi, cu probleme grele de sănătate, dar undeva, în adâncul meu, simţeam că mă va ajuta şi pe mine. Am început să mă rog. Am citit 40 de zile Acatistul Sfântului Ierarh Nectarie, regretând că din lipsa timpului nu fusesem în stare să ajung la biserica care îi poartă numele şi care deţine o parte din moaştele lui. În a 40-a zi, a venit la mine o vecină care m-a invitat la ea, spunându-mi că va găzdui, pentru câteva ore, nişte călugări care duc moaştele unui sfânt, pentru a le aşeza în biserica mânăstirii, şi poate vreau să mă închin şi eu la ele. Am întrebat-o ale cui moaşte sunt, iar când vecina mi-a spus că sunt moaştele Sfântului Nectarie, am rămas fără glas. Dacă n-am fost vrednică să merg eu la Sfânt, a venit el la mine, ca să-mi arate, poate, că mi-a ascultat rugile. Şi mi-a arătat! Problema de la serviciu s-a rezolvat cu bine, iar eu am considerat că ajutorul dat de Sfântul Nectarie trebuie comunicat mai departe, spre folosul tuturor celor ce se află în necaz. Este, cu adevărat, un mare făcător de minuni.
Vă mulţumesc că existaţi şi că realizaţi această minunată revistă!
ALEXANDRA
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
