Nu-i deloc de mirare. Neamul vlahilor e amestecat adânc în plămada sârbilor, şi sângele apă nu se face. Seducător şi plin de temperament, lui Goran îi plac publicul de aici, muzica de la noi, atmosfera, mâncarea... într-un cuvânt, cam tot, iar românii se regăsesc bucuroşi în ritmurile balcanice ale melodiilor lui atât de asemănătoare cu ale noastre. Nu este deci, de mirare, că Goran vine să cânte în România aproape în fiecare an. Vine la "neamuri", să mai petreacă un pic, ridicând frumuseţea muzicii până la cer. În toamna asta, îl veţi asculta spre sfârşit de septembrie, alături de "Orchestra lui de nunţi şi înmormântări", alături de care va cânta atât melodiile lui cele mai cunoscute, cuprinse pe discul "Şampanie pentru ţigani" (2012), dar şi câteva piese noi de pe albumul pe care intenţionează să-l lanseze în luna octombrie: "Trei scrisori din Sarajevo".
Muzică pentru vremuri grele
Discul "Three Letters From Sarajevo" (Trei scrisori din Sarajevo) a fost o surpriză pentru fanii artistului, care anul trecut spunea într-un interviu că nu mai simte nevoia să scoată un nou album: "Am chef să cânt melodiile mele mai vechi şi atât. Nu e nevoie să scoatem un nou disc. Avem multe discuri şi niciunul nu seamănă cu celălalt. Iar fanii nu s-au plictisit de melodiile noastre". Iată însă că nesiguranţa şi frământările tot mai mari care tulbură lumea de azi l-au făcut să se răzgândească şi să ia atitudine... muzicală. Cu mult succes!
Goran Bregovic (67 de ani) s-a născut şi a crescut în Sarajevo, pe atunci fosta Iugoslavie, actualmente Bosnia-Herţegovina, şi este fiul unui croat şi al unei sârboaice. Sarajevo a fost ani buni un fel de "Ierusalim al Europei", un punct de întâlnire a mai multor culturi şi etnii, un loc în care oamenii păreau să trăiască în bună înţelegere şi pace. De lucrul acesta era convins la începutul anilor '90 şi Goran, fost star de muzică rock şi proaspăt compozitor şi interpret de folclor balcanic, ce tocmai începuse să guste succesul internaţional, mulţumită melodiilor pe care le compusese pentru coloana sonoră a filmului "Vremea ţiganilor" (1988), în regia lui Emir Kusturica. In 1991, cu un an înainte ca focul şi para să se abată peste fosta Iugoslavie, el acorda un interviu unui post de televiziune străin, iar în fundal se auzeau clopotele unei catedrale, ce se îmbinau perfect cu vocea muezinului de la moschee, care îi chema pe credincioşi la rugăciune. Goran, care îi invitase intenţionat pe ziariştii din Vestul Europei pe o terasă aflată în acea parte a oraşului, le explica acestora: "Ce auziţi în spatele meu este suflul moscheilor, al bisericilor şi catedralelor din oraş. Este ora prânzului în Sarajevo. Aici e unul dintre puţinele locuri din lume unde poţi să auzi cântecul lor îmbinat... Şi sună atât de frumos! Ar fi mare păcat să se oprească într-o zi". Cântăreţul avusese o premoniţie. Un an mai târziu, în Sarajevo izbucnea un război în care tocmai partea cea mai urâtă a ideologiilor religioase îşi arăta faţa. "Nu mi-am imaginat nicio clipă că ar putea izbucni aici războiul, am crezut că lumea o să rămână aşa, ca mai înainte", se confesa el, plin de tristeţe.
Acum, în 2017, douăzeci şi cinci de ani mai târziu, Goran s-a hotărât să depene povestea oraşului de altădată, ca şi a celui de azi: "Sunt din Sarajevo. Azi, el nu mai este un simplu nume de oraş, ci este o metaforă a timpurilor în care trăim, timpuri în care oamenii pot fi vecini, buni vecini, pentru ca mai apoi, într-o zi, din senin, să înceapă să se împuşte între ei". Iar ce s-a întâmplat acolo pare să se propage la nivel global. Oameni care până mai ieri trăiau în pace, ca nişte vecini, s-au trezit, dintr-odată, că nu se mai suportă, că nu mai tolerează şi nu mai respectă religia celuilalt, duşmănindu-se şi urându-se. Şi Goran s-a hotărât să pună această poveste tristă pe muzică. O poveste rostită pe o vioară. "Ca să spun povestea oraşului meu, am folosit vioara, ca metaforă. Cu ajutorul ei, spun, cântând, trei poveşti. In cele trei «scrisori» ale mele încerc să trec de la istorie la evlavie, de la cucernicie la bucurie şi de la jale la dans, şi toate astea, în acorduri de vioară. Pe acest album se împletesc acordurile de vioară clasică, cântate în stilul creştinilor, cu cele ale stilului klezmer (stilul evreiesc, care e foarte diferit ca tehnică) şi, nu în ultimul rând, cu acordurile de vioară, în variantă orientală, musulmană. Pentru a reda cât mai bine ideile acestea, am adus alături de mine artişti din alte culturi şi comunităţi, precum: Bebe (din Spania), Rachid Taha (Algeria), Zied Zouari (Tunisia), Gershon Leizerson (Israel), Riff Cohen (Israel) sau Mirjana Neskovic (Serbia)", spune artistul.
Goran Bregovic şi Orchestra lui vor cânta la Bucureşti, vineri, 29 septembrie, la Arenele Romane. Biletele au preţuri cuprinse între 200 lei, categoria A, şi 100 lei categoria C. Concertul are loc în aer liber. Vor fi puse în vânzare doar 4000 de bilete, pentru a fi suficient spaţiul de dans.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
