- Mai corect ar fi să ne întrebăm în ce măsură mai există un viitor pentru anti-corupţie. Toată vara am asistat la hărţuirea permanentă a procurorului şef DNA, Laura Codruţa Kövesi, şi a procurorului general, Augustin Lazăr, de către parlamentarii din Comisia de anchetă asupra alegerilor din 2009, dar şi a ministrului justiţiei, care le-a trimis pe cap Inspecţia judiciară. Faptul că această hărţuire a ultimilor doi mohicani ai statului de drept pregătea, de fapt, o serie de schimbări legislative fundamentale, menite să slăbească lupta anti-corupţie, a fost confirmat miercuri dimineaţa, de iniţiativa ministrului Toader, de a-l exclude pe şeful statului, din procesul de numire a procurorilor şefi de la Parchetul General, DNA şi DIICOT. Decizia va aparţine secţiei procurori a CSM, la propunerea ministrului justiţiei. Or, preşedintele Iohannis era singurul care putea contracara asaltul politicienilor asupra statului de drept şi asupra luptei anti-corupţie. Iată însă că, în timp ce preşedintele se afla în vacanţă şi participa la tot felul de festivităţi, ministrul Toader lucra la subminarea prerogativelor sale şi la eliminarea singurului om politic, ales prin votul direct al populaţiei, din procesul de control democratic, asupra modului în care este administrată justiţia. Faptul că această propunere apare, după ce vara a adus noi anchete DNA, în cazul TelDrum şi al afacerilor fiului lui Liviu Dragnea, sugerează că ministrul ar veni, de fapt, în întâmpinarea interesului liderului PSD: dacă se reuşeşte tergiversarea anchetelor, ele vor putea fi îngropate definitiv, pentru că viitorul şef al DNA va fi fost selecţionat atent, exclusiv de către liderii unei clase politice penale. Ne aflăm, aşadar, în pragul unor schimbări fundamentale ale sistemului judiciar, iar perspectivele luptei anti-corupţie sunt atât de sumbre, încât ne întrebăm dacă mai poate fi adevărat că roata istoriei nu poate fi dată şi înapoi.
- Triumfalismul discursului guvernamental cu privire la realizările economiei sunt contrazise de situaţia dezastruoasă a companiei naţionale de aviaţie TAROM, a cărei conducere a fost schimbată din nou. Poate noul director să redreseze compania-fanion a României?
- Nici un director nu poate redresa TAROM, atâta vreme cât ea va rămâne parazitată de politicieni şi de clientela lor. Acesta a fost cazul TAROM, de când guvernul a devenit acţionar majoritar, cu puteri depline asupra selecţiei managerilor de pe vremea guvernului Radu Vasile. Ulterior, Adrian Năstase şi-a numit cumnata în fruntea companiei şi nici o tentativă de a impune un management profesionist nu a reuşit, în ciuda angajamentelor asumate faţă de FMI. Dar ce este în România mafioţilor, o companie de stat - sau orice companie publică, administrată de oameni numiţi conform algoritmului politic? Nimic altceva decât o vacă de muls: ea este obligată să facă achiziţii la suprapreţ, cum s-a întâmplat, se pare, cu avioanele Airbus, în 1990; să încheie contracte dezavantajoase pentru ea, cu companii deţinute - fie şi indirect - de clientela politică şi să ofere sinecuri clienţilor politici în Consiliul de Administraţie şi în Adunarea Generală a Acţionarilor. Despre contractele păguboase ale TAROM, presa a scris constant, fără folos. Tot presa a dezvăluit, de altfel, că în AGA au fost numiţi, de actualul guvern, un veterinar, un inginer constructor, dar şi viitorul ginere al preşedintelui executiv al PSD, Niculae Bădălău, sau consiliera ministrului transporturilor, Răzvan Cuc. Iar fostul său director, Eugen Davidoiu, numit tot de PSD, a fost numit director al Companiei naţionale a lignitului Oltenia. Profesionalismul, după cum se vede, este la mare preţ în PSD! Atâta vreme cât nu vom ieşi din plasa clientelismului, nepotismului şi corupţiei aferente, nici o companie de stat nu va prospera. Iar noi vom zbura în interiorul şi în afara României, cu Wizzair, nu pentru că iubim neapărat Ungaria, ci pentru că are avioane mai bune şi preţuri mai mici. Mândri, desigur, că suntem români!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
