Biologii văd în firul de păr doar o sumă de celule cheratinizate moarte, dispuse în fire ce acoperă scalpul. Pentru noi, ceilalţi, părul înseamnă mult mai mult. Iar dacă nu ne dăm prea bine seama de importanţa pe care i-o acordăm, vom deveni cu siguranţă conştienţi de ea, în momentul când începem să-l pierdem.
Pe cap ne cresc în jur de 100.000 de fire de păr, din care cad zilnic între 50 şi 100. Acesta nu este un lucru anormal. Avem motive să ne îngrijorăm abia atunci când se depăşeşte limita de 100. Dar şi această cifră este, în ultimă instanţă, una orientativă. Uneori pot părăsi scalpul chiar şi până la 300 de fire, de exemplu dacă părul este supus unei solicitări mecanice, cum ar fi spălatul pe cap sau un periat mai energic.
După o mică discuţie cu pacientul care a venit alarmat să-i ceară ajutorul, medicul face un mic test: în mai multe locuri de pe scalp, el prinde între degete cam 20 de fire şi trage de ele, fără să le smulgă. "Dacă se desprind mai mult de trei fire, acesta este un indiciu de cădere patologică a părului", precizează specialiştii. La sfârşit, doctorul cere câteva analize de laborator şi porneşte să caute cauzele.
Cauze
Alopecia androgenetică este cea mai frecvent întâlnită cauză de cădere a părului, având motive genetice. De ea suferă în Europa aproximativ jumătate din populaţia masculină şi 20% dintre femei. "La alopecia androgenetică se atrofiază treptat foliculii piloşi, cei în care se formează firele de păr. Firele devin din ce în ce mai subţiri, apoi cad şi nu mai sunt înlocuite de altele", explică dermatologii. Urmările la bărbaţi se cunosc: tâmplele pleşuve, creştetul văduvit de păr, calviţia. La femei, părul se răreşte pe toată suprafaţa scalpului, firele se subţiază şi cad, de obicei, în număr mai mare, pe mijlocul capului. Cercetătorii presupun că alopecia androgenetică este declanşată de o sensibilitate ereditară la hormonul numit dihidrotestosteron, la sinteza căruia participă o anumită ezimă: "La persoanele predispuse la alopecie androgenetică există fie un număr deosebit de mare de receptori pentru hormonul respectiv, fie o prezenţă masivă a enzimei."
Alopecia areata este consecinţa unei boli autoimune. Celulele sistemului imunitar atacă părul şi provoacă o inflamaţie care împiedică firele să mai crească. Aceasta se poate întâmpla dintr-o dată sau se desfăşoară ca un proces insidios, pe o perioadă mai lungă de timp. Rădăcinile rămân intacte, dar firele deja formate cad. Astfel iau naştere pe cap, uneori şi în alte zone ale corpului sau chiar pe tot corpul, porţiuni de formă rotundă, complet lipsite de păr. Toate categoriile de vârstă pot fi afectate de alopecia areata, inclusiv copiii şi adolescenţii, iar femeile, mai frecvent decât bărbaţii. Medicii se află în imposibilitatea de a formula un prognostic sigur al evoluţiei, deoarece în 80% din cazuri, boala se vindecă de la sine în decurs de un an, însă ea poate recidiva în mod repetat, după cum îi poate însoţi permanent pe pacienţi, pe întreaga durată a vieţii.
Alopecia difuză se întâlneşte în special la femei. Firele cad, fiindcă rădăcinile lor nu mai sunt alimentate suficient cu substanţe hrănitoare. Aceasta duce la rărirea părului. Cauzele posibile ale alopeciei difuze sunt diverse: modificări ale secreţiilor hormonale, stres, infecţii sau un aport nesatisfăcător de nutrienţi şi minerale, în primul rând de fier. Părul poate fi pierdut rapid, şi după un tratament cu medicamente tari, aşa cum este cazul în timpul unei terapii cu citostatice. Pentru a reface rădăcinile firelor de păr, trebuie combătute cauzele. Uneori, soluţia cea mai simplă constă în administrarea unor preparate cu fier.
Tot mai des se prezintă la cabinetele dermatologice şi pacienţi cu alopecie cicatrizantă. Ea apare ca efect subsidiar al altor boli ce provoacă inflamarea scalpului, distrugând complet rădăcinile firelor de păr. Se formează porţiuni de piele cicatrizată, pe care părul nu mai creşte. Şi la alopecia cicatrizantă este necesar să se trateze afecţiunea iniţială. Factorii declanşatori pot fi infecţiile micotice sau bacteriene, dar şi bolile cutanate autoimune, ca lupusul eritematos şi lichenul plan sau sclerodermia, o patologie care se extinde şi asupra ţesutului conjunctiv.
Tratamente
Printr-o întâmplare, s-a descoperit că minoxidilul, o substanţă cuprinsă în formula unui medicament hipotensor, are şi proprietatea de a stimula creşterea părului. La unii pacienţi trataţi pentru hipertensiune s-a observat o înmulţire a firelor de păr. Bineînţeles că industria farmaceutică s-a grăbit să valorifice acest ingredient activ într-un produs destinat unei pieţe care se arată a fi extrem de profitabilă. El este recomandat, în principiu, numai pentru alopecia androgenetică, însă dermatologii îl prescriu şi la alopecia difuză. Garanţii nu există, dar cel puţin se poate miza pe şansa că părul rămas pe cap nu va mai cădea şi că vor creşte câteva fire noi, dacă pacienţii vor fi conştiincioşi şi îşi vor masa de două ori pe zi scalpul cu loţiunea sau spuma care conţine minoxidil. Căci, imediat după încetarea tratamentului, alopecia îşi face apariţia din nou.
O a doua substanţă activă cu eficienţă confirmată de mai multe studii este cea numită finasterid. Rezervată în exclusivitate bărbaţilor, ea poate provoca însă efecte secundare neplăcute, ca diminuarea potenţei şi a libidoului. Din fericire, aceste tulburări au de regulă un caracter temporar, ele dispărând ulterior, pe parcursul tratamentului. S-au înregistrat, totuşi, şi situaţii în care pacienţii au fost afectaţi de ginecomastie, adică de o dezvoltare exagerată a mameloanelor, însoţită de formarea unor noduli la nivelul pieptului - fenomene care nu sunt întotdeauna reversibile.
Leacurile bunicii
Alături de aceste medicamente ce deţin supremaţia pe piaţă, există şi alte produse şi remedii, de la care se aşteaptă stoparea căderii părului şi stimularea refacerii podoabei capilare. Multă lume îşi pune nădejdea în leacuri şi metode de pe vremea bunicii: clătirea părului cu bere sau cu propria urină, infuzia de urzici, împachetările cu drojdie, spălatul cu ou şi rom şi aşa mai departe. Deşi asemenea proceduri n-au fost verificate vreodată prin studii clinice, medicii sunt de obicei toleranţi şi nu le interzic pacienţilor să încerce ceva ce ei cred că le poate fi de ajutor. Autosugestia care însoţeşte tratamentele populare, creează surprize mari.
Zincul, biotina şi cofeina sunt de asemenea substanţe creditate cu proprietăţi de regenerare a părului. Autorii unui studiu coreean au constatat că suplimentarea aportului de zinc a dat rezultate la o serie de pacienţi cu alopecia areata, în al căror organism zincul se găsea la un nivel deficitar. De biotină (cunoscută şi ca vitamina H) corpul nostru are nevoie pentru a produce keratina, prezentă atât în unghii, cât şi în firele de păr. Studiile atestă, într-adevăr, un efect pozitiv asupra creşterii unghiilor, însă în ce priveşte părul, nu s-a semnalat deocamdată o influenţă certă. Cofeina favorizează şi ea creşterea părului, este o realitate deja verificată de specialişti, printr-un experiment. Ei au lăsat pentru mai multe zile câteva fragmente prelevate din pielea capului, într-o soluţie de cofeină şi testosteron, afirmând în final: "Firele de păr au crescut mai bine în soluţia cu cofeină decât la probele-martor, fără cofeină." Dar nu se ştie deocamdată dacă rezultatele obţinute in vitro se vor adeveri şi în cadrul unor studii efectuate cu subiecţi umani.
Preparate cu hormoni
Femeilor care suferă de alopecie androgenetică li se prescriu, uneori, preparate cu hormoni, cu toate că nu există dovezi ştiinţifice convingătoare în sprijinul presupunerii că hormonii ar opri căderea părului. Acelaşi lucru se poate spune, din păcate, despre majoritatea şampoanelor, loţiunilor, tincturilor şi suplimentelor care promit solemn că ne vor salva părul. Întrucât multe dintre aceste produse nu sunt susţinute de rezultatele concludente ale unor teste, aceasta înseamnă, în opinia specialiştilor, că beneficiul adus de ele nu poate fi decât foarte mic, dacă nu cumva nul. Şi chiar de la minoxidil şi finasterid, cele două medicamente cu acţiune confirmată ştiinţific, dermatologii ne avertizează să nu aşteptăm miracole. Firele de păr cresc lent, deci ameliorarea nu va deveni vizibilă decât după trei până la şase luni de tratament.
Transplantul
Şi apartenenţa la o anumită categorie de vârstă a pacienţilor cu alopecie care caută ajutor la cabinetele dermatologice spune multe despre importanţa acordată frumuseţii părului în societatea contemporană. Ajung la doctor mai ales bărbaţi şi femei între 20 şi 30 de ani, care încearcă să-şi stopeze căderea părului cu loţiuni şi tablete. În general, bărbaţii se tratează până pe la 30 sau 35 de ani. După aceea majoritatea sunt căsătoriţi, nu-i mai interesează să-şi caute o parteneră, aşa încât părul des nu mai prezintă o însemnătate atât de mare pentru ei.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
