După marile mitinguri naţionale în favoarea salvării Roşiei Montane şi după înscrierea miraculoasă a exploatării antice romane în lista de aşteptare a UNESCO, de către fostul ministru technocrat al culturii, Corina Şuteu, viaţa în Apuseni păruse să-şi regăsească normalitatea. Interesaţi să aflăm ce se mai întâmplă în raiul cel mult râvnit din Ţara Moţilor, ştirile primite n-au fost prea optimiste, mai ales că în curând va începe procesul statului român cu compania Gold Corporation, care cere despăgubiri uriaşe, pentru proiectul blocat, de extragere a aurului cu cianuri. Speranţe, totuşi, există. Unul dintre eroii locali ai luptei, Sorin Jurcă, este convins că după 20 de ani de luptă cu "invadatorii", viaţa în Roşia se reface încet, încet... "După atâta ură, încât ziceai că tot răul s-a răsturnat la Roşia, au revenit liniştea şi calmul. Fiscul a cerut companiei, până la 5 august, cele 8 milioane de dolari obţinuţi prin evaziune. Dacă nu vor plăti, statul ar trebui să pună sechestru pe casele cumpărate de RMGC şi să le vândă. Localitatea trebuie să prindă viaţă din nou".
Activist al organizaţiei "Mining Watch", Roxana Pencea Brădăţan, unul dintre cei mai activi luptători pentru salvarea Roşiei Montane, are, însă, opinii mai nuanţate, legate de ultimele evenimente ce ameninţă, din nou, zona Munţilor Apuseni.
ROXANA PENCEA BRĂDĂŢAN
"Nu e prost cine cere, e prost cine dă"
- Ce ne puteţi spune despre procesul care relansează, cu alte arme, bătălia pentru Roşia Montană?
- Roşia Montană ar putea destabiliza complet bugetul ţării noastre, în următorii ani. Principala cauză sunt despăgubirile imorale, cerute de diverse corporaţii României, prin tratatele de investiţii. Numai RMGC a anunţat că va cere, în procesul de la Washington, nu mai puţin de 4,4 miliarde de dolari, o treime din bugetul educaţiei! De ce? Pentru că nu şi-a dezvoltat proiectul Roşia Montană, de minerit cu cianuri.
- Cum au reacţionat "rezistenţii" din Roşia?
- Atunci când Eugen David, preşedintele asociaţiei Alburnus Maior, a auzit de suma cerută prin arbitraj, reacţia lui instantă a fost: "Nu e prost cine cere, e prost cine dă. RMGC n-are decât să ceară, dar guvernul român, dacă este hotărât, are toate argumentele să apere cu succes România". În cazul în care statul român pierde procesul, despăgubirile se vor plăti din buzunarele noastre, ale tuturor. Trebuie, deci, să ne asigurăm că guvernul este hotărât să câştige, pentru că deocamdată nu pare să fie deloc aşa. În câteva zile, vom lansa o secţiune specială pe pagina www.rosiamontana.org, cu informaţii, ştiri la zi şi chemări la acţiune. Sperăm că oamenii se vor înregistra şi vor acţiona, pentru că sunt multe lucruri pe care le putem face, în scopul de a câştiga.
- Până să acţioneze guvernul, e important de ştiut: ce va face Asociaţia Alburnus Maior?
- La puţin timp după iniţierea procesului de arbitraj (ISDS), în 2015, Alburnus Maior, Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu (CIDRM) şi "Greenpeace România", au luat legătura cu Tribunalul ICSID, prin intermediul echipei lor de avocaţi, pentru a solicita acces la informaţii, în calitate de potenţiali amici curiae (prieteni ai casei). Această contribuţie va prezenta în detaliu aspectele problematice şi alte informaţii importante, care au fost trecute cu vederea de părţile în proces. Tribunalul a răspuns prin transmiterea câtorva documente, inclusiv un program etapizat, care permite ONG-urilor să-şi depună contribuţiile, până în septembrie 2018.
"Rovina - un nou proiect de exploatare a aurului, fără participarea statului român"
- În ciuda eşecului de la Roşia, pofta de aur românesc nu s-a stins. Guvernul "de exploatare minieră" al lui Victor Ponta a aprobat, în perioada activităţii lui, o licenţă de extragere a zăcământului de aur şi cupru, din localitatea Rovina, aflată tot în Munţii Apuseni. Care mai e soarta ei?
- Noul guvern al României a reluat cazul Rovina şi are în pregătire o nouă hotărâre pentru aprobarea licenţei de exploatare a zăcământului de aur şi cupru de acolo. Viitoarea mină ar fi o replică a exploatării de la Roşia Poieni, faimoasă pentru gaura pe care a lăsat-o în peisaj şi pentru imensul iaz de decantare care a înecat în steril turnul bisericii din Geamăna. La Rovina vom avea, astfel, primul proiect minier deţinut 100% de o companie străină, fără participarea statului român. Conform înţelegerilor, "Euro Sun Mining" trebuie să plătească statului român doar 4% redevenţă! Firma canadiană (foştii Carpathian Gold) are nevoie disperată de aprobarea statului român. Fără această hotărâre, compania minieră nu îşi poate convinge investitorii să dea bani. Am lansat o mobilizare masivă din partea cetăţenilor, care să arate autorităţilor că vremea licenţelor date în secret a trecut. Dacă le scriem suficient de mulţi, îi putem determina să facă transparente documentele ce urmează să se întocmească, să se publice studiul de fezabilitate şi studiile de impact de mediu sau social, să fie organizate consultări "pe bune" şi să se prezinte public care este impactul distrugerii cauzate de mineritul în carieră de suprafaţă. Mina de la Rovina ar genera un adevărat dezastru ecologic în Munţii Apuseni, din cauza amplorii sale: 27,678 km? ar fi ocupaţi de cariere de suprafaţă şi deşeuri miniere, lângă oraşul Brad. Compania canadiană a scăpat ca prin urechile acului de faliment în Brazilia, mulţumită domnului Ponta şi acordului de asociere cu statul român pentru mina Rovina. Ca urmare, în iunie 2015, în decurs de două zile, acţiunile "Euro Sun Mining" au crescut cu 200%. Noul guvern se pregăteşte să facă, şi el, un pariu prost cu viitorul României.
ADRIAN PETRI -proprietarul pensiunii "Casa Petri", din Roşia Montană
"Suntem bucuroşi că numărul turiştilor a crescut"
Fiul cunoscutului luptător contra "Gold Corporation", Ioan Petri, este unul dintre roşienii care menţin Roşia Montană vie şi dinamică. Proprietar al pensiunii "Casa Petri", graţie profesiei sale de IT-ist, a construit un site convingător, cu informaţii şi imagini despre pensiunea aflată într-o clădire de patrimoniu din România, despre traseele de drumeţie sau ciclism, despre bogăţia istorică a minelor romane din zonă.
- Urmând exemplul tatălui dvs., aţi ajuns unul dintre "ghizii" Roşiei Montane. Ce "pachete" turistice aveţi în lucru?
-
Pensiunea "Petri" oferă spaţii de cazare "la cheie", mâncare pe alese, proiecţii de filme, trasee cu ghid (se întind pe mai multe zile), cu poveştile clădirilor istorice din Roşia, ale galeriilor miniere romane şi ale oamenilor din trecutul interbelic şi din zilele noastre. Suntem bucuroşi că numărul turiştilor a crescut. Printre acţiunile noastre de succes amintesc excursia la Detunata, weekend-ul la Poiana cu narcise şi altele. Chiar şi pentru luna august, avem deja multe rezervări. La sfârşitul lui iulie, organizăm un tur pe la exploatările miniere din Roşia şi un set de acţiuni agroturistice la ferma Ţarina. Practic, turiştii devin pentru trei zile "fermieri în Apuseni", cosind fânul şi muncind alături de ţărani. Sunt împreună cu noi şi alţi colegi care văd în turism viitorul Roşiei: Tică Darie (www.madeinrosiamontana.ro), cu artizanatul lui pus în operă de circa 50 de roşience; Alexandra Postelnicu (www.rosiamontana marathon.ro), iniţiatoarea maratonului ce va avea loc în 22-23 iulie; clujenii numiţi "Trai cu Rost" (www.traicurost.ro) care marchează traseele de drumeţie şi ciclism. Deşi "Fân Fest" nu se mai ţine, a rămas în lucru programul de restaurare a clădirilor de patrimoniu, care organizează mai multe tabere de voluntari în cursul fiecărui an, cu tema "Adoptă o Casă". Programul este condus, încă de la începuturi, de arhitectul Virgil Apostol (www. adoptaocasa.ro).
- Vă ajută şi autorităţile locale în efortul dvs. de a reînvia Roşia?
- Nu. Primarul şi autorităţile locale au rămas prinse în proiectul de minerit, nu s-a mişcat nimic din partea lor pentru îmbunătăţirea turismului sau promovarea zonei; nu vor să facă PUG-ul zonei, care a fost anulat acum un an, deoarece Roşia era declarată zonă monoindustrială. În general, se cam opun la orice iniţiative care doresc să dezvolte activităţi alternative în comună. Colegul Tică Darie, spre exemplu, tot încearcă să obţină un spaţiu sau un teren pentru desfăşurarea activităţilor cu cercetaşii, dar primăria visează mine de aur cu cianuri, nu viaţă normală, moţească. Îi invit pe domnii de la primărie, în frunte cu primarul, să viziteze camera cu cărţi de la pensiunea noastră. Poate găsesc ceva util, poate vor fi tentaţi să citească şi, cine ştie, poate vor înţelege direcţia corectă a dezvoltării comunei. Mii de cărţi se simt acasă în Casa Petri. De ce nu şi primăria?
(În caz că sunteţi interesaţi de o vacanţă în Apuseni, folosiţi facebook: goo.gl/KyTAEo sau telefon: 0743.188.186.)