FRĂŢIA LUPILOR - Dacii s-au întors la Costeşti

- Cu câteva zile în urmă s-a încheiat la Costeşti, satul de la poalele cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei, Festivalul "Frăţia Lupilor". Într-un decor de vis, într-un loc încărcat de istorie, un om al locului s-a gândit să organizeze o întâlnire a celor ce iubesc tradiţiile şi respectă rădă­cinile româneşti. Îl cheamă RAREŞ DEMIAN şi am stat de vorbă cu el pentru a afla "de ce" şi "cum" s-a întâmplat acest eveniment -

Respect pentru moştenirea strămoşilor

- Sarmizegetusa este punctul zero al istoriei aces­tui popor. Nu vreau să fo­losesc vorbe mari, dar aici se află un nod important pentru destinul românilor, dincolo de faptul că cetăţile Sarmizege­tusa, Blidaru, Costeşti, Feţele Albe sau Piatra Roşie sunt de­clarate monumente UNESCO. Eu aici m-am născut, aici am crescut, cu poveşti despre daci şi romani, cu tradiţii care s-au păstrat de peste două mii de ani. Am simţit nevoia să organizez o întâlnire a ce­lor ce iubesc ceea ce este autentic românesc, a celor ce iubesc tradiţiile străvechi şi respectă moştenirea strămoşilor. Târguri şi festivaluri există în toată ţara, chiar şi aici mai există încă două astfel de evenimente, însă eu am vrut o întâlnire cu­rată, românească, în care să ne bucurăm de specificul şi identitatea locului, fără poluarea mărfurilor de import sau a consumului de masă. Dacă vreţi, ideea acestui festival a fost de a avea un moment de reîn­toarcere la noi înşi­ne, de a ne regăsi pe noi înşine într-o peri­oadă în care suntem invadaţi de modele şi valori occi­den­tale, de cele mai multe ori superficiale. Aceasta a fost prima motivaţie, ca să zic aşa. Iar cea de-a doua, le fel de puternică, a fost de a aduce copiii şi tinerii în prim-plan, de a le pune lor în mâini această moş­tenire extraordina­ră, de tradiţie şi istorie, pe care şi noi am pri­mit-o de la părinţi şi bunici. Cumva, întregul festival a fost croit ca să atra­gă copiii, să le trezească interesul şi curiozi­ta­tea. Tinerii sunt o forţă extraordinară, de ei depinde continuitatea, până la urmă.

- Cum aţi reuşit să daţi această notă de au­tentic, să ţineţi festivalul departe de kitsch?

- Din fericire, mai sunt oameni pentru care nu se reduce totul la profit. Festivalul a fost realizat într-o bună măsură cu sponsorizări ale unor oameni care cred în valorile şi tradiţiile româneşti. Au fost donaţii din toate colţurile ţării, din Tulcea şi Ti­mişoara, din Galaţi, Buzău sau Bucureşti. Totul a fost făcut cu mult suflet, doar din dorinţa de a avea un eveniment special. Aşa am putut să aducem la Costeşti numai invitaţi deosebiţi. Au fost prezenţi cei de la "Terra Dacica Aeterna" (TDA), care au prezentat portul, armele şi traiul zilnic al dacilor. Fiind o echipă de specialişti în istorie şi arheologie, ei au avut autoritatea de a arăta publicului cum se îmbrăcau dacii, cum îşi confecţionau armele şi uneltele sau cum făceau o înmormântare. O parte din echipă i-a prezentat şi pe romani, inclusiv lup­tele de gladiatori, aşa cum se desfăşurau în arene. Totul a fost reprodus în detaliu, cum se întâmpla în urmă cu mai bine de două mii de ani. Pe lângă această echipă, la festival au fost prezenţi şi mici producători români: apicultori, cu miere şi pro­duse apicole din zonă, bijuterii făcute manual pe mo­delul celor dacice, ţesături tradiţionale, ateliere de meşteşuguri locale. Chiar şi la mâncare am ţinut să fie numai produse româneşti, şi cine a venit la noi, a avut ocazia să se bucure de un balmoş făcut ca la stână, de plăcinte coapte pe vatră sau de prăjituri a căror reţetă s-a păstrat din bătrâni. Din Geoagiu de Sus, am adus, demonstrativ, o familie de ţărani, cu întreaga instalaţie de ţesut - războiul, meliţa şi fuioarele - încât oamenii au avut ocazia să vadă pe loc cum cânepa devine fir şi apoi pânză!Sau au putut vedea cel mai bă­trân olar din Hu­ne­doara, care transformă un boţ de lut, în formi­dabile vase ţărăneşti, şi cine a vrut a trecut la roa­tă şi a învăţat cum se face. Am fost încântat să văd co­piii foarte fericiţi. Am adus şase grupe de copii din şase sate diferite şi ei s-au bucurat de toate aceste lucruri. Pentru ei am organizat şi compe­ti­ţii de tras cu arcul sau arun­cat suliţa şi, la sfâr­şit, i-am premiat. Deşi nu am avut nici baloane cu Mickey Mouse şi nici ju­căriile kitsch din orice bâlci, am văzut copii emo­ţio­naţi şi curioşi. Dacă astfel de lecţii de istorie, pe viu, sunt o sămânţă ce va rodi cândva în sufletul lor, scopul festivalului a fost atins.

- În cele două zile ale festivalului, aţi avut şi muzică, aleasă pe acelaşi criteriu de autenticitate. Prezenţa lui Nicu Covaci şi a trupei Phoenix a fost un eveniment în sine, aşteptat de toată lumea. Cum l-aţi convins să vină la Costeşti?

- Nu a fost foarte greu. Pentru Nicu Covaci, zona cetăţilor dacice este unul dintre locurile sale de suflet. De foarte mult timp nu mai fusese aici şi invitaţia noastră l-a bucurat. A acceptat imediat, şi aşa am avut şansa de a reasculta Phoenix, pe scena Costeştiului, după mulţi ani. A fost un concert de excepţie, cu un public extrem de călduros. A doua zi, l-am întrebat pe domnul Covaci cum s-a simţit la noi şi mi-a zis "Ca acasă!". Dacă în prima zi a festivalului, am avut muzică rock (alături de Phoe­nix, au fost pe scenă formaţiile Focul Viu şi Ashaena, ultima zi a fost dedicată muzicii populare. Pe scenă a urcat Taraful Leliţă de la Căstau, care cântă cea mai veche muzică din zonă, hore şi jocuri adunate din bătrâni, şi alături de ei am adus din tot judeţul Hunedoara, cele mai tinere voci de muzică popu­lară. Ideea a fost să îi promovăm cât mai mult pe tinerii care au înţeles să ducă mai departe cântecele şi doinele din bătrâni.Nu au fost artişti-vedetă, au fost artişti care ar tre­bui apreciaţi pentru cu­rajul lor de a păstra li­nia tradiţional-româ­neas­că a fol­clo­rului, în contextul ma­nelizării muzicii popu­lare.

- Prima ediţie a Fes­tivalului "Frăţia Lu­pilor" a fost un suc­ces. Credeţi că şi anul viitor veţi putea oferi acelaşi standard înalt, pe linia autenticităţii?

- Noi deja lucrăm la următoarea ediţie a festivalului. Am desco­perit anul acesta că în ciuda invaziei de chi­ne­zării şi de kitsch oc­cidental, există o mare aşteptare pe această zonă de tradiţii româ­neşti. Este un public foarte mare care vrea să se regăsească în ceea ce vede, în obi­ceiuri, experienţe culi­nare şi lecţii de istorie, care să le vorbească despre ceea ce sunt ei cu adevărat. Pentru aceşti oameni suntem obligaţi să ne păstrăm standardele înalte. În plus, nevoia lor de identitate naţională, ca formă elevată de patriotism, este o motivaţie extraordinară. Şi, nu în ultimul rând, ne vom strădui pentru localnicii satelor din Munţii Orăştiei, ca să nu uite că ei transmit mai departe moştenirea strămoşilor noştri, cândva, locuitorii acestor cetăţi istorice.