Respect pentru moștenirea strămoșilor
- Sarmizegetusa este punctul zero al istoriei acestui popor. Nu vreau să folosesc vorbe mari, dar aici se află un nod important pentru destinul românilor, dincolo de faptul că cetățile Sarmizegetusa, Blidaru, Costești, Fețele Albe sau Piatra Roșie sunt declarate monumente UNESCO. Eu aici m-am născut, aici am crescut, cu povești despre daci și romani, cu tradiții care s-au păstrat de peste două mii de ani. Am simțit nevoia să organizez o întâlnire a celor ce iubesc ceea ce este autentic românesc, a celor ce iubesc tradițiile străvechi și respectă moștenirea strămoșilor. Târguri și festivaluri există în toată țara, chiar și aici mai există încă două astfel de evenimente, însă eu am vrut o întâlnire curată, românească, în care să ne bucurăm de specificul și identitatea locului, fără poluarea mărfurilor de import sau a consumului de masă. Dacă vreți, ideea acestui festival a fost de a avea un moment de reîntoarcere la noi înșine, de a ne regăsi pe noi înșine într-o perioadă în care suntem invadați de modele și valori occidentale, de cele mai multe ori superficiale. Aceasta a fost prima motivație, ca să zic așa. Iar cea de-a doua, le fel de puternică, a fost de a aduce copiii și tinerii în prim-plan, de a le pune lor în mâini această moștenire extraordinară, de tradiție și istorie, pe care și noi am primit-o de la părinți și bunici. Cumva, întregul festival a fost croit ca să atragă copiii, să le trezească interesul și curiozitatea. Tinerii sunt o forță extraordinară, de ei depinde continuitatea, până la urmă.
- Cum ați reușit să dați această notă de autentic, să țineți festivalul departe de kitsch?
- Din fericire, mai sunt oameni pentru care nu se reduce totul la profit. Festivalul a fost realizat într-o bună măsură cu sponsorizări ale unor oameni care cred în valorile și tradițiile românești. Au fost donații din toate colțurile țării, din Tulcea și Timișoara, din Galați, Buzău sau București. Totul a fost făcut cu mult suflet, doar din dorința de a avea un eveniment special. Așa am putut să aducem la Costești numai invitați deosebiți. Au fost prezenți cei de la "Terra Dacica Aeterna" (TDA), care au prezentat portul, armele și traiul zilnic al dacilor. Fiind o echipă de specialiști în istorie și arheologie, ei au avut autoritatea de a arăta publicului cum se îmbrăcau dacii, cum își confecționau armele și uneltele sau cum făceau o înmormântare. O parte din echipă i-a prezentat și pe romani, inclusiv luptele de gladiatori, așa cum se desfășurau în arene. Totul a fost reprodus în detaliu, cum se întâmpla în urmă cu mai bine de două mii de ani. Pe lângă această echipă, la festival au fost prezenți și mici producători români: apicultori, cu miere și produse apicole din zonă, bijuterii făcute manual pe modelul celor dacice, țesături tradiționale, ateliere de meșteșuguri locale. Chiar și la mâncare am ținut să fie numai produse românești, și cine a venit la noi, a avut ocazia să se bucure de un balmoș făcut ca la stână, de plăcinte coapte pe vatră sau de prăjituri a căror rețetă s-a păstrat din bătrâni. Din Geoagiu de Sus, am adus, demonstrativ, o familie de țărani, cu întreaga instalație de țesut - războiul, melița și fuioarele - încât oamenii au avut ocazia să vadă pe loc cum cânepa devine fir și apoi pânză! Sau au putut vedea cel mai bătrân olar din Hunedoara, care transformă un boț de lut, în formidabile vase țărănești, și cine a vrut a trecut la roată și a învățat cum se face. Am fost încântat să văd copiii foarte fericiți. Am adus șase grupe de copii din șase sate diferite și ei s-au bucurat de toate aceste lucruri. Pentru ei am organizat și competiții de tras cu arcul sau aruncat sulița și, la sfârșit, i-am premiat. Deși nu am avut nici baloane cu Mickey Mouse și nici jucăriile kitsch din orice bâlci, am văzut copii emoționați și curioși. Dacă astfel de lecții de istorie, pe viu, sunt o sămânță ce va rodi cândva în sufletul lor, scopul festivalului a fost atins.
- În cele două zile ale festivalului, ați avut și muzică, aleasă pe același criteriu de autenticitate. Prezența lui Nicu Covaci și a trupei Phoenix a fost un eveniment în sine, așteptat de toată lumea. Cum l-ați convins să vină la Costești?
- Nu a fost foarte greu. Pentru Nicu Covaci, zona cetăților dacice este unul dintre locurile sale de suflet. De foarte mult timp nu mai fusese aici și invitația noastră l-a bucurat. A acceptat imediat, și așa am avut șansa de a reasculta Phoenix, pe scena Costeștiului, după mulți ani. A fost un concert de excepție, cu un public extrem de călduros. A doua zi, l-am întrebat pe domnul Covaci cum s-a simțit la noi și mi-a zis "Ca acasă!". Dacă în prima zi a festivalului, am avut muzică rock (alături de Phoenix, au fost pe scenă formațiile Focul Viu și Ashaena, ultima zi a fost dedicată muzicii populare. Pe scenă a urcat Taraful Leliță de la Căstau, care cântă cea mai veche muzică din zonă, hore și jocuri adunate din bătrâni, și alături de ei am adus din tot județul Hunedoara, cele mai tinere voci de muzică populară. Ideea a fost să îi promovăm cât mai mult pe tinerii care au înțeles să ducă mai departe cântecele și doinele din bătrâni. Nu au fost artiști-vedetă, au fost artiști care ar trebui apreciați pentru curajul lor de a păstra linia tradițional-românească a folclorului, în contextul manelizării muzicii populare.
- Prima ediție a Festivalului "Frăția Lupilor" a fost un succes. Credeți că și anul viitor veți putea oferi același standard înalt, pe linia autenticității?
- Noi deja lucrăm la următoarea ediție a festivalului. Am descoperit anul acesta că în ciuda invaziei de chinezării și de kitsch occidental, există o mare așteptare pe această zonă de tradiții românești. Este un public foarte mare care vrea să se regăsească în ceea ce vede, în obiceiuri, experiențe culinare și lecții de istorie, care să le vorbească despre ceea ce sunt ei cu adevărat. Pentru acești oameni suntem obligați să ne păstrăm standardele înalte. În plus, nevoia lor de identitate națională, ca formă elevată de patriotism, este o motivație extraordinară. Și, nu în ultimul rând, ne vom strădui pentru localnicii satelor din Munții Orăștiei, ca să nu uite că ei transmit mai departe moștenirea strămoșilor noștri, cândva, locuitorii acestor cetăți istorice.