Nu împlinise încă 37 de ani, când fostul arbitru de fotbal a candidat pentru prima oară ca primar din partea PNL. A pierdut în turul doi, deși avusese un avans frumos, de zece procente. Din 2012, Sorin Nicolae Megheșan conduce, ca primar, destinele orașului Târnăveni, din județul Mureș.
"Până în 1989, Târnăveni era unul dintre cele mai industrializate orașe din România"
- Vorbiți-ne puțin despre Târnăveni, orașul acesta din inima Transilvaniei, despre care nu se știu prea multe.
- Până în 1989, când s-a pus accent puternic pe industrializarea întregii țări, Târnăveniul a beneficiat de foarte multe investiții, resimțite și în condițiile de viață ale locuitorilor. După 1989, când ne-am dorit cu toții o revoluție în adevăratul sens al cuvântului, o revoluționare a clasei politice, a industriei, a tot ce înseamnă dezvoltarea țării, am avut parte doar de un eșec total. Exact la fel s-a întâmplat și la Târnăveni. Până în 1989, era unul dintre cele mai industrializate orașe din România, apoi, în chiar primii ani după 1989, a început decăderea. Același lucru s-a întâmplat și la nivel de țară. Cred că în perioada respectivă, România nu că nu a avut oameni pregătiți, e greșit să spun asta, dar cred că aceștia nu au fost lăsați să preia destinele țării. N-au fost lăsați de oamenii care fuseseră și până atunci la conducerea țării, însetați de putere și de înavuțire. Și dacă asta a fost situația generală a țării, la fel s-a întâmplat și în Târnăveni. A fost un oraș bine industrializat, cu foarte multe locuri de muncă: la o populație de circa 30.000 de locuitori, existau aproximativ 20.000 de locuri de muncă, majoritatea la Combinatul Chimic și la fabrica de geamuri. Azi, combinatul nu mai există, fabrica de geamuri s-a reprofilat, s-a modernizat, nu se mai lucrează la aceeași capacitate. Cred că multe produse ale celor două firme erau necesare și în ziua de azi, dacă ar fi existat un management adevărat, o dorință de a se salva, de a se implica real în buna desfășurare a activității.
"Ar trebui să ne reamitim că «Meseria e brățară de aur»"
- Din ce trăiește Târnăveniul azi?
- Avem o fabrică de componente auto, una de prelucrare a cărnii și am inaugurat recent o fabrică de ventilatoare, și mai există și câțiva mici industriași. Parțial, mai funcționează încă fosta fabrică de geamuri, câteva firme de construcții, iar ca număr important de locuri de muncă trebuie amintit spitalul, cu aproximativ 600 de angajați.
- Mai există în zonă forță de muncă? Plecările masive, în străinătate, au lăsat multe orașe pustii.
- Asta este, într-adevăr, o problemă. După părerea mea, toți tinerii care pleacă în căutarea norocului și l-ar putea găsi acasă, aici. Personal, nu-i înțeleg. Merg în străinătate pentru două-trei luni, sperând că vor da lovitura vieții lor, apoi se întorc. La fabrica de cablaje, de exemplu, lucrează oameni veniți de la Ocna Mureș, Luduș. În momentul de față, România are o mare problemă cu forța de muncă și, în special cu forța de muncă calificată. Se spunea, cândva, că "Meseria e brățară de aur", un proverb tot mai actual. Ar trebui încurajat învățământul tehnic și cel profesional, formarea unor meseriași de elită. Aici, m-aș referi pe scurt și la tinerii cu studii superioare, care sunt tot mai mulți. Totuși, e anormal ca un tânăr care termină facultatea să nu se poată angaja pentru că nu are... experiență. Unde și când să și-o dobândească? Aici trebuie să intervină legislativul, să fie modificată legislația. Înainte de 1989, exista o repartiție, loc de muncă asigurat, oricine putea să dobândească experiență. Tu, ca stat, îi pregătești, dar le și închizi ușa, că nu au experiență. Pe lângă salariile proaste, de unde să acumuleze un tânăr, chiar foarte bine pregătit, experiență, dacă atunci când participă la un interviu i se cer 3, 5, 9 ani de experiență pe post? Pregătim tineri specialiști pentru alte state. Demonstrează afară că sunt capabili, după ce noi le-am închis ușa; i-am pregătit, am investit bani în ei, apoi le închidem ușa...
"Ne blocăm noi pe noi"
- Ca să ai succes în munca pe care o faci, ai nevoie de pregătire, desigur, dar și de coechipieri pe măsură. Cum colaborați cu echipa din primărie?
- Colaborăm foarte bine. Echipa din Primăria Târnăveni are oameni foarte bine pregătiți, și cred că nu exagerez dacă spun că ne comportăm ca într-o familie, există înțelegere și armonie. Așteptăm cu încredere mărirea salariilor în primării. Eu cred că în ele ar trebui să fie cei mai buni specialiști, sistemul bugetar ar trebui să concureze cu orice multinațională.
- Cu accesarea fondurilor europene cum stați?
- Din păcate, ar trebui să întrebați guvernul sau guvernele: am intrat în anul 2017, și noi nu avem încă finalizate toate ghidurile de finanțare lansate. Problema nu e de la Bruxelles sau Strasbourg, e problema noastră. Chiar am avut discuții cu un consilier UE care se ocupă cu implementarea proiectelor, și-am întrebat și despre modul de atragere a fondurilor în România, față de alte state. L-am întrebat unde greșim, de ce ne mișcăm atât de greu? Mi-a dat un răspuns pe cât de simplu, pe atât de complicat: "Nu înțeleg! La noi, ghidul e gros de-un deget, de ce la dvs. e gros cât palma? Vă place să vă complicați!". Asta mi-a spus. Din proiectele majore avute și care sunt în desfășurare, le amintesc pe cele ce vizează rețeaua apă-canal, infrastructura, o stație de transfer-sortare-selectare deșeuri. Am construit o creșă cu fonduri norvegiene, inaugurată în decembrie 2016. Am depus două proiecte pentru două monumente istorice. Ne-au fost acceptate, dar nu au mai ajuns la finanțare, pentru că a durat aproape un an până am obținut avizul cultelor. Așteptăm să se deschidă din nou linia, ca să putem reabilita două școli mari, una din 1888 și una din 1902. Suntem blocați noi de noi!
"Ministerul Dezvoltării trebuie să fie motorul țării"
- Cât de bună e colaborarea cu centrul, cu Bucureștiul? Sunteți primar liberal...
- Eu nu prea pot să mă plâng, dar, din păcate, Bucureștiul e, totuși, cam departe de Ardeal! Am obținut bani de la Ministerul Dezvoltării pentru 12 străzi, suntem în faza de avize pentru un pod peste Târnava Mică, vechi de peste 100 de ani, și pentru un centru cultural ce urmează să se construiască, în valoare de un milion și ceva de euro. Noi punem la dispoziție doar terenul și utilitățile. Am făcut multe drumuri la București, e multă muncă, colaborarea e bună. Dar și acolo ne-am lovit de aceeași problemă: sunt foarte puțini specialiști. La Ministerul Dezvoltării, de exemplu, de județul Mureș se ocupă o singură persoană! E evident că, fizic, nu are cum să rezolve un județ întreg. Eu cred că acest minister ar trebui să fie motorul țării, pe-acolo trec toate proiectele majore, oamenii de acolo ar trebui să aibă salarii foarte bune, ca să nu plece, pentru că ei dau tonul la dezvoltarea teritoriului.
"La fel ca sportul, administrația cere performanță"
- În CV-ul dvs. de pe pagina Primăriei Târnăveni se precizează că, timp de 17 ani, ați fost arbitru, dintre care, ultimii zece ani, chiar în Liga 1 de fotbal. Mai arbitrați?
- Nu, nu îmi mai permite timpul. Administrația îmi ia toată energia și cred că în viață mai există și familie, nu doar muncă. După sănătate, cel mai important lucru e familia.
- În ce măsură experiența acumulată pe terenul de fotbal vă e de folos în administrația publică?
- Sportul, în general, te disciplinează, mai ales viața de echipă. Dacă nu ai disciplină, nu ai cum să faci performanță. Trebuie să fii organizat, să ai un program strict și să te ții de el. Cred că în dezvoltarea armonioasă a unui copil e necesar să facă un sport.
- Când ați candidat la funcția de primar, pentru prima dată, în 2008, erați foarte tânăr. Ce v-a împins către un domeniu așa de greu, în care nu poți să mulțumești, orice-ai face, pe toată lumea?
- Nu cred că vârsta e un dezavantaj în ceea ce faci. Dacă consideri că ești pregătit să faci un lucru, vârsta nu ar trebui să fie un obstacol. M-a determinat un gând, dorința de a contribui personal la bunăstarea și la dezvoltarea acestei localități, Târnăveni. Sunt născut și crescut aici. Țin mult la locul acesta.
- Vorbeați de construirea unui centru cultural. Există viață culturală în Târnăveni?
- Desigur, și încă una foarte intensă. Toate ansamblurile pe care le avem, în ultimii patru ani, pe unde merg au luat premii: dansuri populare românești, maghiare și țigănești, fanfara, care are cel puțin patru ieșiri anual în străinătate și care vine de peste tot cu premii. Acum doi ani, au luat Marele Premiu în Italia, la un festival organizat de postul de televiziune "Rai Uno". De asemenea, Ansamblul "Junii Târnavei", cu peste 280 de copii, au avut turnee în Grecia, Bulgaria, Turcia, Polonia, Ungaria. Sunt copii talentați, dar au și instructori, profesori buni. Avem și sportivi, la fotbal, handbal, tenis de câmp și de masă. Din păcate, nu avem o bază sportivă, nu avem stadion. Stadionul a fost vândut în 2006, unui supermarket. Restul e o ruină, e al lichidatorului, care l-a scos la vânzare pe o sumă enormă.
- D-le primar Megheșan, Târnăveniul este un oraș nostalgic sau optimist?
- E greu de dat un singur răspuns. Pe oamenii trecuți de 40 de ani îi doare că acele fabrici de care vorbeam la început nu mai există. Ei știu că părinții lor au lucrat acolo, mulți au contribuit chiar la construirea lor, dar acum multe au dispărut. Pe lângă Combinatul Chimic, care realiza produse unicat în Europa, înainte de 1989, Târnăveni era cunoscut ca orașul cu cele mai multe autoturisme pe cap de locuitor. Cei mai mulți studenți în centrele universitare din țară erau originari din Târnăveni, comparativ cu populația orașului. Au ajuns oameni pricepuți, deștepți, dedicați meseriei. Multora le pare rău după industria de aici, a fost un abator și o fabrică de lapte, ce au fost modernizate chiar în 1989, care aprovizionau toată zona Târnavelor. S-au închis, nu mai există de mult. Târnăveniul nu mai are echipă de fotbal, și acesta ar fi un regret. Cumula energii și dădea speranțe. Eu cred că bucuria omenească nu vine de la marile înfăptuiri, ci de la micile întâmplări fericite ale vieții de zi cu zi. De-acolo cred că se naște și optimismul.
Foto: Dan Ramf