Înapoi, la natură!
Deja au început să apară în presă, la ştiri de radio şi tv, ecouri ale acţiunilor desfăşurate în cadrul programului naţional - Săptămâna altfel. De la grădiniţe şi până la licee, fiecare unitate de învăţământ îşi alege momentul şi pregăteşte din timp "altfel" de activităţi educative destinate copiilor, timp o săptămână. Dacă pentru cei mici, o vizită la muzeul "Antipa" sau la o fabrică de biscuiţi, o excursie şi un picnic la marginea oraşului sau o reprezentaţie la teatrul de păpuşi sunt activităţi mai mult decât satisfăcătoare, când e vorba de liceeni, lucrurile se mai complică. Elevii mari, mai ales cei din mediile urbane, sunt mult mai greu de uimit în ziua de azi. Ei sunt conectaţi la tehnologie mobilă de ultimă generaţie, tablete, jocuri, laptop-uri şi roboţi, au la dispoziţie cluburi, cinematografe 3D, săli de spectacole, săli de jocuri şi sporturi, piscine, magazine şi mall-uri. Se pot duce prin televiziuni, în studiouri de radio sau de înregistrări, în corporaţii, la firme de publicitate sau de producţie de film animat, într-un cuvânt, au o mare varietate de opţiuni pentru desfăşurătorul săptămânii "altfel".
Paradisul pierdutCe NU prea au copiii "de asfalt" este o conexiune reală cu natura, cu forţa ei de regenerare, creatoare de bucurii sufleteşti. Cu verdele adevărat, verdele ierbii şi al frunzelor, al dealurilor şi văilor, verdele cel dătător de energii. Tot mai puţini sunt copiii care au dormit măcar o noapte la cort, care au traversat înot un râu, care s-au urcat într-o barcă sau pe o creastă de munte, care au privit noaptea stelele în înaltul cerului, cei care cunosc punctele cardinale sau fascinaţia Lunii. Tot mai puţini sunt cei care recunosc plantele, ori copacii, care ar putea să supravieţuiască în pădure, să culeagă plante de leac, să se hrănească cu ciuperci, fără să se otrăvească, şi aşa mai departe. Adolescenţii ajung să fie din ce în ce mai stresaţi şi "poluaţi", epuizaţi fizic şi psihic, de mulţimea ofertelor din jurul lor, care nu se adresează decât într-o foarte mică măsură spiritului lor viu, curios şi dornic de aventură şi cunoaştere. La asta se adaugă şi modul exagerat de precaut cu care părinţii s-au obişnuit să îşi trateze odraslele: "Ai grijă, să nu cazi, să nu te loveşti, să nu te zgârii, vezi să nu te muşte câinele, să nu te pişte ţânţarii..." Copiii merg prin viaţă cu un "scut de protecţie", cu cremă de soare în gentuţă şi spray de ţânţari. Cu frică de hoţi, cu frică de întuneric, cu frică de bau-bau. "Ai grijă, să nu te uzi, vezi că plouă, e frig, ia pe tine două pulovere, fereşte-te de curent, ai grijă la microbi, nu duce mâinile murdare la gură, nu face asta, nu face aia!". Cam aşa sunt crescuţi copiii noştri, astăzi: în gardă. Aud zeci de avertismente pe zi, iar frica a devenit a doua lor "piele", pavăza care îi obligă să trăiască între ziduri de "cetăţi". N-ai voie! Nu face! Au ajuns să se teamă de natură. Se mulţumesc să o privească la televizor. Se tem de animale, se feresc de soare şi vânt. Şi ca să fim solidari cu ei, ne plângem şi noi când ninge, ne văităm când plouă. Iar dacă, Doamne fereşte!, suntem faţă în faţă cu natura dezlănţuită, la o inundaţie, la un cutremur, la o furtună sau un incendiu, suntem victime sigure ale propriilor noastre frici. Ne bazăm pe sisteme de protecţie, nu pe propriile noastre puteri.
Dar încă nu e totul pierdut! Există o speranţă, şi poate se nasc mai multe odată cu ea... Mai sunt "nebuni" frumoşi în ţara asta, oameni care cred că cel mai mare DAR pe care poţi să-l faci copiilor tăi e să-i înveţi să iubească natura şi să se împrietenească cu ea.
Pe mâini buneMare bucurie şi surpriză am avut să aflu că în Săptămâna "altfel", 50 de elevi de la Colegiul Naţional "Ion Neculce" din sectorul 1 al Capitalei, sub îndrumarea a două doamne profesoare iubitoare de munte şi o mămică temerară, au ales să petreacă trei zile într-o tabără de supravieţuire montană, situată în zona Râşnov-Bran, la poalele Bucegilor, pe poarta de intrare dinspre Braşov. Baza se numeşte Cabana "Himalaya" şi găzduieşte programe pentru copii şi adolescenţi de la 7 la 17 ani, iar renumele i-a crescut din resurse inepuizabile de entuziasm, multă determinare şi putere de muncă, plus talentul natural al unui om de a aduce alţi oameni împreună. În urmă cu vreo zece ani acest om a hotărât să facă ceva concret, să determine o schimbare de comportament a copiilor, în contact nemijlocit cu natura. Prof. Vasile Dogaru, "tatăl şi mama" acestui minunat loc pe unde au trecut, ani la rând, sute şi sute de copii, este preşedintele Clubului Sportiv "EcoAlpin", profesor de educaţie fizică şi sport, cu specializare în schi şi alpinism, este instructor pentru trupe speciale de schi, paraşutism, scafandrerie, alpinism şi arte marţiale. A fost membru în cadrul expediţiei româneşti în Himalaya, Everest, 2003, deci, un bun cunoscător şi amic al naturii.
Şi-a început activităţile cu copiii acum zece ani, dar filosofia şi taberele lui au luat amploare abia de vreo patru. "E muncă multă, am mers la şcoli prin ţară, le-am prezentat activităţile taberei şi instructorii, le-am arătat programul clubului sportiv, le-am pus filme, chiar şi pe cel de la ascensiunea pe Everest. Nimeni nu mai pune preţ pe mişcare şi sport. Taberele pe care le coordonez la Cabana Himalaya durează o săptămână pe parcursul verii, şi includ lecţii de zbor cu aeronave uşoare, la Ghimbav, rafting pe râul Olt, înot aplicativ, tehnici de prim-ajutor şi salvare de la înec şi trecerea râului cu mijloace improvizate. Copiii mai petrec şi o noapte cu cortul, în tabără de supravieţuire. Învaţă tehnici de aprindere a focului, tehnici de preparare a hranei, colectarea şi filtrarea apei, orientare fără busolă pe timp de noapte. Aici, la Cabana Himalaya, activităţile sunt coordonate de o echipă de instructori profesionişti, cu experienţă îndelungată, atestaţi şi specializaţi în diverse discipline sportive. Tibi Paul, de exemplu, este un instructor cu experienţă, din echipa Salvamont. Când pleci la o expediţie, cu el eşti în siguranţă. Prof. Ioan Creţulescu, coordonator tehnic de programe, şeful echipei de instructori, profesor de educaţie fizică şi sport în cadrul Academiei Forţelor Aeriene şi campion naţional la orientare sportivă, schi şi atletism - are o experienţă de 20 ani în domeniul metodicii educaţiei fizice şi sportului."
Targa din şireturi şi crengiCele trei zile petrecute la Cabana "Himalaya", în Săptămâna "altfel", au fost foarte dense şi bogate în activităţi ieşite din comun pentru copiii obişnuiţi cu oraşul, trăiţi în rutina dintre şcoală, casă şi viaţa de pe ecranul televizorului sau al telefonului mobil. În prima zi, împărţiţi în patru echipe, au făcut, pe rând, lecţii elementare de căţărare pe perete de escaladă şi rapel în coardă, au fost iniţiaţi în echitaţie şi au călărit, s-au antrenat pe circuitul cu jaloane şi obstacole, au făcut salt, târâş, tir cu arcul şi cu puşca cu aer comprimat (ca la probele de triathlon) şi au învăţat tehnici de prim-ajutor: oprirea sângerării, curăţarea, dezinfectarea şi pansarea unei răni, imobilizarea unui membru fracturat sau resuscitarea cardio-respiratorie. Au construit o targă din obiecte neconvenţionale, ca şireturi, fulare, buşteni şi crengi, învăţând să improvizeze şi să se folosească de tot ce au la îndemână ca să se salveze în situaţii limită. A doua zi, a început energic, cu înviorarea în apa rece a râului şi gimnastică în aer liber. "Dragilor, viaţa nu e un muzeu în care nu e voie să atingi exponatele. Suntem aici, în braţele naturii, dotaţi cu toate capacităţile fizice, mentale, şi psihologice pentru a face faţă provocărilor. Viaţa trebuie explorată zi de zi, cu toate simţurile!".
Cu aceste îndemnuri din partea instructorilor, copiii au pornit într-o drumeţie montană, de recunoaştere a zonei, de observare atentă a florei şi faunei locului, a munţilor şi a punctelor cardinale. Au primit lecţii de orientare cu ajutorul soarelui, cu harta şi busola, apoi au învăţat să construiască un adăpost din crengi, să facă focul fără chibrituri şi, poate cel mai important, în situaţii limită de supravieţuire - au văzut cum se confecţionează un filtru natural pentru apă de băut, din nisip şi pietriş.
Pentru o mai bună "vizualizare" a evenimentelor petrecute, am făcut o mini-anchetă printre copii.
Muntele şi noapteaÎn ziua a treia, seara, a fost aprins un mare foc de tabără, s-au spus poveşti de cabană, iar Radu-salvamontistul, care şi-a adus chitara, câinele şi sticla de rom cu care-i "salvează" pe cei rătăciţi şi degeraţi pe munte, ar fi cântat poate o noapte întreagă, dacă nu ar fi existat în program o incursiune de noapte în pădure.
"Eu pot să reuşesc!", "Acum ştiu cine sunt", "De astăzi am curaj.", "Sunt energic şi puternic!", "Eu sunt un supravieţuitor!". Cuvintele astea le-au scris în cartea de oaspeţi copiii, după trei zile "altfel". Şi sunt recunoscătoare că am avut şansa să mă încarc şi eu cu multă energie proaspătă, verde şi copilăroasă. Rezultatul? "Sunt fericită!". Chiar sunt!
Declaraţii la final* "M-am bucurat foarte mult de această excursie. Chiar aveam nevoie de o ieşire la munte. Am călărit pentru prima oară în viaţa mea şi m-am simţit foarte bine. Mi-a fost frică, dar am învins-o şi acum mă bucur că am avut curajul să încerc. Instructorii au fost foarte înţelegători şi m-am simţit bine să primesc încurajări..." (Camelia Vlad)
* "A fost o experienţă de neuitat. Am petrecut trei zile în pădure, departe de internet şi telefonul mobil, zile în care am învăţat să supravieţuim în sălbăticie. Auzeam cântec de păsări, nu ca la Bucureşti, motoarele maşinilor. Priveliştea era minunată." (Daniel Batnacenco)
* "Cel mai mult mă bucur că mi-am doborât frica de înălţime, datorită căţăratului!". (Răzvan Dulgheru)
* "Singurul lucru care nu mi-a plăcut a fost faptul că diriginta îşi face prea multe griji pentru mine. Mă vede firav, dar sper ca într-o bună zi să ştie că sunt un adevărat supravieţuitor!". (Tiberiu Hancel)
* "La Râşnov am văzut cu adevărat, pentru prima oară, stelele. Cerul era imens şi... plat. Era peste tot şi mă ameţea". (Alexandru Galbenu)
* "N-am mai mers niciodată noaptea prin pădure. A fost înspăimântător. Aproape că puteam să simt întunericul şi liniştea. Mă speriau foşnetele şi păsările, vântul..., am ieşit complet din zona mea de confort, dar a fost atât de intensă experienţa, încât cred că o s-o ţin minte toată viaţa".
"Puterea naturii e imensă. Te simţi atât de treaz... Să-ţi asculţi inima cum bate, să-ţi auzi respiraţia, să simţi trosnetul de crengi uscate sub pas şi...".
"Nu am nici un comentariu negativ. Activităţile au fost foarte antrenante şi utile, instructorii au fost implicaţi şi răbdători cu noi. Aştept cu nerăbdare următoarea tabără". (Andrei Danciu)
Contact: Prof. Vasile Dogaru, tel. 0762.201.999, e-mail: cabanahimalaya@yahoo.com
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
