Glenn Miller
"Dă publicului ce îşi doreşte şi va alerga spre tine"
Au trecut mai bine de 70 de ani de când Glenn Miller dispărea fără urmă, cu avionul său, într-un tragic accident, deasupra Canalului Mânecii. Muzicianul american avea doar 40 de ani şi scrisese deja o pagină importantă din Istoria muzicii mondiale.
Instrumentist (trombon), compozitor, aranjor şi lider de trupă, Glenn Miller a apucat să cânte şi să compună doar 21 de ani, dar melodiile lui, precum: "In the Mood", "Moonlight Serenade", "Chattanooga Choo Choo", "A String of Pearls", "At Last", au rămas în istorie.
Alton Glenn Miller s-a născut pe 1 martie 1904, în orăşelul Clarinda, din Iowa (SUA), într-o familie sărmană cu patru copii. Întreaga lui copilărie a fost un lung şir de mutări dintr-un oraş în altul şi dintr-un stat în altul, căci părinţii nu îşi pierduseră speranţa unui trai mai bun. Dragostea pentru muzică a moştenit-o chiar de la mama lui, care cânta la orgă. La 13 ani, ca să îşi cumpere primul trombon, a cheltuit toţi bănuţii strânşi cu multă trudă din mulsul vacilor vecinilor. Era elev de liceu când s-a îndrăgostit de muzica dance pentru orchestră. A hotărât pe loc că vrea să urmeze o carieră muzicală. A reuşit să intre cu brio la Universitatea din Colorado, dar studiul muzicii îl pasiona mai puţin decât practica. A picat trei examene din cinci, într-un singur semestru, aşa că a abandonat şcoala. Şi-a amanetat trombonul pentru un bilet de autobuz către Los Angeles, unde ştia că se aflau cei mai buni muzicieni ai momentului. Acolo nu a găsit ceea ce spera, aşa că, în 1923, Glenn începe să cânte alături de orchestra "Boyd Senter's" din Denver şi să absoarbă ca un burete tot ce putea. În paralel, nu lasă nici iubirea deoparte, căci în 1928 se căsătoreşte cu Helen Burger, iubita lui din primul an de universitate, cea care îl va susţine moral în anii grei de ucenicie şi îl va încuraja să compună.
Abia în 1937, Glenn Miller reuşeşte să-şi formeze propria trupă. I-au trebuit doi ani ca să obţină o orchestră pe placul lui, una cu "ceva în plus" faţă de numeroasele formaţii la modă atunci. În doi ani, Glenn Miller Orchestra a devenit un nume de referinţă pe Coasta de Est a Americii. Glenn şi trupa lui au devenit staruri naţionale şi internaţionale în 1939, mulţumită radioului. Muzicianul a acceptat să cânte în direct, în cadrul unei emisiuni, făcându-şi astfel cunoscute melodiile pe întregul teritoriu al Americii. "Chattanooga Choo-Choo" a fost primul single care a primit certificare din partea RIAA (Recording Industry Association Of America), căci s-a vândut în peste un milion de exemplare şi a obţinut un Disc de aur. Glenn şi orchestra lui o ţin practic din succes în succes. Compoziţiile îi sunt la mare căutare. "Dă publicului ce îşi doreşte şi va alerga spre tine", spunea artistul, care a intuit mereu ce îşi doreau oamenii să asculte.
Dar marele război ce se întindea ca o cangrenă peste lume a ajuns şi în SUA. Nu prea mai era timp de muzică, astfel că, în 1942, Glenn Miller îşi dizolvă orchestra şi se înrolează în armată. Nu a vrut să se folosească de faima lui ca să "scape" de datoria pe care simţea că o are pentru ţară. Colegii lui de trupă, mai puţin îndrăzneţi, nu au dorit să-l urmeze, aşa că şi-a creat o nouă formaţie pe front, cântând ca să ridice moralul soldaţilor. Pe 15 decembrie 1944 pleacă la Paris, ca să organizeze şi acolo un concert. În plină furtună, deasupra Canalului Mânecii, avionul în care se afla alături de alţi doi colegi dispare. Nu a fost găsit nici până azi, iar maiorul Glenn Miller a primit, postum, Medalia de Bronz pentru contribuţia lui la război. Un alt premiu primit de artist postum este şi "Grammy"-ul pentru întreaga carieră, care i-a fost conferit în 2003.
Glenn Miller Orchestra
Faima lui Glenn Miller şi muzica lui nu au dispărut însă odată cu el. Saxofonistul Tex Beneche, unul dintre prietenii muzicianului şi membru al orchestrei originale, a devenit conducător al Glenn Miller Orchestra în 1944, cântând mai departe compoziţiile lui Glenn. Apoi, în 1956, un alt fost coleg de trupă, toboşarul Ray McKinley, a preluat pentru un timp ştafeta la conducerea Orchestrei. Au urmat mai apoi alte şi alte formule, cu alţi muzicieni, fără ca Orchestra să-şi schimbe numele. Azi, există mai multe astfel de formaţii, în paralel. Cea pe care o puteţi asculta la Bucureşti este condusă de dirijorul Wil Salden.
Wil Salden are 67 de ani, este olandez şi a studiat pianul la universitatea Maastricht. S-a îndrăgostit de swing şi de muzica lui Glenn Miller încă din copilărie. ?n 1978, şi-a format propria trupă, după modelul muzicianului american, iar din 1985, a obţinut licenţa ca să-şi numească formaţia "Glenn Miller Orchestra". Wil Salden străbate Europa cu trupa sa, în timp ce un alt "pui" al acestei orchestre celebre străbate şi azi America în lung şi-n lat. Reuşesc şi unii şi alţii să umple ochi sălile de concerte.
Pentru că solicitările au fost numeroase, Glenn Miller Orchestra va susţine la Bucureşti nu unul, ci două concerte, pe 11 martie, la Ateneu. Preţul unui bilet este de 250 lei şi poate fi achiziţionat din reţeaua Eventim.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
