Glenn Miller
"Dă publicului ce își dorește și va alerga spre tine"
Au trecut mai bine de 70 de ani de când Glenn Miller dispărea fără urmă, cu avionul său, într-un tragic accident, deasupra Canalului Mânecii. Muzicianul american avea doar 40 de ani și scrisese deja o pagină importantă din Istoria muzicii mondiale.
Instrumentist (trombon), compozitor, aranjor și lider de trupă, Glenn Miller a apucat să cânte și să compună doar 21 de ani, dar melodiile lui, precum: "In the Mood", "Moonlight Serenade", "Chattanooga Choo Choo", "A String of Pearls", "At Last", au rămas în istorie.
Alton Glenn Miller s-a născut pe 1 martie 1904, în orășelul Clarinda, din Iowa (SUA), într-o familie sărmană cu patru copii. Întreaga lui copilărie a fost un lung șir de mutări dintr-un oraș în altul și dintr-un stat în altul, căci părinții nu își pierduseră speranța unui trai mai bun. Dragostea pentru muzică a moștenit-o chiar de la mama lui, care cânta la orgă. La 13 ani, ca să își cumpere primul trombon, a cheltuit toți bănuții strânși cu multă trudă din mulsul vacilor vecinilor. Era elev de liceu când s-a îndrăgostit de muzica dance pentru orchestră. A hotărât pe loc că vrea să urmeze o carieră muzicală. A reușit să intre cu brio la Universitatea din Colorado, dar studiul muzicii îl pasiona mai puțin decât practica. A picat trei examene din cinci, într-un singur semestru, așa că a abandonat școala. Și-a amanetat trombonul pentru un bilet de autobuz către Los Angeles, unde știa că se aflau cei mai buni muzicieni ai momentului. Acolo nu a găsit ceea ce spera, așa că, în 1923, Glenn începe să cânte alături de orchestra "Boyd Senter's" din Denver și să absoarbă ca un burete tot ce putea. În paralel, nu lasă nici iubirea deoparte, căci în 1928 se căsătorește cu Helen Burger, iubita lui din primul an de universitate, cea care îl va susține moral în anii grei de ucenicie și îl va încuraja să compună.
Abia în 1937, Glenn Miller reușește să-și formeze propria trupă. I-au trebuit doi ani ca să obțină o orchestră pe placul lui, una cu "ceva în plus" față de numeroasele formații la modă atunci. În doi ani, Glenn Miller Orchestra a devenit un nume de referință pe Coasta de Est a Americii. Glenn și trupa lui au devenit staruri naționale și internaționale în 1939, mulțumită radioului. Muzicianul a acceptat să cânte în direct, în cadrul unei emisiuni, făcându-și astfel cunoscute melodiile pe întregul teritoriu al Americii. "Chattanooga Choo-Choo" a fost primul single care a primit certificare din partea RIAA (Recording Industry Association Of America), căci s-a vândut în peste un milion de exemplare și a obținut un Disc de aur. Glenn și orchestra lui o țin practic din succes în succes. Compozițiile îi sunt la mare căutare. "Dă publicului ce își dorește și va alerga spre tine", spunea artistul, care a intuit mereu ce își doreau oamenii să asculte.
Dar marele război ce se întindea ca o cangrenă peste lume a ajuns și în SUA. Nu prea mai era timp de muzică, astfel că, în 1942, Glenn Miller își dizolvă orchestra și se înrolează în armată. Nu a vrut să se folosească de faima lui ca să "scape" de datoria pe care simțea că o are pentru țară. Colegii lui de trupă, mai puțin îndrăzneți, nu au dorit să-l urmeze, așa că și-a creat o nouă formație pe front, cântând ca să ridice moralul soldaților. Pe 15 decembrie 1944 pleacă la Paris, ca să organizeze și acolo un concert. În plină furtună, deasupra Canalului Mânecii, avionul în care se afla alături de alți doi colegi dispare. Nu a fost găsit nici până azi, iar maiorul Glenn Miller a primit, postum, Medalia de Bronz pentru contribuția lui la război. Un alt premiu primit de artist postum este și "Grammy"-ul pentru întreaga carieră, care i-a fost conferit în 2003.
Glenn Miller Orchestra
Faima lui Glenn Miller și muzica lui nu au dispărut însă odată cu el. Saxofonistul Tex Beneche, unul dintre prietenii muzicianului și membru al orchestrei originale, a devenit conducător al Glenn Miller Orchestra în 1944, cântând mai departe compozițiile lui Glenn. Apoi, în 1956, un alt fost coleg de trupă, toboșarul Ray McKinley, a preluat pentru un timp ștafeta la conducerea Orchestrei. Au urmat mai apoi alte și alte formule, cu alți muzicieni, fără ca Orchestra să-și schimbe numele. Azi, există mai multe astfel de formații, în paralel. Cea pe care o puteți asculta la București este condusă de dirijorul Wil Salden.
Wil Salden are 67 de ani, este olandez și a studiat pianul la universitatea Maastricht. S-a îndrăgostit de swing și de muzica lui Glenn Miller încă din copilărie. ?n 1978, și-a format propria trupă, după modelul muzicianului american, iar din 1985, a obținut licența ca să-și numească formația "Glenn Miller Orchestra". Wil Salden străbate Europa cu trupa sa, în timp ce un alt "pui" al acestei orchestre celebre străbate și azi America în lung și-n lat. Reușesc și unii și alții să umple ochi sălile de concerte.
Pentru că solicitările au fost numeroase, Glenn Miller Orchestra va susține la București nu unul, ci două concerte, pe 11 martie, la Ateneu. Prețul unui bilet este de 250 lei și poate fi achiziționat din rețeaua Eventim.