Marele acordeonist român stabilit la Paris va porni la drum luna aceasta într-un turneu naţional care va ajunge în toată ţara. Artistul nu pleacă de unul singur la colindat, ci însoţit de trei generaţii de muzicieni ai familiei Drăgoi - 3D Pro'ect - adică: tatăl artistului, Bica Drăgoi (acordeon şi ţambal), nepotul - Emilian jr. (acordeon), surorile Raluca şi Diana Drăgoi (voce), şi fetele artistului, Alessia şi Bianca (de doar 8 şi 12 ani, la viori). Din "ceata" lor fac parte alţi instrumentişti de valoare, membri ai Jazz Hot Club România - Lucian Maxim (percuţii), Ady Flautistu şi Robert Cina (contrabas), Sammy Daussat (chitarist din Franţa), precum şi un cor al Operei Române. Iar tabloul va fi întregit de prezenţa plină de farmec şi rafinament a doi actori de frunte ai tinerei generaţii: Medeea Marinescu şi Marius Manole.
Desfăşurarea turneului: pe 17 decembrie la Braşov (Centrul Cultural Reduta), pe 18 la Ploieşti (Teatrul "Toma Caragiu"), pe 20 la Bucureşti (TNB - Sala Mare), iar pe 23 decembrie la Buşteni (Palatul Cantacuzino). Melodiile pregătite pentru aceste reprezentaţii vor fi interpretate în 2-3 versiuni lingvistice: română, franceză, engleză, iar amfitrion la spectacolul din Capitală va fi însuşi marele actor şi director al teatrului, Ion Caramitru.
Un poet la acordeon
Născut în 1976, într-o familie prahoveană de lăutari din satul Poiana Vărbilău, Ion Drăgoi (cunoscut sub numele de scenă Emy Drăgoi) a fost înconjurat de muzică încă de la naştere. Dar chiar şi aşa, mare le-a fost mirarea părinţilor, când, la numai trei ani, a reprodus perfect la acordeon piesa "Trurli", ajutat de tatăl său, căci nu putea să întindă burduful singur. Era o piesă pe care o auzise cântată adeseori de bunicul său, la rândul lui, un vestit lăutar. Impresionaţi, părinţii i-au cumpărat un acordeon micuţ, cu şase başi, care i-a ţinut loc băiatului de altă jucărie. Văzându-l atât de isteţ, tatăl şi-a poreclit copilul "Emy", de la... Eminescu. "Pe mine mă cheamă Ion Drăgoi, ca pe tata. Dar tot el mi-a zis Emy, de la Eminescu, pentru că lui îi place mult poezia şi o citeşte şi acum, iar Eminescu este pentru el un idol, cel mai mare poet din lume. Iar pe mine, mi-a zis el mai târziu, mă «mirosise» de mic: ştia că aveam stofă de poet şi că o să devin un poet al acordeonului. Mi-ar plăcea să cred că a avut dreptate. L-am rugat doar să nu mă mai strige Eminescu pe stradă, că râdeau copiii de mine. Atunci mi-a zis doar «Emy». Cu igrec. Doar eu şi el ştiam de unde vine", povestea artistul într-un interviu publicat cu ani în urmă în "Formula AS". Dar acordeonul copilăriei a mai stârnit o pasiune în Emy Drăgoi: el avea să fie primul dintr-un lung şir de acordoane devenite, în cele din urmă, o colecţie. Astăzi, muzicianul român este fericitul posesor al tuturor celor 62 de prototipuri de acordeon existente în lume - de la exemplarul nr. 1, realizat la Curtea Imperială din Viena, în 1827, şi până la instrumentul personalizat, realizat de producătorul "Marconi", fabricat anume pentru ca artistul să-l poată "orchestriza" după placul inimii. Şi ca un semn de suprem omagiu, l-a inscripţionat cu litere de aur: EmyDragoi.
După absolvirea Liceului de Artă din Ploieşti şi sute de ore de studiu, Emy Drăgoi pleacă să lucreze, cu un contract pe 6 luni, într-o cafenea pariziană. A făcut asta "mai mult pentru a scăpa de hărţuielile admiratoarelor", după cum spunea el, glumind. Dar erau destule admiratoare, căci la 15 ani, Emy era chipeş şi avea propria lui orchestră, cântând pe la tot felul de evenimente. Dar marea întâlnire "de inimă" întâmplată în Oraşul Luminilor s-a produs în ziua când românul de la Ploieşti avea să descopere jazzul. O pasiune incendiară, care l-a determinat să-şi continue pregătirea muzicală prin studierea pianului, la Conservatorul "Bill Evans". În paralel, Emy a cântat cu "greii" muzicii jazz, precum Jean Luc Ponty, Didier Lockwood, Galiano, David Reinhardt, a ţinut sute de concerte şi a dat ocol Pământului, participând la cele mai importante festivaluri de world şi jazz music. Până în prezent, a scos trei albume: "Simple Steps", "Ballade pour Claudia" (dedicat soţiei sale, Claudia, gravidă pe atunci cu prima lor fiică, Bianca) şi "Etnofonia" (o incursiune jazzistică în repertoriul Mariei Tănase) - disc distribuit în 34 de ţări. În 2005, a primit în Franţa titlul de "Artistul anului" pentru jazz.
Întors în ţară, încununat de glorie, ca un rege (Emy Drăgoi chiar este regele acordeonului), a înfiinţat o şcoală de muzică pentru copii, în Bucureşti (pe lângă Şcoala Franceză), apoi în Ploieşti, un centru cultural care îi poartă numele, a organizat unicul festival internaţional de acordeon - "Nopţi albe la acordeon", în cadrul căruia, timp de trei zile, se întâlnesc cei mai virtuozi acordeonişti şi bandeonişti din lume. Şi fiindcă vorbele au fost spuse, să urmeze colindele!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
