Christoph Daum este un povestitor carismatic şi pontos. Trece cu mare uşurinţă de la amintirile copilăriei într-o Germanie Democrată, ocupată de trupele sovietice, "unde statul îţi spunea şi cum ai voie să te îmbraci la grădiniţă", la şocul acomodării la RFG, unde, brusc, "erai nevoit să gândeşti totul de unul singur", de la problemele şi costurile reunificării, la succesul de azi al economiei germane sau la riscurile extremismului, pe fondul crizei refugiaţilor. Îmbrăcat într-un costum impecabil şi cu o atenţie la detalii aproape intimidantă, noul selecţioner al echipei naţionale de fotbal s-a prezentat la interviu cu aerul omului care trebuie să vină cu exemplul personal, pentru a se putea impune în faţa celorlalţi, un detaliu pe care îi place să îl repete ori de câte ori are ocazia şi asistenţa adecvată. Însă în spatele acestei aparente rigidităţi germane stă un om liber în gândire, care pune pasiune în tot ceea ce face, un om care s-a identificat într-atât de tare cu România şi cu munca lui de aici, încât, deşi a venit de-abia de patru luni, vorbeşte despre "ţara noastră" şi despre "noi", ori de câte ori se referă la români. Dar dincolo de sentimentele lui, Christoph Daum ştie mai bine decât oricine că are nevoie de multă muncă şi de noroc ca să-şi poată duce la bun sfârşit planul de reformare a unui fotbal care a ajuns să mai respire doar din inerţia rezultatelor de pe vremea lui Gică Hagi şi Gică Popescu. Adevărul e că noului selecţioner al echipei naţionale de fotbal, titratul antrenor german Christoph Daum, i-a şi lipsit norocul, în toamna aceasta, în startul calificărilor pentru Mondialele din 2018. Penaltiul ratat în ultima secundă de Stanciu, cu Muntenegru, terenul impracticabil şi ocaziile uriaşe irosite în Kazahstan şi, peste toate, erorile impardonabile în înfrângerea, 0-3, cu Polonia, la Bucureşti, au făcut ca victoria cu 5-0 din Armenia să nu mai conteze prea mult. Christoph Daum are acum în faţă patru luni ca să găsească cele mai bune soluţii pentru meciul decisiv cu Danemarca din martie, 2017. E o presiune uriaşă, în condiţiile în care germanul a căzut la mijloc în focul încrucişat dintre diversele tabere din fotbalul românesc. Şi presa de specialitate, şi "analiştii" i s-au opus de la bun început, iar rezultatele imediate, singurele care i-ar fi câştigat liniştea şi timpul de care are nevoie pentru a schimba cu adevărat lucrurile, au întârziat să apară. Dar la experienţa pe care o are - campionate câştigate în trei ţări diferite: Germania, Turcia şi Austria - Christoph Daum e obişnuit cu presiunea. Ce nu înţelege, însă, nici în ruptul capului în România e cum se poate să critici pe cineva fără respect şi, mai ales, fără să vii cu soluţii. A trecut prin multe aventuri în timpul sezoanelor petrecute în convulsivul campionat al Turciei, dar nu se aştepta să dea peste aşa ceva în România. Nu când vine vorba despre o echipă naţională!
"Ce am găsit aici a fost o surpriză totală"
- A fost o totală surpriză! Nu m-am aşteptat să găsesc aşa ceva! Urmărisem în ultimii ani fotbalul din România şi imaginea mea era a unui mediu plin de jucători foarte talentaţi, a unei ţări mare amatoare de fotbal, care are grijă de felul în care îşi creşte fotbalul la toate nivele. Din păcate, realitatea e că avem o mare problemă la nivelul juniorilor, în afară de "Academia" lui Gică Hagi şi de "Viitorul", care fac o treabă excelentă şi care ar trebui să fie un exemplu şi pentru alte cluburi. În momentul în care am început să cercetez detaliile, mi-am dat seama de numeroase probleme. Unii oameni din fotbalul românesc m-au prevenit că am nimerit într-un moment prost. "Că eşti tu, că e altul, problemele cu care vă veţi confrunta sunt aceleaşi. Dar pentru că eşti străin, toţi vor sări pe tine". Ştiam că va fi greu, dar am zis că îmi asum această sarcină pentru viitorul fotbalului românesc, să vin cu nişte metode noi, să lucrez un pic la apropierea faţă de tineri şi să aduc câteva talente de viitor la echipa naţională. Am făcut deja asta, numai că şi tinerilor le ia ceva timp ca să se acomodeze la un nivel atât de înalt. Ştiu că am de-a face cu o presiune pe termen scurt, dar, pe de altă parte, nu putem lăsa baltă viziunea de viitor, nu putem să abandonăm crearea de structuri funcţionale, impunerea unor standarde de profesionalism. În momentul de faţă, rezultatele captează toată atenţia opiniei publice - şi pot înţelege asta - dar, pe de altă parte, avem o responsabilitate în dezvoltarea fotbalului românesc, iar eu sunt foarte motivat să pun toată experinţa mea în fotbalul românesc. Lucrez din greu la detalii şi sunt convins că, în câţiva ani, rezultatele vor veni. Până atunci, avem un meci-cheie cu Danemarca, dar eu sunt încrezător în jucătorii pe care îi avem.
"Sunt unele personaje pe aici, care distrug fotbalul românesc"
- Situaţia nu s-a schimbat, e aceeaşi. Trebuie să ne calificăm în Rusia 2018 şi trebuie să ne îmbunătăţim calităţile. Când câştigi, nu totul e excelent, când pierzi, iarăşi, nu totul e dezastruos. Dar unii scot în faţă doar lucrurile de criticat. Sunt unele personaje pe aici, care distrug fotbalul românesc. Nu văd nicio viziune la ei, e doar negativism din partea lor, nu se dă nicio mână de ajutor, doar se distruge. Şi nu mă refer doar la echipa naţională, ci şi la campionatul intern. E foarte important să se construiască imaginea unui fotbal puternic şi unit, e important acest lucru şi ca să avem mai mulţi fani pe stadion, e important şi pentru ca sponsorii să se implice, dar acum tot ce se face e să se distrugă. Ceea ce se petrece azi în fotbalul românesc nu e ceva ce ţine de evenimente de acum 3-4 luni, ci e consecinţa unui sistem vechi de 10-15 ani. Nu trebuie decât să te uiţi la situaţia echipelor româneşti în cupele europene, nu trebuie decât să te uiţi la performanţele echipelor naţionale de juniori, nu trebuie decât să vezi care e situaţia centrelor de juniori de la cluburi... Dar am vorbit cu mulţi fani, care continuă să rămână optimişti, care susţin echipa naţională. În timpul meciului cu Polonia, lumea chiar a crezut că putem egala, am avut câteva şanse, am pus multă presiune în repriza a doua, iar susţinerea publicului a fost fantastică. Mulţi oameni, poate chiar majoritatea, cred în succesul pe viitor al fotbalului românesc.
"E o plăcere şi o onoare să fiu aici, în România"
- Pot să vă spun că aceşti jucători de la naţională au un caracter foarte frumos, iar dacă vorbim despre mentalitate, am văzut o sumedenie de lucruri bune la ei. Sunt şi aspecte pe care le putem îmbunătăţi, sunt lucruri la care lucrăm, dar schimbarea nu poate veni peste noapte, nu poate veni în câteva săptămâni sau luni. Pentru mine, e întotdeauna foarte important să creez o atmosferă în care fiecare să simtă că este ca la a doua sa casă. Iar la Naţională, chiar avem un spirit bun de echipă. E o plăcere şi o onoare să lucrez cu aceşti jucători. Din păcate, atmosfera nu ne garantează câştigarea meciurilor, dar pot să vă asigur că jucătorii sunt foarte motivaţi. La fel sunt şi eu. Întâi de toate, am venit să învăţ. În ultimele luni, am văzut un număr incredibil de mare de meciuri, am călătorit peste tot, am luat contact cu antrenorii, am încercat să văd fiecare jucător care ar putea fi o alternativă pentru echipa naţională. E important ca împreună cu prietenii mei din România, cu antrenorii din Liga 1, să construim ceva de succes pentru fotbalul nostru. Am un mare respect pentru antrenorii din Liga 1. Faptul că reuşesc să-şi ţină echipele unite, în condiţiile în care unii au jucători care nu sunt plătiţi cu lunile, mi se pare extraordinar. Unde mai găseşti o firmă în care lumea să spună: "Îmi place aşa de mult ceea ce fac, că nu contează dacă sunt plătit sau nu"?
- Apropo de programul foarte încărcat din ultimele luni: cât timp petreceţi aici, în România?
- Trăiesc aproape exclusiv în România, de când am preluat echipa. Fug doar câteva zile acasă, pentru că am o familie în Germania, am doi copii, de 11 şi 15 ani, şi trebuie să mai ajung şi pe acasă, pentru că au şi ei, uneori, nevoie de un tată. Pentru mine, ca şi pentru mulţi dintre cei care ne citesc, familia e cel mai important lucru pe lume. E locul unde te simţi acasă, locul unde mereu vei avea pe cineva lângă tine, e baza vieţii. Acum, că stau doar câteva zile acasă, soţia mea are mult mai multe pe cap decât avea înainte. Dar avem o relaţie foarte stabilă, deci lucrurile merg bine chiar dacă 95% din timp sunt aici. Mă identific total cu această ţară, mă identific total cu lumea de aici şi, dincolo de toate criticile lipsite de respect, sunt atâţia oameni care îmi vorbesc şi care îmi dau motivaţie şi îmi arată că este multă lume pentru care merită să muncesc şi să lupt şi care crede într-un viitor mai bun al României. Pentru mine e o plăcere şi o onoare să fiu aici, în România.
"Ce-mi place cel mai mult la România este cât de calzi şi de prietenoşi sunt oamenii de aici"
- Aveţi o ţară minunată! Atâtea locuri parcă neatinse de lume, am impresia că mă învârt într-un muzeu în aer liber în România. Lumea are în Occident o viziune total greşită despre România şi asta trebuie să se schimbe. Sigur, eu n-am venit aici ca ambasador turistic, dar voi face lucrul ăsta mereu, pentru că sunt convins că avem aici locuri de vis. Dar ce-mi place cel mai mult la România este cât de calzi şi de prietenoşi sunt oamenii de aici. Sunt foarte deschişi, foarte săritori, îmi dau mereu sentimentul că sunt acasă, iar asta admir enorm, şi nu ştiu cât de mult le pot întoarce înapoi acestor oameni prin cuvintele şi mulţumirile mele de acum. România trebuie să realizeze că este o ţară minunată, cu perspective foarte bune de viitor. Trebuie să credem în aceste perspective şi să fim mai conştienţi de responsabilităţile sociale ale fiecăruia, faţă de această ţară.
- Ce spuneţi aici se aplică perfect şi la echipa naţională...
- Fotbalul este întotdeauna o oglindă a societăţii. Este un microcosmos al societăţii, iar problemele cu care ne confruntăm la fotbal sunt la fel şi în societate. La asta mă refer când spun că trebuie să lucrăm la structuri mai bune, pentru a stabiliza mai mult ţara. Vorbesc cu tineri, şi ce mă întreabă primul lucru este cum i-aş putea ajuta să-şi găsească un job în Europa de Vest. Sunt copii foarte educaţi şi mă doare că nu cred în viitorul acestei ţări. Am întâlnit însă şi tineri convinşi de viitorul mai bun al României şi încerc să îi ajut cât pot în această credinţă într-un viitor mai bun, să îi încredinţez că merită să stea aici şi că merită să lucreze la îmbunătăţirea lucrurilor de aici.
"Fotbalul m-a învăţat să descopăr aspectul pozitiv dintr-un eveniment negativ"
- Eram elev la şcoala de antrenori, dar nu îmi imaginam că voi deveni un antrenor profesionist la cel mai mare nivel. Şi aveam un profesor care răspundea de cea mai înaltă licenţă de antrenorat, care mi-a spus că a văzut mulţi antrenori la viaţa lui şi că am toate calităţile să devin un antrenor de top. La acel moment, lucram în sectorul de juniori, ceea ce era fantastic pentru mine. La FC Köln, am promovat 15 jucători profesionişti într-un timp foarte scurt, dintre care doi aveau să devină campioni mondiali cu Germania de Vest, în 1990 - Bodo Illgner şi Thomas Hassler. Să-i ajut pe aceşti copii de 14-15 ani să devină jucători de top era ceva ce-mi plăcea foarte mult. Când profesorul mi-a spus că pot mai mult, i-am promis să încerc, dar nici atunci nu eram foarte convins. E o plăcere să mă uit în spate, la cariera mea. Au fost momente când aveam 4-5 jucători de la naţionala Braziliei sau cinci jucători de la naţionala Germaniei în echipă. Sunt recunoscător pentru ce mi-a dat fotbalul, dar trebuie să vă asigur că am investit enorm în fotbal, am dat mult fotbalului.
- Care e lecţia cea mai importantă pe care aţi învăţat-o din meseria aceasta?
- Ca antrenor, trebuie să fii un exemplu viu ca să-i poţi responsabiliza pe ceilalţi. Fotbalul m-a învăţat să descopăr aspectul pozitiv dintr-un eveniment negativ. Să lucrez la soluţii, nu la probleme. Mereu le spun celor din jur că trebuie să se ridice o dată în plus faţă de câte ori cad la pământ.
Carte de vizită CHRISTOPH DAUM
* Campion al Germaniei cu VfB Stuttgart în sezonul 1991-1992. Tot în 1992 a cucerit şi Cupa Germaniei cu aceeaşi echipă.
* Campion în Turcia cu Besiktas, în stagiunea 1994-1995. Tot aici, a câştigat şi Cupa Turciei, în 1994.
* Campion al Austriei în sezonul 2002-2003, cu Austria Viena.
* Campion al Turciei în 2003-2004 şi 2004-2005 cu Fenerbahce. De asemenea, tot cu "galben-albaştrii" a mai cucerit Cupa Turciei în 2009.
* Selecţioner al României din iulie 2016.
Foto: frf.ro (2), Şerban Roman (1)
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
