Christoph Daum este un povestitor carismatic și pontos. Trece cu mare ușurință de la amintirile copilăriei într-o Germanie Democrată, ocupată de trupele sovietice, "unde statul îți spunea și cum ai voie să te îmbraci la grădiniță", la șocul acomodării la RFG, unde, brusc, "erai nevoit să gândești totul de unul singur", de la problemele și costurile reunificării, la succesul de azi al economiei germane sau la riscurile extremismului, pe fondul crizei refugiaților. Îmbrăcat într-un costum impecabil și cu o atenție la detalii aproape intimidantă, noul selecționer al echipei naționale de fotbal s-a prezentat la interviu cu aerul omului care trebuie să vină cu exemplul personal, pentru a se putea impune în fața celorlalți, un detaliu pe care îi place să îl repete ori de câte ori are ocazia și asistența adecvată. Însă în spatele acestei aparente rigidități germane stă un om liber în gândire, care pune pasiune în tot ceea ce face, un om care s-a identificat într-atât de tare cu România și cu munca lui de aici, încât, deși a venit de-abia de patru luni, vorbește despre "țara noastră" și despre "noi", ori de câte ori se referă la români. Dar dincolo de sentimentele lui, Christoph Daum știe mai bine decât oricine că are nevoie de multă muncă și de noroc ca să-și poată duce la bun sfârșit planul de reformare a unui fotbal care a ajuns să mai respire doar din inerția rezultatelor de pe vremea lui Gică Hagi și Gică Popescu. Adevărul e că noului selecționer al echipei naționale de fotbal, titratul antrenor german Christoph Daum, i-a și lipsit norocul, în toamna aceasta, în startul calificărilor pentru Mondialele din 2018. Penaltiul ratat în ultima secundă de Stanciu, cu Muntenegru, terenul impracticabil și ocaziile uriașe irosite în Kazahstan și, peste toate, erorile impardonabile în înfrângerea, 0-3, cu Polonia, la București, au făcut ca victoria cu 5-0 din Armenia să nu mai conteze prea mult. Christoph Daum are acum în față patru luni ca să găsească cele mai bune soluții pentru meciul decisiv cu Danemarca din martie, 2017. E o presiune uriașă, în condițiile în care germanul a căzut la mijloc în focul încrucișat dintre diversele tabere din fotbalul românesc. Și presa de specialitate, și "analiștii" i s-au opus de la bun început, iar rezultatele imediate, singurele care i-ar fi câștigat liniștea și timpul de care are nevoie pentru a schimba cu adevărat lucrurile, au întârziat să apară. Dar la experiența pe care o are - campionate câștigate în trei țări diferite: Germania, Turcia și Austria - Christoph Daum e obișnuit cu presiunea. Ce nu înțelege, însă, nici în ruptul capului în România e cum se poate să critici pe cineva fără respect și, mai ales, fără să vii cu soluții. A trecut prin multe aventuri în timpul sezoanelor petrecute în convulsivul campionat al Turciei, dar nu se aștepta să dea peste așa ceva în România. Nu când vine vorba despre o echipă națională!
"Ce am găsit aici a fost o surpriză totală"
- Domnule Daum, ați avut câteva luni la dispoziție pentru a vă face o imagine cât de cât realistă asupra fotbalului românesc. V-a surprins ce ați găsit aici?
- A fost o totală surpriză! Nu m-am așteptat să găsesc așa ceva! Urmărisem în ultimii ani fotbalul din România și imaginea mea era a unui mediu plin de jucători foarte talentați, a unei țări mare amatoare de fotbal, care are grijă de felul în care își crește fotbalul la toate nivele. Din păcate, realitatea e că avem o mare problemă la nivelul juniorilor, în afară de "Academia" lui Gică Hagi și de "Viitorul", care fac o treabă excelentă și care ar trebui să fie un exemplu și pentru alte cluburi. În momentul în care am început să cercetez detaliile, mi-am dat seama de numeroase probleme. Unii oameni din fotbalul românesc m-au prevenit că am nimerit într-un moment prost. "Că ești tu, că e altul, problemele cu care vă veți confrunta sunt aceleași. Dar pentru că ești străin, toți vor sări pe tine". Știam că va fi greu, dar am zis că îmi asum această sarcină pentru viitorul fotbalului românesc, să vin cu niște metode noi, să lucrez un pic la apropierea față de tineri și să aduc câteva talente de viitor la echipa națională. Am făcut deja asta, numai că și tinerilor le ia ceva timp ca să se acomodeze la un nivel atât de înalt. Știu că am de-a face cu o presiune pe termen scurt, dar, pe de altă parte, nu putem lăsa baltă viziunea de viitor, nu putem să abandonăm crearea de structuri funcționale, impunerea unor standarde de profesionalism. În momentul de față, rezultatele captează toată atenția opiniei publice - și pot înțelege asta - dar, pe de altă parte, avem o responsabilitate în dezvoltarea fotbalului românesc, iar eu sunt foarte motivat să pun toată experința mea în fotbalul românesc. Lucrez din greu la detalii și sunt convins că, în câțiva ani, rezultatele vor veni. Până atunci, avem un meci-cheie cu Danemarca, dar eu sunt încrezător în jucătorii pe care îi avem.
"Sunt unele personaje pe aici, care distrug fotbalul românesc"
- Dacă am fi avut acest interviu cu câteva săptămâni mai devreme, înaintea meciului cu Polonia, poate cuvântul-cheie al discuției noastre ar fi fost "speranța". Cu ce rămânem după această înfrângere?
- Situația nu s-a schimbat, e aceeași. Trebuie să ne calificăm în Rusia 2018 și trebuie să ne îmbunătățim calitățile. Când câștigi, nu totul e excelent, când pierzi, iarăși, nu totul e dezastruos. Dar unii scot în față doar lucrurile de criticat. Sunt unele personaje pe aici, care distrug fotbalul românesc. Nu văd nicio viziune la ei, e doar negativism din partea lor, nu se dă nicio mână de ajutor, doar se distruge. Și nu mă refer doar la echipa națională, ci și la campionatul intern. E foarte important să se construiască imaginea unui fotbal puternic și unit, e important acest lucru și ca să avem mai mulți fani pe stadion, e important și pentru ca sponsorii să se implice, dar acum tot ce se face e să se distrugă. Ceea ce se petrece azi în fotbalul românesc nu e ceva ce ține de evenimente de acum 3-4 luni, ci e consecința unui sistem vechi de 10-15 ani. Nu trebuie decât să te uiți la situația echipelor românești în cupele europene, nu trebuie decât să te uiți la performanțele echipelor naționale de juniori, nu trebuie decât să vezi care e situația centrelor de juniori de la cluburi... Dar am vorbit cu mulți fani, care continuă să rămână optimiști, care susțin echipa națională. În timpul meciului cu Polonia, lumea chiar a crezut că putem egala, am avut câteva șanse, am pus multă presiune în repriza a doua, iar susținerea publicului a fost fantastică. Mulți oameni, poate chiar majoritatea, cred în succesul pe viitor al fotbalului românesc.
"E o plăcere și o onoare să fiu aici, în România"
- Dincolo de acest public generos, ce altceva ne încredințează că putem scoate la liman fotbalul românesc?
- Pot să vă spun că acești jucători de la națională au un caracter foarte frumos, iar dacă vorbim despre mentalitate, am văzut o sumedenie de lucruri bune la ei. Sunt și aspecte pe care le putem îmbunătăți, sunt lucruri la care lucrăm, dar schimbarea nu poate veni peste noapte, nu poate veni în câteva săptămâni sau luni. Pentru mine, e întotdeauna foarte important să creez o atmosferă în care fiecare să simtă că este ca la a doua sa casă. Iar la Națională, chiar avem un spirit bun de echipă. E o plăcere și o onoare să lucrez cu acești jucători. Din păcate, atmosfera nu ne garantează câștigarea meciurilor, dar pot să vă asigur că jucătorii sunt foarte motivați. La fel sunt și eu. Întâi de toate, am venit să învăț. În ultimele luni, am văzut un număr incredibil de mare de meciuri, am călătorit peste tot, am luat contact cu antrenorii, am încercat să văd fiecare jucător care ar putea fi o alternativă pentru echipa națională. E important ca împreună cu prietenii mei din România, cu antrenorii din Liga 1, să construim ceva de succes pentru fotbalul nostru. Am un mare respect pentru antrenorii din Liga 1. Faptul că reușesc să-și țină echipele unite, în condițiile în care unii au jucători care nu sunt plătiți cu lunile, mi se pare extraordinar. Unde mai găsești o firmă în care lumea să spună: "Îmi place așa de mult ceea ce fac, că nu contează dacă sunt plătit sau nu"?
- Apropo de programul foarte încărcat din ultimele luni: cât timp petreceți aici, în România?
- Trăiesc aproape exclusiv în România, de când am preluat echipa. Fug doar câteva zile acasă, pentru că am o familie în Germania, am doi copii, de 11 și 15 ani, și trebuie să mai ajung și pe acasă, pentru că au și ei, uneori, nevoie de un tată. Pentru mine, ca și pentru mulți dintre cei care ne citesc, familia e cel mai important lucru pe lume. E locul unde te simți acasă, locul unde mereu vei avea pe cineva lângă tine, e baza vieții. Acum, că stau doar câteva zile acasă, soția mea are mult mai multe pe cap decât avea înainte. Dar avem o relație foarte stabilă, deci lucrurile merg bine chiar dacă 95% din timp sunt aici. Mă identific total cu această țară, mă identific total cu lumea de aici și, dincolo de toate criticile lipsite de respect, sunt atâția oameni care îmi vorbesc și care îmi dau motivație și îmi arată că este multă lume pentru care merită să muncesc și să lupt și care crede într-un viitor mai bun al României. Pentru mine e o plăcere și o onoare să fiu aici, în România.
"Ce-mi place cel mai mult la România este cât de calzi și de prietenoși sunt oamenii de aici"
- Ați umblat mult prin țară, ca să vedeți la joc fotbaliștii din campionatul intern. Vă place România?
- Aveți o țară minunată! Atâtea locuri parcă neatinse de lume, am impresia că mă învârt într-un muzeu în aer liber în România. Lumea are în Occident o viziune total greșită despre România și asta trebuie să se schimbe. Sigur, eu n-am venit aici ca ambasador turistic, dar voi face lucrul ăsta mereu, pentru că sunt convins că avem aici locuri de vis. Dar ce-mi place cel mai mult la România este cât de calzi și de prietenoși sunt oamenii de aici. Sunt foarte deschiși, foarte săritori, îmi dau mereu sentimentul că sunt acasă, iar asta admir enorm, și nu știu cât de mult le pot întoarce înapoi acestor oameni prin cuvintele și mulțumirile mele de acum. România trebuie să realizeze că este o țară minunată, cu perspective foarte bune de viitor. Trebuie să credem în aceste perspective și să fim mai conștienți de responsabilitățile sociale ale fiecăruia, față de această țară.
- Ce spuneți aici se aplică perfect și la echipa națională...
- Fotbalul este întotdeauna o oglindă a societății. Este un microcosmos al societății, iar problemele cu care ne confruntăm la fotbal sunt la fel și în societate. La asta mă refer când spun că trebuie să lucrăm la structuri mai bune, pentru a stabiliza mai mult țara. Vorbesc cu tineri, și ce mă întreabă primul lucru este cum i-aș putea ajuta să-și găsească un job în Europa de Vest. Sunt copii foarte educați și mă doare că nu cred în viitorul acestei țări. Am întâlnit însă și tineri convinși de viitorul mai bun al României și încerc să îi ajut cât pot în această credință într-un viitor mai bun, să îi încredințez că merită să stea aici și că merită să lucreze la îmbunătățirea lucrurilor de aici.
"Fotbalul m-a învățat să descopăr aspectul pozitiv dintr-un eveniment negativ"
- Domnule Daum, aveți în spate o carieră impresionantă. Când ați realizat că meseria aceasta de antrenor va deveni un destin?
- Eram elev la școala de antrenori, dar nu îmi imaginam că voi deveni un antrenor profesionist la cel mai mare nivel. Și aveam un profesor care răspundea de cea mai înaltă licență de antrenorat, care mi-a spus că a văzut mulți antrenori la viața lui și că am toate calitățile să devin un antrenor de top. La acel moment, lucram în sectorul de juniori, ceea ce era fantastic pentru mine. La FC Köln, am promovat 15 jucători profesioniști într-un timp foarte scurt, dintre care doi aveau să devină campioni mondiali cu Germania de Vest, în 1990 - Bodo Illgner și Thomas Hassler. Să-i ajut pe acești copii de 14-15 ani să devină jucători de top era ceva ce-mi plăcea foarte mult. Când profesorul mi-a spus că pot mai mult, i-am promis să încerc, dar nici atunci nu eram foarte convins. E o plăcere să mă uit în spate, la cariera mea. Au fost momente când aveam 4-5 jucători de la naționala Braziliei sau cinci jucători de la naționala Germaniei în echipă. Sunt recunoscător pentru ce mi-a dat fotbalul, dar trebuie să vă asigur că am investit enorm în fotbal, am dat mult fotbalului.
- Care e lecția cea mai importantă pe care ați învățat-o din meseria aceasta?
- Ca antrenor, trebuie să fii un exemplu viu ca să-i poți responsabiliza pe ceilalți. Fotbalul m-a învățat să descopăr aspectul pozitiv dintr-un eveniment negativ. Să lucrez la soluții, nu la probleme. Mereu le spun celor din jur că trebuie să se ridice o dată în plus față de câte ori cad la pământ.
Carte de vizită CHRISTOPH DAUM
* Campion al Germaniei cu VfB Stuttgart în sezonul 1991-1992. Tot în 1992 a cucerit și Cupa Germaniei cu aceeași echipă.
* Campion în Turcia cu Besiktas, în stagiunea 1994-1995. Tot aici, a câștigat și Cupa Turciei, în 1994.
* Campion al Austriei în sezonul 2002-2003, cu Austria Viena.
* Campion al Turciei în 2003-2004 și 2004-2005 cu Fenerbahce. De asemenea, tot cu "galben-albaștrii" a mai cucerit Cupa Turciei în 2009.
* Selecționer al României din iulie 2016.
Foto: frf.ro (2), Șerban Roman (1)