Poate mai mult ca oricând, omenirea priveşte înapoi cu respect şi interes, reconsiderând ceea ce s-a grăbit să depăşească prin progresul tehnicii, adică modul de viaţă tradiţional, mâncărurile ţărăneşti.
Auzim tot mai des vorbindu-se despre hrana ecologică, de eliminarea produselor modificate genetic, a celor care conţin aditivi şi a cărnii influenţate de hormoni. Occidentul, care a inventat aceste produse, trage acum un semnal de alarmă împotriva lor, pentru că în urma cercetărilor s-a dovedit că produc boala numită cancer. Iată, de pildă, o reţetă americană de salam: din 30 kg de carne se obţin 100 kg de salam. Oare ce "bunătăţi" sunt cele 70 de kilograme adăugate, care nu sunt carne?
Se vede că progresul tehnic l-a îndepărtat pe om de natură şi, implicit, de propria sa natură. Grecii au spus că omul este o lume mică, un microcosmos, lumea mică făcând parte din lumea mare, macrocosmos. Prin urmare, îndepărtarea de macrocosmos, de marea armonie a naturii, îl duc pe om la boli grave, incurabile şi la moarte prematură.
Printre multele invenţii ale minţii omeneşti se numără şi încălcarea lanţului trofic, ceea ce a dus la boala vacii nebune. Dumnezeu nu le-a programat pe vaci să mănânce oase şi peşti sub formă de făinuri proteice, le-a programat să pască iarbă. Cu atât mai mult nu l-a creat pe om să înghită kilograme de substanţe chimice. L-a pus în Grădina Raiului şi i-a spus că poate să mănânce din roada tuturor pomilor, în afară de a unuia: Pomul cunoaşterii binelui şi răului. De ce? Pentru că omul nu este în stare să le deosebească; le confundă, nefiind el creator, ci parte creată. Adam strămoşul, arhetipul, a mâncat. Aşa că omenirea era condamnată la moarte! Făcându-i-se milă lui Dumnezeu de creaţia sa, l-a trimis în lume pe Iisus Hristos care ne-a răscumpărat din păcatul originar, deschizând porţile nemuririi. Noua lege, religia creştină, este ţinută de ţărani şi de cei credincioşi cu cea mai mare sfinţenie, prin posturi. Iisus a postit şi s-a rugat în genunchi, oferindu-ni-se ca model. Este arhetipul care l-a înlocuit pe Adam.
Anotimpurile şi hrana
Echinocţiul de primăvară este la 21 martie şi cade în Postul Mare (al Paştelui). Acest post are şapte săptămâni, plus săptămâna albă. (La echinocţii ziua este egală cu noaptea.) Echinocţiul de toamnă are loc la 23 septembrie, după Postul Crucii de şapte zile (7-14 septembrie). Solstiţiul de vară, 21 iunie, când avem ziua cea mai lungă, este urmat de Postul Sfântului Petru de trei zile (25-28 iunie). Solstiţiul de iarnă - 22 decembrie - cu ziua cea mai scurtă, este la sfârşitul Postului Crăciunului, de şase săptămâni (15 noiembrie - 24 decembrie). Singurul post care nu urmează îndeaproape ritmurile cosmice este Postul Sfintei Mării, de două săptămâni: 31 iulie - 15 august.
Iată cum ţăranii, ţinând posturile, urmează ritmurile naturii. Şi iată că religia creştină este un mare adevăr şi un mare dar pentru sănătate. Câţi oameni însă nu-şi râd când este vorba de posturi? Câţi nu spun că "nu-i păcat ce bagi în gură, ci-i păcat ce scoţi", răstălmăcind cuvintele Mântuitorului? Pentru că m-am numărat printre ei, am încercat să-mi lămuresc valoarea postului pe calea înţelegerii lui. Prima surpriză - de proporţii - a fost această armonie cu ritmurile naturii (mi s-a părut de-a dreptul copleşitoare). Şi atunci, chiar poţi să crezi că la lună plină şi la lună nouă, dacă nu mănânci nimic solid, ci bei numai ceaiuri şi sucuri din fructe şi legume timp de 24 de ore, poţi slăbi câteva kilograme. Mai apoi, posturile sunt şocuri alimentare de dezintoxicare şi echilibrare a organismului prin eliminarea grăsimilor. În alergii, medicii prescriu post cu pâine prăjită şi ceai amar.
Dar posturile mai sunt şi o şcoală severă de educare a voinţei, întrucât, pe lângă abţinerea de la carne, ouă, lapte, prescriu şi abstinenţa sexuală, curăţirea morală, adică echilibrarea sistemului hormonal. Bărbatul şi femeia trebuie să fie ca frate şi soră. Altfel vor procrea copii handicapaţi. (Se poate verifica.)
În afara posturilor ţăranii mâncau foarte multă carne - ecologică -, pentru că existau multe animale. Cosaşii beau zeamă de carne de mânzat în loc de apă, ca să aibă putere. În satele de munte, carnea de porc afumată şi slănina aduceau contribuţia lor de energie necesară pentru biruirea frigului. Cei care n-o aveau şi n-o consumau se îmbolnăveau de tuberculoză.
Ceasornicul cosmic
De ce mâncau şi mănâncă aşa ţăranii? Pentru lumea modernă "ştiinţa" lor este un lucru de neînţeles. S-a demonstrat că ceasul biologic uman este acordat la ritmul circadian, alternanţa zi-noapte, şi la energiile Terrei. Timp de 12 ore (noaptea) organismul se încarcă cu energie - şi de la energia pământului pe care trăim - şi timp de 12 ore - ziua - se descarcă. Ţăranii se sculau devreme, înainte de răsăritul soarelui şi se culcau după apus, la puţină vreme. Urmau ceasul cosmic. Maxima încărcare cu energie a organismului se face - spune ştiinţa - între orele 21:00 şi 24:00. Curba de încărcare coboară. La ora patru dimineaţa este zero. Atunci adorm şi şoferii la volan. Consumul maxim de energie este între aceleaşi ore ziua: de la 9:00 la 12:00. Dejunul ţărănesc este copios, tocmai pentru a nu lăsa această energie să fugă. Pentru a se hrăni cu darurile pământului.
Apoi, vrând-nevrând, aceasta se consumă, ajungându-se la pragul de lene de la orele 16:00. Atunci se ujina, se mânca pită cu slănină afumată. Slănina mâncată la ujină nu îngraşă, se transformă în energie. Ujina dispare ca masă după plecarea berzelor, atunci când munca ţăranului se uşurează. Se spune: "Pleacă gruile cu ujina".
De unde ştiau atât de bine să mănânce corect nişte oameni fără carte? De unde ştiau că acest fel de viaţă este cel mai bun? Simplu: erau profund credincioşi. Erau atenţi la tot şi la toate; trăiau în acord cu natura şi cu propria lor natură. Îşi stăpâneau trupul şi mintea, care le rămânea limpede până la sfârşitul vieţii. Iar viaţa lor număra 80-90-100 de ani şi chiar mai mult. Strămătuşa Agripa a trăit 115 ani, ţinând posturile toată viaţa.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
