Când ai de recomandat succint o creaţie epocală, e greu să alegi ce ar putea să dea măcar o idee despre măreţia ei. În urmă cu trei ani, când a apărut versiunea românească făcută de Dan Munteanu capodoperei lui Bolano, "Detectivii sălbatici", am fost în aceeaşi situaţie stânjenitoare, de a alege doar câteva minime argumente pentru care merită citit neapărat. Dacă mi-aţi urmat îndemnul şi dacă v-au căzut în mână şi volumele de povestiri ale scriitorului chileano-mexican tradus la editurile Leda şi Curtea Veche, nu mai aveţi nevoie de nici o recomandare, căci uluitorul Bolano dă dependenţă. Asta explică şi de ce, după moartea lui prematură, la 50 de ani, în 2003, când opera i-a fost difuzată prin traduceri în toată lumea, Bolano a devenit cel mai admirat şi influent scriitor contemporan hispanofon, un personaj legendar. În timpul vieţii, duse în sărăcie în Chile, Mexic şi Spania, s-a dedicat frenetic scrisului, acoperind mii de pagini cu poveşti polifonice, apreciate doar în preajma sfârşitului şi în cercuri restrânse de literaţi. Elogiile globale au venit postum, odată cu traducerile din SUA şi Europa de Vest, în cei 13 ani de la dispariţie adunându-se o bibliografie critică mereu în creştere, iar influenţa lui asupra tinerei generaţii de romancieri (inclusiv de la noi) devenind evidentă. "2666" a fost scris în ultimii lui trei ani, într-un ritm nebunesc, sub presiunea diagnosticului fatal. A reuşit să-şi termine enormul manuscris şi să-l predea editurii Anagrama, dar n-a mai apucat să-l vadă tipărit. Dorinţa lui fusese ca părţile distincte ale romanului să apară în 5 volume, la distanţă de un an unul de altul, pentru a asigura astfel un timp situaţia copiilor săi încă mici. Editorul însă, conştient că valoarea întregului nu poate fi apreciată prin lecturi întrerupte, a publicat ediţia princeps într-un singur volum masiv, estimând probabil că moştenitorii vor avea beneficii confortabile din traduceri şi reeditări. Ceea ce s-a şi întâmplat. Ediţia românească a optat pentru împărţirea în trei volume vândute împreună şi bine a făcut, cărţile fiind astfel mai uşor de manevrat şi de citit. "2666" e un roman total, acoperind geografic şi istoric secolul 20 şi începutul lui 21, din Europa în America Latină şi din SUA în URSS. Arhitectura lui e compusă din 5 compartimente narative cu protagonişti diferiţi (Partea criticilor, Partea lui Amalfitano, Partea lui Faté, Partea crimelor şi Partea lui Archimboldi), dar cu punţi de legătură între ele, poveşti întrepătrunse şi de idei recurente, dezvăluiri gradate şi parţiale ale misterelor care te ţin în priză. De exemplu, în prima parte avem patru universitari specializaţi în literatură germană - un francez, un spaniol, un italian şi o englezoaică, uniţi de admiraţia şi interesul academic pentru un misterios scriitor neamţ contemporan, Benno von Archimboldi, în căutarea căruia ajung până la graniţa de NE a Mexicului, în orăşelul Santa Teresa, unde sunt ghidaţi de Amalfitano din partea a doua şi unde au loc crimele în serie din partea a patra. Din ultimul bloc narativ aflăm biografia spectaculoasă a scriitorului neamţ ce se ascunde sub pseudonimul von Archimboldi şi care, născut în 1920, a participat la Al Doilea Război, străbătând cu armata germană Europa de Est, inclusiv România. Ştiind ce să dezvăluie şi ce să lase ambiguu, cum să amestece realul şi fictivul, oroarea cu ironia şi marile teme sociale, politice, filosofice ale lumii de azi cu bizarerii suprarealiste şi onirice, romanul postum al lui Robert Bolano e ca un fluviu uriaş ce adună apele epice ale multor râuri din ţări variate şi dă o imagine planetară a vremii noastre, cu toate ale ei. Virtuozitatea romancierului de a crea o realitate plauzibilă ţine şi de varietatea de limbaje individualizante, de argouri ale diverselor categorii sociale, profesionale, etnice. Cu atât mai mult e de apreciat munca dificilă a Eugeniei Alexe Munteanu, graţie căreia ne putem bucura de o operă magnifică.
Selecţia "Formula AS"
* Robert Bolano, "2666", traducere şi note de Eugenia Alexe Munteanu, Editura Univers (tel. 021/311.02.01), 432 + 352 + 320 p.
Când ai de recomandat succint o creaţie epocală, e greu să alegi ce ar putea să dea măcar o idee despre măreţia ei. În urmă cu trei ani, când a apărut versiunea românească făcută de Dan Munteanu capodoperei lui Bolano, "Detectivii sălbatici", am fost în aceeaşi situaţie stânjenitoare, de a alege doar câteva minime argumente pentru care merită citit neapărat. Dacă mi-aţi urmat îndemnul şi dacă v-au căzut în mână şi volumele de povestiri ale scriitorului chileano-mexican tradus la editurile Leda şi Curtea Veche, nu mai aveţi nevoie de nici o recomandare, căci uluitorul Bolano dă dependenţă. Asta explică şi de ce, după moartea lui prematură, la 50 de ani, în 2003, când opera i-a fost difuzată prin traduceri în toată lumea, Bolano a devenit cel mai admirat şi influent scriitor contemporan hispanofon, un personaj legendar. În timpul vieţii, duse în sărăcie în Chile, Mexic şi Spania, s-a dedicat frenetic scrisului, acoperind mii de pagini cu poveşti polifonice, apreciate doar în preajma sfârşitului şi în cercuri restrânse de literaţi. Elogiile globale au venit postum, odată cu traducerile din SUA şi Europa de Vest, în cei 13 ani de la dispariţie adunându-se o bibliografie critică mereu în creştere, iar influenţa lui asupra tinerei generaţii de romancieri (inclusiv de la noi) devenind evidentă. "2666" a fost scris în ultimii lui trei ani, într-un ritm nebunesc, sub presiunea diagnosticului fatal. A reuşit să-şi termine enormul manuscris şi să-l predea editurii Anagrama, dar n-a mai apucat să-l vadă tipărit. Dorinţa lui fusese ca părţile distincte ale romanului să apară în 5 volume, la distanţă de un an unul de altul, pentru a asigura astfel un timp situaţia copiilor săi încă mici. Editorul însă, conştient că valoarea întregului nu poate fi apreciată prin lecturi întrerupte, a publicat ediţia princeps într-un singur volum masiv, estimând probabil că moştenitorii vor avea beneficii confortabile din traduceri şi reeditări. Ceea ce s-a şi întâmplat. Ediţia românească a optat pentru împărţirea în trei volume vândute împreună şi bine a făcut, cărţile fiind astfel mai uşor de manevrat şi de citit. "2666" e un roman total, acoperind geografic şi istoric secolul 20 şi începutul lui 21, din Europa în America Latină şi din SUA în URSS. Arhitectura lui e compusă din 5 compartimente narative cu protagonişti diferiţi (Partea criticilor, Partea lui Amalfitano, Partea lui Faté, Partea crimelor şi Partea lui Archimboldi), dar cu punţi de legătură între ele, poveşti întrepătrunse şi de idei recurente, dezvăluiri gradate şi parţiale ale misterelor care te ţin în priză. De exemplu, în prima parte avem patru universitari specializaţi în literatură germană - un francez, un spaniol, un italian şi o englezoaică, uniţi de admiraţia şi interesul academic pentru un misterios scriitor neamţ contemporan, Benno von Archimboldi, în căutarea căruia ajung până la graniţa de NE a Mexicului, în orăşelul Santa Teresa, unde sunt ghidaţi de Amalfitano din partea a doua şi unde au loc crimele în serie din partea a patra. Din ultimul bloc narativ aflăm biografia spectaculoasă a scriitorului neamţ ce se ascunde sub pseudonimul von Archimboldi şi care, născut în 1920, a participat la Al Doilea Război, străbătând cu armata germană Europa de Est, inclusiv România. Ştiind ce să dezvăluie şi ce să lase ambiguu, cum să amestece realul şi fictivul, oroarea cu ironia şi marile teme sociale, politice, filosofice ale lumii de azi cu bizarerii suprarealiste şi onirice, romanul postum al lui Robert Bolano e ca un fluviu uriaş ce adună apele epice ale multor râuri din ţări variate şi dă o imagine planetară a vremii noastre, cu toate ale ei. Virtuozitatea romancierului de a crea o realitate plauzibilă ţine şi de varietatea de limbaje individualizante, de argouri ale diverselor categorii sociale, profesionale, etnice. Cu atât mai mult e de apreciat munca dificilă a Eugeniei Alexe Munteanu, graţie căreia ne putem bucura de o operă magnifică.
Când ai de recomandat succint o creaţie epocală, e greu să alegi ce ar putea să dea măcar o idee despre măreţia ei. În urmă cu trei ani, când a apărut versiunea românească făcută de Dan Munteanu capodoperei lui Bolano, "Detectivii sălbatici", am fost în aceeaşi situaţie stânjenitoare, de a alege doar câteva minime argumente pentru care merită citit neapărat. Dacă mi-aţi urmat îndemnul şi dacă v-au căzut în mână şi volumele de povestiri ale scriitorului chileano-mexican tradus la editurile Leda şi Curtea Veche, nu mai aveţi nevoie de nici o recomandare, căci uluitorul Bolano dă dependenţă. Asta explică şi de ce, după moartea lui prematură, la 50 de ani, în 2003, când opera i-a fost difuzată prin traduceri în toată lumea, Bolano a devenit cel mai admirat şi influent scriitor contemporan hispanofon, un personaj legendar. În timpul vieţii, duse în sărăcie în Chile, Mexic şi Spania, s-a dedicat frenetic scrisului, acoperind mii de pagini cu poveşti polifonice, apreciate doar în preajma sfârşitului şi în cercuri restrânse de literaţi. Elogiile globale au venit postum, odată cu traducerile din SUA şi Europa de Vest, în cei 13 ani de la dispariţie adunându-se o bibliografie critică mereu în creştere, iar influenţa lui asupra tinerei generaţii de romancieri (inclusiv de la noi) devenind evidentă. "2666" a fost scris în ultimii lui trei ani, într-un ritm nebunesc, sub presiunea diagnosticului fatal. A reuşit să-şi termine enormul manuscris şi să-l predea editurii Anagrama, dar n-a mai apucat să-l vadă tipărit. Dorinţa lui fusese ca părţile distincte ale romanului să apară în 5 volume, la distanţă de un an unul de altul, pentru a asigura astfel un timp situaţia copiilor săi încă mici. Editorul însă, conştient că valoarea întregului nu poate fi apreciată prin lecturi întrerupte, a publicat ediţia princeps într-un singur volum masiv, estimând probabil că moştenitorii vor avea beneficii confortabile din traduceri şi reeditări. Ceea ce s-a şi întâmplat. Ediţia românească a optat pentru împărţirea în trei volume vândute împreună şi bine a făcut, cărţile fiind astfel mai uşor de manevrat şi de citit. "2666" e un roman total, acoperind geografic şi istoric secolul 20 şi începutul lui 21, din Europa în America Latină şi din SUA în URSS. Arhitectura lui e compusă din 5 compartimente narative cu protagonişti diferiţi (Partea criticilor, Partea lui Amalfitano, Partea lui Faté, Partea crimelor şi Partea lui Archimboldi), dar cu punţi de legătură între ele, poveşti întrepătrunse şi de idei recurente, dezvăluiri gradate şi parţiale ale misterelor care te ţin în priză. De exemplu, în prima parte avem patru universitari specializaţi în literatură germană - un francez, un spaniol, un italian şi o englezoaică, uniţi de admiraţia şi interesul academic pentru un misterios scriitor neamţ contemporan, Benno von Archimboldi, în căutarea căruia ajung până la graniţa de NE a Mexicului, în orăşelul Santa Teresa, unde sunt ghidaţi de Amalfitano din partea a doua şi unde au loc crimele în serie din partea a patra. Din ultimul bloc narativ aflăm biografia spectaculoasă a scriitorului neamţ ce se ascunde sub pseudonimul von Archimboldi şi care, născut în 1920, a participat la Al Doilea Război, străbătând cu armata germană Europa de Est, inclusiv România. Ştiind ce să dezvăluie şi ce să lase ambiguu, cum să amestece realul şi fictivul, oroarea cu ironia şi marile teme sociale, politice, filosofice ale lumii de azi cu bizarerii suprarealiste şi onirice, romanul postum al lui Robert Bolano e ca un fluviu uriaş ce adună apele epice ale multor râuri din ţări variate şi dă o imagine planetară a vremii noastre, cu toate ale ei. Virtuozitatea romancierului de a crea o realitate plauzibilă ţine şi de varietatea de limbaje individualizante, de argouri ale diverselor categorii sociale, profesionale, etnice. Cu atât mai mult e de apreciat munca dificilă a Eugeniei Alexe Munteanu, graţie căreia ne putem bucura de o operă magnifică.
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
