Când ai de recomandat succint o creație epocală, e greu să alegi ce ar putea să dea măcar o idee despre măreția ei. În urmă cu trei ani, când a apărut versiunea românească făcută de Dan Munteanu capodoperei lui Bolano, "Detectivii sălbatici", am fost în aceeași situație stânjenitoare, de a alege doar câteva minime argumente pentru care merită citit neapărat. Dacă mi-ați urmat îndemnul și dacă v-au căzut în mână și volumele de povestiri ale scriitorului chileano-mexican tradus la editurile Leda și Curtea Veche, nu mai aveți nevoie de nici o recomandare, căci uluitorul Bolano dă dependență. Asta explică și de ce, după moartea lui prematură, la 50 de ani, în 2003, când opera i-a fost difuzată prin traduceri în toată lumea, Bolano a devenit cel mai admirat și influent scriitor contemporan hispanofon, un personaj legendar. În timpul vieții, duse în sărăcie în Chile, Mexic și Spania, s-a dedicat frenetic scrisului, acoperind mii de pagini cu povești polifonice, apreciate doar în preajma sfârșitului și în cercuri restrânse de literați. Elogiile globale au venit postum, odată cu traducerile din SUA și Europa de Vest, în cei 13 ani de la dispariție adunându-se o bibliografie critică mereu în creștere, iar influența lui asupra tinerei generații de romancieri (inclusiv de la noi) devenind evidentă. "2666" a fost scris în ultimii lui trei ani, într-un ritm nebunesc, sub presiunea diagnosticului fatal. A reușit să-și termine enormul manuscris și să-l predea editurii Anagrama, dar n-a mai apucat să-l vadă tipărit. Dorința lui fusese ca părțile distincte ale romanului să apară în 5 volume, la distanță de un an unul de altul, pentru a asigura astfel un timp situația copiilor săi încă mici. Editorul însă, conștient că valoarea întregului nu poate fi apreciată prin lecturi întrerupte, a publicat ediția princeps într-un singur volum masiv, estimând probabil că moștenitorii vor avea beneficii confortabile din traduceri și reeditări. Ceea ce s-a și întâmplat. Ediția românească a optat pentru împărțirea în trei volume vândute împreună și bine a făcut, cărțile fiind astfel mai ușor de manevrat și de citit. "2666" e un roman total, acoperind geografic și istoric secolul 20 și începutul lui 21, din Europa în America Latină și din SUA în URSS. Arhitectura lui e compusă din 5 compartimente narative cu protagoniști diferiți (Partea criticilor, Partea lui Amalfitano, Partea lui Faté, Partea crimelor și Partea lui Archimboldi), dar cu punți de legătură între ele, povești întrepătrunse și de idei recurente, dezvăluiri gradate și parțiale ale misterelor care te țin în priză. De exemplu, în prima parte avem patru universitari specializați în literatură germană - un francez, un spaniol, un italian și o englezoaică, uniți de admirația și interesul academic pentru un misterios scriitor neamț contemporan, Benno von Archimboldi, în căutarea căruia ajung până la granița de NE a Mexicului, în orășelul Santa Teresa, unde sunt ghidați de Amalfitano din partea a doua și unde au loc crimele în serie din partea a patra. Din ultimul bloc narativ aflăm biografia spectaculoasă a scriitorului neamț ce se ascunde sub pseudonimul von Archimboldi și care, născut în 1920, a participat la Al Doilea Război, străbătând cu armata germană Europa de Est, inclusiv România. Știind ce să dezvăluie și ce să lase ambiguu, cum să amestece realul și fictivul, oroarea cu ironia și marile teme sociale, politice, filosofice ale lumii de azi cu bizarerii suprarealiste și onirice, romanul postum al lui Robert Bolano e ca un fluviu uriaș ce adună apele epice ale multor râuri din țări variate și dă o imagine planetară a vremii noastre, cu toate ale ei. Virtuozitatea romancierului de a crea o realitate plauzibilă ține și de varietatea de limbaje individualizante, de argouri ale diverselor categorii sociale, profesionale, etnice. Cu atât mai mult e de apreciat munca dificilă a Eugeniei Alexe Munteanu, grație căreia ne putem bucura de o operă magnifică.