ISTORIE
Doctor în istorie la celebra "Oxford University", profesor asociat al Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj şi şef al Departamentului de Numismatică al Parcului Arheologic Carnuntum, cel mai mare din Austria, Cristian Găzdac e unul dintre cei mai importanţi numismaţi din România. La Londra, la Viena sau la Budapesta, peste tot pe unde a studiat şi a conferenţiat, Cristian Găzdac a ţinut în mână zeci de kosoni de aur şi a colaborat, în calitate de specialist, cu procurorii care au investigat celebrul caz al brăţărilor dacice. O voce distinctă şi avizată în tot ce ţine de istoria antică, profesorul clujean este interlocutorul ideal când vine vorba de interpretări serioase, legate de comorile dacice descoperite în Transilvania.
- Domnule Găzdac, din informaţiile dumneavoastră, care este cel mai important tezaur dacic descoperit în Transilvania?- Avem nişte izvoare care spun că, la 1494, nişte ţărani au găsit un săculeţ cu monede de aur. Din descrierea lor, însă, rezultă că ar fi, cel mai probabil, monede bizantine. În niciun caz nu puteau fi kosoni. Următoarea descoperire despre care vorbesc documentele vremii e cea de la 1542, când mai mulţi ţărani găsesc un tezaur. Oamenii s-au dus în cetatea de la Alba Iulia ca să vândă aurul şi au fost prinşi. Sunt variante diferite, ba că erau 400.000 de monede, ba că erau 40.000. Chiar şi în a doua variantă, este vorba despre cea mai mare descoperire până în ziua de azi! Am citit rapoartele redactate de cei care i-au interogat pe ţărani la Alba Iulia, iar aceştia scriu că erau monede cu inscripţia Lisimachos, şi atunci e clar că avem de-a face cu o comoară dacică. Practic, la 1542 şi ceva, avem prima comoară dacică descoperită şi documentată.
- Varianta cel mai des vehiculată în legătură cu acest tezaur şi cu altele descoperite ulterior este că ele ar fi fost îngropate de Decebal, ca să nu încapă pe mâna romanilor. Rezistă această teorie?- La 1542, când au fost strânşi cu uşa de autorităţi, descoperitorii comorii au spus că era acolo, pus pe tezaur, şi un şarpe de aur, umplut cu monede de aur. Acest detaliu ne dă informaţii extraordinare. Din păcate, puţină lume ţine seama de un lucru destul de simplu: aurul este un metal moale. Ce crede lumea că este un koson? O monedă, desigur. Dar cum arată o monedă de aur care stă, să zicem, 10 ani în circulaţie? Ştiţi cum se face aurul? Luceşte, literele îşi pierd formele, imaginile devin neclare. Toţi kosonii care s-au descoperit în Ardeal zici că au fost turnaţi ieri! Un koson nu s-a aflat în circulaţie pe vremea dacilor! Şi atunci, mai sunt kosonii monede? Kosonii se găsesc tot timpul puşi în zone sacre, laolaltă cu un şarpe, care, ştim bine din mitologie, are rolul de gardian.
De aceea, eu spun că aceşti kosoni nu sunt monede, nu au valoare tranzacţională, ci sunt elemente de depunere votivă. Erau daruri pentru divinitate. Unii kosoni au încă marginea de la cum au fost tăiaţi. Dacă dau cu muchia kosonului de aur pe o haină, se duce marginea aceea subţire. Aşa şi cu brăţările dacice de aur: nici ele nu au fost purtate, au fost puse în tezaure, ca să le protejeze. Aceste tezaure nu au fost îngropate de daci de spaima romanilor, nici pomeneală! Erau bine puse ca să nu fie găsite, dar erau puse acolo pentru divinitate. Aşa cum îşi aruncau războinicii în suliţe, ofrandă pentru Zamolxe, tot aşa dacii puneau aceste tezaure preţioase din motive religioase. Inclusiv descoperirile recente, din anii '90 până în 2004, tot aşa sunt: grămezi de bani cu un şarpe - adică brăţara dacică - deasupra sau umplută cu bani. Dacă te uiţi la un tezaur ascuns în grabă, de teama unui pericol, el arată cu totul şi cu totul altfel, e aruncat alandala! Şi mai e ceva interesant: când romanii au recuperat tezaurele şi le-au dus la Roma, nimeni nu spune că au găsit monede. Inclusiv pe Columna lui Traian, scena cu comoara lui Decebal e plină de vase, de brizbriz-uri şi de alte obiecte, dar nu monede, nu brăţări. Alea erau altundeva, nimeni nu ştia de ele! Ipoteza că au venit romanii, iar dacii şi-au ascuns comorile e şi falsă, şi perimată. Cu adevărat spectaculoasă este varianta că aceste tezaure erau, de fapt, ofrande aduse divinităţii.
- Multă vreme, unii istorici au acreditat ideea că, de fapt, kosonii nu sunt obiecte produse de daci, ci monede romane. Dumneavoastră v-aţi numărat printre cei care au contestat vocal această ipoteză. Care sunt argumentele decisive?- Dacă ne uităm la prototipurile după care sunt făcuţi kosonii de aur, constatăm că sunt prototipuri de monede romane republicane, cu o inscripţie în limba greacă. Vulturul ţine în gheare un sceptru, iar în cioc cununa de lauri. Pe faţă sunt doi lictori care cară fasciile, în mijloc e consulul, care e imaginea lui Iulius Brutus. Specialiştii au zis atunci: kosonii sunt bani trimişi de Brutus în Dacia, ca să plătească mercenari să îl ajute în război.
Numai că ai cel puţin 40.000 de kosoni găsiţi în tezaurul de la 1542, plus câteva zeci de mii găsiţi mai apoi. Cu banii ăia cumpărai toată armata romană! Cum să trimiţi sute de kilograme de aur pur, hăt, în mijlocul munţilor, unde dacii, la 120 de kilometri, la Roşia Montană, aveau aurul lor? Multora nu le convine adevărul acesta, dar compoziţia aurului kosonilor începe să semene cu cea a minereurilor aurifere de la Roşia. Iar asta spune multe!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
