Încă din anul 2013, am început să simt dureri la nivelul gambei drepte. Am pus tot timpul aceste dureri pe seama sportului, sau pentru că în acea perioadă făceam şi şcoala de şoferi... deci, mereu le găseam o explicaţie. Timpul a trecut, însă durerile nu. Le simţeam ca fiind undeva pe osul piciorului şi pentru a mai calma din furia lor, masam locul unde simţeam că mă supără. Într-o zi oarecare, prin februarie 2015, în timpul masajului, am sesizat o gâlmă la nivelul gambei, dar în interior. La exterior, totul părea normal, nimic nu ar fi indicat că acolo ceva nu este în regulă. Atunci a fost şi momentul când soţul meu a hotărât că este timpul să mergem la un medic ortoped, lucru care s-a întâmplat chiar în următoarea zi. După consultul medical, specialistul a hotărât că cel mai indicat pentru confirmarea a ceea ce el deja ştia era un examen RMN. Am făcut acest examen şi, cu adevărat, ce credea medicul s-a confirmat: la nivelul gambei, pe muşchi, a fost descoperită o tumoră destul de măricică şi de bine delimitată, de aproximativ 30/32/68 mm. De aici au început luni de coşmar, în care nimic nu mai era la fel ca înainte. Sunt un om credincios şi cu frică de Dumnezeu şi mereu am fost optimistă şi m-am gândit că Dumnezeu dă greutăţi celui care poate să ducă şi vă spun din suflet că nicio secundă nu m-am întrebat "De ce eu?". Aflând rezultatul RMN-ului, părinţii şi una dintre surorile mele care locuiesc în Italia au decis să merg şi acolo, să mă consulte un medic specialist şi să vedem ce ne sfătuieşte. Înainte, am mers însă la un neurochirurg de renume, dr. Catană, căruia îi voi fi recunoscătoare toată viaţa pentru tot ce a făcut cu mine şi pentru mine. Trecând peste detalii, am decis că mă voi opera în România, fiind programată pe data de 21 Mai (zi de mare însemnătate, ca dublă sărbătoare religioasă, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena şi - în acel an - Înălţarea Domnului).
Spre ruşinea mea, nu vă pot spune cu exactitate cum şi unde am auzit de Sfântul Nectarie, cert este că odată intrat în viaţa mea, şi-a făcut simţită imediat prezenţa şi acest lucru îl mărturisesc mereu celor care au urechi să audă şi să creadă.
A venit ziua operaţiei. Totul a decurs foarte bine. După câteva ore, m-au adus în salon, iar domnul doctor le-a împărtăşit tatălui şi soţului meu cum a decurs operaţia şi ce a scos de acolo (o tumoră de mărimea unei portocale). Pe parcursul şederii mele în spital, cu credinţă şi bunăvoinţă, m-am recuperat bine, urmând să fiu externată.
La două săptămani după externare, trebuia să sunăm pentru a afla rezultatul biopsiei, rezultat care a picat ca o bombă: ganglioneuroblastom (tumoră ce conţine celule maligne). Atunci Sfântul Nectarie a intrat în viaţa mea şi aici va rămâne până la sfârşitul zilelor mele. Am ajuns la Bucureşti a doua zi, stabilind cu medicul ortoped să consult un medic oncolog, pentru a urma paşii spre radioterapie sau chimioterapie.
Nu pot să vă spun decât că am fost devastată, nu atât pentru mine, cât pentru familia mea: părinţi, surori, soţul meu şi minunea mea de nepoţică Darina Gabriela (eu nu am copii, din alte cauze medicale). Văzând starea în care eram, medicul a hotărât să iau probele recoltate de la biopsie şi să mergem la un alt laborator de analize, la "Victor Babeş". Am dus probele acolo, urmând să fiu sunată cam în 2-3 săptămâni, pentru rezultat. În tot acest timp, am citit acatistul Sfântului Nectarie zilnic şi mă rugam Sfântului să se îndure de familia mea, cât şi de mine.
La mai puţin de două săptămâni, ne-au sunat de la laborator să mergem după rezultat. Am ajuns cu frică şi neîncredere (lucru pentru care îl rog pe Sfântul Nectarie să mă ierte) apoi, cu rezultatul în mână, am alergat la medicul neurochirurg. Aici avea să se înfăptuiască minunea - rezultatul biopsiei era total diferit, nici urmă şi nici vorbă de celule maligne, tumora era de natură benignă. Nu pot să vă descriu în cuvinte atât uimirea doctorului, cât şi fericirea care ne-a cuprins pe toţi, la aflarea rezultatului. Adio radioterapie, adio amărăciune şi suferinţă... Slăvit să fie Domnul Nostru Iisus Hristos şi Măicuţa Domnului, că au trimis către mine pe al lor Sfânt şi doctor fără de arginţi Nectarie.
Acum, la un an de la operaţie, sunt cu Sfântul în suflet şi în gând, la orice pas, şi de câte ori merg la Bucureşti, ajung negreşit la racla cu moaştele Sfântului Nectarie, protectorul meu şi al familiei mele de la Mânăstirea "Radu Vodă", unde îi mulţumesc şi mă rog pentru sănătatea tuturor. De când Sfântul Nectarie a intrat în viaţa mea, totul a luat o întorsătură înspre bine - sunt mai liniştită şi mai încrezătoare, şi în momente de supărare, Sfântul Nectarie este în dreapta mea şi îmi călăuzeşte paşii. Datorită Sfântului sunt un om mai bun şi sper să devin şi mai bun, atunci când Sfântul Nectarie va încuviinţa să ajung în Eghina, acasă la el.
Vă mulţumesc pentru răbdarea de care aţi dat dovadă citind scrisoarea mea şi sper ca minunea înfăptuită cu mine de Sfântul Nectarie să fie o bucurie pentru cât mai multă lume. "Puneţi-vă viaţa şi sufletul în slujba Domnului şi a Sfântului Nectarie, şi atunci veţi vedea minuni zilnic".
ALINA OANA DUMITRU
(Icoane de Picu Pătruţ)