CALENDAR ZODIACAL - RACUL (22 iunie - 22 iulie)

Prezentare generală

Seara, când ridicăm ochii la cer, vedem Luna (cu condiţia ca cerul să fie senin, desigur). A doua seară, când ne uităm în sus, o vedem din nou. E aceeaşi Lună, dar de fiecare dată e uşor diferită. Şi fiecare schimbare a chipului ei determină câte o schimbare pe pământ. Luna e în strânsă legătură cu natura, cu ritmul de creştere al plantelor şi chiar al părului, cu fluxul şi refluxul, cu misterioasele procese care se petrec în corp. Din vremuri imemoriale, oamenii au observat aceste legi tăcute, legi lunare, şi au început să ţină cont de ele, căci şi-au dat seama că de res­pec­tarea lor depinde nu doar starea lor fizică, dar şi bogăţia şi calitatea recoltei. De ce şi azi, în medicina tradiţională chineză, hindusă şi tibetană, se păstrează informaţii despre când trebuie culese ierburile de leac, pentru ca să aibă efectul maxim? Luna ştie. Luna ştie la fel cum o mamă ştie ce e bine pentru copiii ei, fie aceş­tia plan­te, animale sau oameni. Aşa cum mama ştie ce reme­diu e potrivit pentru copilul ei, fie unul dulce, fie unul amar, aşa şi Lunarianul ştie instinctiv ce e bine să facă pentru a-i tămădui pe cei dragi. De multe ori, îi ajunge o privire ca să-şi dea seama că Prâslea are febră, şi nu trebuie să ajungă la doctor, ca să ştie ce are de făcut.
Luna e stăpâna casei şi a familiei, care se strânge acasă în prag de seară, când ea apare pe cer. Acestea sunt clipele când familia se reuneşte în jurul Luna­ria­nului, pentru a povesti eveni­men­tele de peste zi şi pentru ca membrii săi să-şi poată reînnoi legăturile afective. Luna nouă, cea care apare ca o seceră pe cer, ne îndeamnă să por­nim lucruri noi, Luna plină ne ajută să le împlinim, 14 zile mai târziu, în timp ce Luna descrescătoare ne propune să conso­lidăm ceea ce am fructificat. Luna ştie şi-şi împăr­tăşeşte cunoş­tin­ţe­le celor guvernaţi de energia ei, care percep, cu o acu­rateţe surprinzătoare, când este vre­mea de a în­ce­pe, de a atinge un obiectiv şi apoi de a-l con­solida. Tot Luna este cea care deter­mină în cea mai mare măsură ritmurile vieţii coti­diene şi lunare (doar de aceea luna calendaristică a fost numită după ea). Reprezentaţii Lunii printre noi sunt Racii, care intră în fiecare zi în rezonanţă cu schim­barea de poziţie a Doamnei Nopţii. Mo­tivul pentru care stările lor de spirit sunt schim­bă­toare se da­torează faptului că ei trăiesc ritmuri de nedetectat pentru majoritatea oame­nilor. La fel cum Luna ştie, aşa ştie şi Lunarianul. E trist înainte de Luna Nouă, simţind că ceva se sfâr­şeşte, activ şi cons­tructiv pe Lu­nă crescătoare, devine profund emoţional sub razele Lunii pline, preocupat şi din ce în ce mai retras, în perioada Luna în descreş­tere.
Aşa cum Luna exercită o putere deosebită asupra lumii materiale, aşa se întâmplă şi cu Racul. Pentru a înţelege acest adevăr, ajunge să ne gândim la mamă şi la casă. Prin tradiţie, tatăl este cel ce pleacă în lume să se afirme şi să se întoarcă cu banii, simbol al succe­su­lui, dar mama este, de regulă, cea care-i adminis­trează, transformându-i în hrană, îmbrăcăminte şi alte cele trebuincioase pentru ca totul să meargă ca uns în gospodărie. Până şi în vremurile mo­der­ne, soţia este cea care se ocupă de cumpărături, gătit şi creşterea co­piilor, şi doar prin excepţie, băr­batul. Iar aces­te excepţii sund adesea năs­cute sub sem­nul Lunii.
Pentru că Racul simbolizează rădăcinile fiinţei, punctul de plecare, familia de origine, el se simte profund legat de tot ceea ce-i dă sen­zaţia de apartenenţă prin naştere. Mama e, fără îndoială, pe primul loc, apoi familia, cele­lalte rude, localitatea, zona, provincia şi, nu în ultimul rând, ţara. Racul nu e patriot din vreo convingere mentală, ci din simţire. Pentru el, legătura cu ţara e ca un cordon ombilical, care nu se rupe niciodată.
Când trec prin încercări grele, Racii se refugiază în trecut, îşi găsesc alinare în amintirile frumoase, de preferinţă cele adunate în copilăria mică. Acestea sunt rezervorul de forţă pentru Rac, de aceea merge el "doi paşi înapoi", pentru a-şi reînnoi puterea. Dar apoi negreşit face trei paşi înainte, căci unui Rac conectat la resursele oferite de trecutul său e greu să-i stea ceva împotrivă.
Luna trezeşte fiecăruia dintre noi o reacţie emo­ţio­nală distinctă. Alte planete, de exemplu Jupiter sau Ura­nus, ne pot lăsa indiferenţi, dar Luna nu. Aşa e şi cu Racul. Fiecare Rac emană o magie aparte, care ne poate cuceri sau îndepărta, dar este exclus să ne lase indiferenţi.

Femeia Rac

Nevoia de a deveni mamă este caracteristica em­ble­matică a oricărei lunariene. Dar nu e vorba doar de ne­voia de a naşte un copil - lunariana se simte in­trinsec legată de tot ce este mic, neajutorat şi are ne­voie de hrană, adă­post şi protecţie. În acelaşi timp, însă, simte nevoia de a primi afecţiune, în primul rând din partea familiei. Fe­meia Rac care a crescut într-o fa­mi­lie disfuncţională, cu părinţi divor­ţaţi, va suferi probabil toată viaţa în urma lipsei iubirii părintelui care a dezertat. Mai ales dacă acesta e ma­ma. Dar cu toate aceste ci­catrici, ni­meni nu devine mai uşor femeie, în ade­văratul sens al cuvân­tului, decât Ra­cul. Acordată la fazele Lunii, fe­meia Rac îşi trăieşte emo­ţiile ca fiind apanajul firesc al fe­mi­nităţii. De aceea este ferită de fiţele şi ifosele pe care alte femei le folo­sesc pentru a părea mai atră­gătoare în ochii bărba­ţi­lor. Lunariana îşi tră­ieşte statutul feminin cu naturaleţe şi invită astfel în viaţa ei băr­baţi care în­ţeleg cum trebuie să se poarte cu ea, ca lu­crurile să meargă bine. Lunariana este cea care ştie să creeze un cămin şi nu are nevoie, pentru asta, decât de intuiţia ei. Se poate dispensa cu uşurinţă de de­signeri de interior, reviste de specialitate sau sfa­turile soacrei. Ştie să în­tindă un şal banal pe o canapea anostă şi, dintr-o dată, colţişorul va părea intim şi confortabil şi toată lumea se va înghesui să şadă acolo. Iar când apare şi mân­ca­rea, gătită, evident, de gazdă, toată lumea se va linge pe degete. Nu trebuie să fie o mâncare sofisticată, dar ingredientul pe care îl vor simţi toţi cei care consumă bucatele pregătite de femeia Rac este dragostea. Se poate ca pornind de la această zodie anume să fi apă­rut proverbul potrivit căruia "Dragostea trece prin stomac".
Femeia Rac nu excelează la capitolul obiectivitate, dar ştie să fie subiectivă cu farmec. E greu să rezişti perspectivei pe care ţi-o propune, chiar dacă aceasta este colorată de o percepţie mai degrabă emoţională. Deşi femeia Rac este întotdeauna o mamă pe dinăun­tru, trece inevitabil şi prin perioada de adolescentă şi fată tânără. Când o interesează un bărbat, nu se gân­deşte cum ar fi o poveste de dragoste cu el, ci care ar fi atributele care l-ar recomanda pentru rolul de soţ şi de tată. Indiferent de atracţia fizică dintre cei doi, da­că el nu se califică la cele două domenii mai sus men­ţionate, nu va trezi tinerei Răcoaice decât un interes pasager. Spre deosebire de bărbatul Rac, care îşi câş­tigă încrederea în sine odată cu vârsta şi cu ex­pe­rien­ţa, la femeia Rac coexistă o timiditate graţioasă cu o siguranţă de sine pe care înfăţişarea ei foarte fe­mi­nină nu o lasă de bănuit. Virtuţile ei de mamă nu lasă cu nimic de dorit dar, poate tocmai de aceea, des­părţirea de copii poate deveni la un moment dat deo­sebit de du­reroasă pentru ambele părţi. Lunarienele sunt ase­menea vinului bun, devin mai alese odată cu trecerea timpului.

Bărbatul Rac

Zodiile se împart în masculine şi feminine, pe rând. Semnul Berbecului e masculin, Taurul feminin, Gemenii masculin şi tot aşa. Urmând o gândire simplă: e mai uşor să te naşti femeie, într-un semn fe­mi­nin, decât într-unul mas­culin. Şi invers. Iar din mo­ment ce Racul întruchipează însăşi esenţa maternităţii, nu putem spune că e uşor să te naşti într-un trup de băr­bat cu un suflet de mamă. E o provocare con­siderabilă, o "misiune imposibilă", cum ar spune Tom Cruise, un Rac supus acestei provocări. Ce-l ajută pe nativul Rac să facă faţă acestor dificultăţi este faptul că, stăpâna sa, Luna, l-a înzestrat cu o carapace re­zistentă, în care să-şi poată ascunde miezul cel moale. După ce ajunge să se aco­modeze cu carapacea (care, între noi fie vorba, este de multe ori incomodă pentru el), bărbatul Rac desco­peră că este înzestrat cu cleşti. Cu care poate ciupi. Şi fiind un maestru al defensivei, învaţă rapid şi cu fineţe când şi cum să pozeze în Gică Du­rul, administrând pişcătu­rile de rigoare, celor care pre­zintă o amenin­ţare. Straşni­ca-i intuiţie îi spune exact când şi pe cine trebuie să "composteze". Pe când Tom Cruise este ti­pul de Rac care a reuşit să depăşească provocarea de a fi Rac şi bărbat în acelaşi timp, identificându-se cu ca­ra­pacea sa, dar păstrându-şi totodată dulceaţa luna­riană, un alt Tom a găsit o soluţie încă şi mai bună. Este vorba des­pre Tom Hanks. În loc să se ascundă în dosul unei durităţi exterioare, acest Rac a ales să-şi asume vul­ne­rabilitatea, să lucreze cu sentimentele sale şi, astfel, a câştigat un alt tip de putere şi de maturitate.
Prima soluţie (modelul Tom Cruise) este cea mai la îndemână pentru bărbatul Rac, întrucât manierismele masculine sunt uşor de imitat. Acest tip de Rac pune carapacea când iese din casă şi de abia aşteaptă s-o lase la uşă când se întâlneşte cu cei dragi. Faţă de soţie şi copii are un comportament cald, chiar dacă poate fi uneori capricios, dar este deopotrivă protector şi alin­tat. Soluţia numărul doi (modelul Tom Hanks) se dis­pen­sează de carapace, încasează lovituri care-l dor, su­feră, trece peste şi merge mai departe. În felul aces­ta, câştigă mult timp, căci nu mai trebuie să-şi tot pună şi scoată carapacea. Şi acest tip de Rac este protector, doar că ştie să-i ferească pe cei dragi de schimbările bruşte ale stărilor de spirit induse de Lună.
Cel mai greu este pentru bărbatul Rac care nu şi-a întemeiat încă o familie. O prea mare apropiere de mamă îl poate determina să rămână în esenţă băiatul mamei, fie că se căsătoreşte sau nu. Or, mai ales dacă relaţia cu mama a fost una problematică, îşi poate căuta o parteneră căreia să-i devină un fel de mamă. Cel mai bine se observă sensibilitatea şi timiditatea tânărului Rac atunci când este îndrăgostit. Se spune că poate sta o mică veşnicie paralizat de emoţie la picioarele fetei pe care vrea s-o ceară de nevastă, fără să poată rosti cuvintele: "Vrei să fii soţia mea?". Racul matur se simte în schimb cât se poate de de­gajat în sânul familiei. Cunoaşte (şi simte) dina­mica tuturor relaţiilor dintre diferiţii membri ai clanului său şi, fiind un fin (şi binevoitor) manipulator, reuşeşte să creeze în jurul său o asemenea unitate, încât familia sa să fie aproape de ideal.

Copilul Rac

Pe faţa rotunjoară a micuţilor Raci se perindă, uneori în mare viteză, fel şi fel de expresii, ca urmare a stărilor emoţionale prin care trec. Acest lucru îi diferenţiază de cei mai mulţi bebeluşi, a căror mimică e de obicei redusă la câteva expresii de bază. Răcu­şorii reacţionează nuanţat la stimulii înconjurători, la lumină, temperatură, sunete şi mirosuri, care li se impreg­nea­ză în memorie cu o claritate neobişnuită. De obicei mănân­că bine şi nu fac mofturi, le place să exploreze gusturi noi, iar dacă au o mamă caldă şi calmă, sunt copii foarte uşor de crescut. Dar dacă mama e agi­tată şi nervoasă, aceşti micuţi îi vor prelua imediat starea şi, de obicei, asta se va re­­flecta în plan fizic, fie în pier­­derea poftei de mâncare sau mâncatul excesiv, pentru a aco­peri nevoia de afec­ţiune, fie în deranjamente stomaca­le. Imagi­naţia bogată a co­pii­lor Rac îi face să iubească po­veştile, pe ca­­re le trăiesc de parcă ar fi în ele, şi muzica, de obicei nu cea ritmată, ci muzica de atmosferă. Bas­mele şi mu­zica pot fi folosite cu suc­ces pentru a alunga îngrijo­rările sau spaimele, care-i pot chinui, uneori, pe micuţii lunarieni, pe care adulţii nu le pot înţelege. În cazul Ra­cilor, ar fi bine ca părinţii să se străduiască să le îndepărteze, altfel aceste temeri se pot ancora în sufletul lor. Ochii co­piilor Raci se umplu cel mai uşor de la­crimi (guver­nate şi ele de Lu­nă şi Rac), dar acestea pot fi pro­vocate nu doar de tristeţe, ci şi de uimire sau bucurie - semn a puter­nicei lor laturi afective. Anii formativi (0-7) sunt de­cisivi pentru Raci, pentru că acum se constituie acel tezaur de amintiri, care, dacă sunt pline de afecţiune şi de tan­dreţe, le pot da tăria de-a înfrunta greutăţile vieţii.

Profesii şi vocaţii

Racii nu trebuie să studieze finanţe şi marketing pentru a deveni oameni de afaceri. Lunarieni fiind, ei înţeleg natura lumii materiale şi dispun de magia lunară, cea care îi face să simtă instinctiv ce şi când va creşte în valoare. De aceea există mulţi Raci colecţionari - intuiesc faptul că anumite obiecte îşi vor spori în mod semnificativ valoarea în timp. Dar până când să devină colecţionari, Racii învaţă, de cele mai multe ori, de foarte mici, cum să gestioneze banii. Banii de buzunar rămân adesea neatinşi, ba chiar sporesc, pentru că Racul, deşi timid, e un semn cardinal şi nu se sfieşte să ia iniţiativa. Poate să-l întrebe pe vecinul cu probleme de coloană dacă nu vrea să-i dea deoparte zăpada din faţa casei şi se va bucura de o eventuală recompensă. Odată câştigaţi banii, nu sunt risipiţi, ci investiţi, şi iată cum apar - nu unul, ci doi Rockefelleri: J.D Rockefeller şi Nel­son Rockefeller, ambii născuţi sub semnul Lunii.
Mulţi Raci îşi transmit mai uşor bogata lume in­terioară prin cuvântul scris, decât prin viu grai, cum au făcut, de exemplu, Ernest Hemingway şi Marcel Proust.
Alţii, mai puţin introvertiţi, simt că le vine mai uşor să-şi manifeste emoţiile pe scenă sau pe ecran - i-am menţionat deja pe cei doi Tom, Cruise şi Hanks. Şi în muzică, Racul poate veni cu o notă distinctivă uni­că - cum a făcut-o inconfundabilul Louis Armstrong.
Trecutul de care Racii nu se desprind niciodată îi poate inspira să studieze istorie sau să devină ar­heologi. Femeile zodiei se pot simţi împlinite în pro­fesii legate de educaţie. Industria hotelieră şi restau­rantele sunt alte domenii unde Racul, cu calităţile sale de gazdă şi cu price­pe­rea sa în gas­tro­nomie îşi poate do­ve­­di calităţile. În fine, pentru că Lu­na reprezintă gru­­purile mari de oa­meni, Racii se pot implica în po­litică, unde magne­tismul personal şi un simţ apar­te al umorului îi poate ajuta să câştige rapid simpatia publicului.

Şeful Rac

Racul nu se prezintă în faţa an­ga­jaţilor sau subordonaţilor săi fără ca­rapace, chiar dacă în adâncul su­fletului îi consideră un fel de familie extinsă. Nu lasă să se vadă lesne această slăbiciune, cum tinde s-o considere, dar în momentele în care unul dintre aceştia trece prin mo­mente critice, şeful Rac nu va ezita să-i ofere aju­to­rul, care poate fi substanţial. Măsura în care se va im­plica va reflecta, desigur, preţuirea pe care o acordă respectivului colaborator.
Racul este un şef exigent, care nu se cruţă şi nu poate fi păcălit să se mulţumească cu puţin. Are răb­dare să explice în amănunt ce aşteaptă de la aju­toa­rele sale, dar dacă nu vede progrese, nu va ezita să se dispenseze de cele neproductive. Poate părea une­ori ursuz sau inabordabil, ceea ce se întâmplă pentru că în dosul carapacei îşi face o mulţime de griji şi pu­ne totul la suflet, ceea ce angajaţii ce lucrează în subor­dinea sa de regulă nici nu bănuiesc. Pentru că, oriunde şi în orice poziţie ar lucra, Racul simte nevoia de familie, va putea dezvolta în timp legături strânse cu cei care lucrează, pe care-i va considera adesea membri ai familiei sale extinse.

Angajatul Rac

Racul nu consideră că dacă merge la serviciu trebuie să facă doar act de prezenţă şi să păstreze aparenţele. Acest angajat modest şi liniştit a venit să muncească, să dobândească experienţă şi să ajungă să exceleze în domeniul în care activează. Dar pen­tru că îşi cunoaşte valoarea, nu va rămâne multă vreme într-un loc în care meritele nu îi sunt recu­nos­cute sau nu sunt recompensate în mod corespunzător. Iar Racului nu-i place să-şi schimbe locul de muncă. Are nevoie de continuitate şi de senzaţia de siguranţă a unui loc de muncă. Când se decide să-l părăsească, deşi este mulţumit de condiţii, înseamnă că se simte suficient de sigur pe sine pentru a trece la următorul nivel - cel de a fi pe cont propriu.