- Născută la poalele munţilor, în 1929, de Sfântul Dumitru, pe 26 octombrie, în satul Sebeşul de Sus, aproape de Sibiu, doamna Maria Tatu are un fiu şi o fiică - Ioan şi Mariana -, şase nepoţi şi 14 strănepoţi. N-a avut o viaţă uşoară. A avut însă mângâierea de a fi întâlnit preoţi îmbunătăţiţi, duhovnici mari, pe care îi pomeneşte cu evlavie. La suflet i-a rămas mai ales Părintele Arsenie Boca -
Paşi pe Cărare
Ca fată m-a chemat Maria Radu. Tata, Ioan Radu, a fost crâsnic la biserica din sat, timp de 38 de ani, şi mi-a fost pildă de creştin. Un om de o bunătate rară. Mâncarea o dădea la săraci. Văduvelor le tăia lemne şi le ocrotea. Îi saluta pe toţi copiii, ca să înveţe să facă şi ei la fel. Trăia aşa cum ne-a învăţat Domnul Iisus Hristos. Spunea şi Părintele Arsenie: "Lazării de la poartă să nu-i ocărăşti, ci să-i primeşti şi să le dai mâncare".
La Sibiu, multă lume îl cunoştea pe Părintele Arsenie Boca, din anii când a slujit la Mânăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta. În 1957, la Catedrala Mitropolitană, nişte femei pe care le cunoşteam au venit cu propunerea: "Hai să mergem la Prislop!". Şi am mers de praznicul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, pe 29 iunie. Am plecat noaptea, ca să ajungem dimineaţa la Sfânta Liturghie. Am călătorit cu trenul până la Gara Sub Cetate, aproape de Haţeg, şi de acolo pe jos, vreo 15-16 kilometri, pe scurtătură. Pe drum, mai era câte un "binevoitor" care ne întreba: "N-aveţi popă acasă, de ce veniţi aici?...". Era şi fetiţa de trei ani şi jumătate cu mine, că n-aveam cu cine s-o las în Sibiu. Femeile aveau raniţele şi coşurile pline cu cartofi, fasole şi alte bucate, pe care le duceau călugăriţelor de la Prislop, să aibă ce mânca.
Doamna Maria Tatu
- De ce ai venit până aici?
- Omul meu cam bea, măicuţă.
- Doctorul e la Sibiu.
- Aici e doctorul meu.
Soţul meu obişnuia să bea şi se îmbăta. În timpul slujbei, când Părintele Arsenie a ieşit să cădească, tot aproape de obrazul meu a dat cu cădelniţa. Atunci nimeni n-a putut vorbi cu Părintele, căci erau şase securişti care se uitau după Sfinţia sa. După slujbă, m-am descălţat şi am mers prin iarbă, că-mi ardeau tălpile. Părintele Arsenie, de pe balconul casei unde era stăreţia, mi-a zis: "Pe cărare, pe cărare". Cred c-a vrut să zică: "pe Cărarea Împărăţiei, pe ea să mergi".
Am plecat spre casă cu bucurie şi pace în suflet. La pornire, fetiţa m-a rugat s-o iau în braţe, dar eu eram frântă de oboseală. Cine credeţi că m-a ajutat? Tatăl Maicii Zamfira a dus-o tot drumul, până la gară, ţinând-o sus, după cap. Am schimbat trenul la Copşa Mică şi seara am ajuns acasă, la Sibiu.
La Mânăstirea Cernica
Ioan Radu, tatăl d-nei Maria Tatu, crâsnicul din Sebeşul de Sus
Ion şi Maria Tatu, în straie româneşti
La Cernica am fost de mai multe ori de-a lungul anilor. Aveau un cămin unde pelerinii puteau dormi peste noapte. În anii '70, era acolo Părintele Arsenie Papacioc, înainte să plece la Techirghiol. Am vorbit cu Sfinţia sa, i-am spus că n-am o viaţă prea bună cu soţul. Mi-a descoperit un lucru din trecutul meu. M-a întrebat: "De ce te-a blestemat mama?...". În copilăria mea, i-am spus mamei că vreau şi eu o rochie frumoasă, cum aveau vecinele. Nu mi-a făcut. Şi i-am zis odată:
- Nu mi-ai făcut şi mie o rochie ca a vecinei!
- Să-ţi dea Dumnezeu să ai şi tu o fată, să-ţi facă ca mine - a răspuns mama. Părintele Arsenie Papacioc a văzut ce se întâmplase cu ani în urmă şi mi-a zis exact cum a fost.
Era la Cernica şi Părintele Ilarion Argatu, un preot plin de har. Îl căuta multă lume. Era printre puţinii preoţi de care se temea diavolul, cum a zis Părintele Arsenie Boca. Îndrăznea să facă slujbe de exorcizare. Mama unui ieromonah de acolo, Părintele Nifon, a întrebat odată oamenii, oarecum cu reproş: "De ce nu mergeţi şi la fiul meu, ci toţi vreţi la Părintele Ilarion?!...". Aşa-s oamenii, merg unde simt ei, unde cred ei că pot fi ajutaţi.
Îndrumări la Drăgănescu
Doamna Maria Tatu, la Mânăstirea Prislop
- Ce-i cu tine? Unde-i bărbatul tău cel dintâi?
- Naşa care m-a botezat a zis să-l las, că-i nebun, şi ea a dat-o pe nepoata ei după el.
Am rămas surprinsă: de unde ştie c-am mai fost măritată?!... Primul soţ trăia atunci şi plângea după mine. Era tot din Sebeşul de Sus, ca şi al doilea soţ. Au murit toţi trei. Să-i odihnească Dumnezeu! Cu primul soţ m-am căsătorit în 1947. Am avut cu el două fetiţe, care au murit de mici. Amândouă, botezate. Le-am visat într-o cameră, unde aveau nişte muşcate frumoase pe masă. Una avea batic pe cap, cealaltă n-avea. Cea care nu avea batic m-a privit. Am cumpărat un batic şi l-am dat de pomană. Dacă ar fi trăit măcar una dintre ele, nu mă mai măritam. Dar de gura lumii, m-am măritat a doua oară, în 1951, cu Ioan Tatu.
După ce l-am revăzut pe Părintele Arsenie, în 1976, am mers în fiecare an la Drăgănescu. În '78, m-a întrebat:
- Ce te doare?
- Rinichii.
- Să mergi la Olăneşti.
- Nu am bani ca să merg la tratament, Părinte. Dar de atunci, n-am mai avut probleme cu rinichii. Mi-a luat durerile. M-a îndemnat să fac băi calde. Altă dată mi-a zis:
- Să-ţi pui dantura. Altfel, te îmbolnăveşti şi te duci. Am înţeles că riscam să mă îmbolnăvesc la stomac, dacă nu mestecam bine mâncarea. Şi când am ajuns înapoi la Sibiu, m-am întâlnit nas în nas cu doctoriţa de dinţi: "Soră Maria, când vii să-ţi pui dantura?...". Aşa se aranjau lucrurile cu rugăciunile Părintelui.
Părintele Galeriu
Părintele Miron Mihăilescu (1914-1998)
- Părinte, am lepădat haina cea duhovnicească pentru cea trupească. Mi-a spus:
- Astăzi o capeţi iar, soră Maria. Serveşti bărbatul, dar nu te aprinzi de el. Şi spui cât de des: "Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila ta..."(Psalmul 50). De atunci, îl tot pomenesc, îl trec pe pomelnice.
Înainte-vedere
Preotul Nichifor Todor (1915-2011)
- Tot tu ai pus pachetul?
- Eu, Părinte.
- Nu ţi-e frică că te-nchide?
- Păi, de ce, că nu fac rău la nimeni?!... Era truda mea. Trimiteam cu poşta, din când în când, un pachet la Drăgănescu, pe adresa Părintelui Savian Bunescu, parohul bisericii. În pachet puneam o pâine mare şi prăjitură. Puneam şi un pomelnic. Ştiam că aşa ajunge la destinaţie, pentru că un pachet mare nu era deschis la poştă, dar dacă trimiteai un plic, se întâmpla să-l deschidă la poştă şi să n-ajungă la Părintele. Oamenii trimiteau pomelnice în plic şi cei de la poştă deschideau uneori, ca să vadă dacă nu cumva găsesc bani.
Părintele Savian Bunescu a fost tot un preot cu dar de la Dumnezeu. Mi-a zis odată, din senin, mustrându-mă:
- De ce aţi vândut casa părintească?... Era liniştea sufletească. Aţi vândut-o cu 85.000 de lei.
- Doar 83.000 de lei am primit, căci 2.000 de lei am dat pentru întocmirea contractelor - am zis eu. Desigur, eram uimită. De unde să ştie că am vândut casa şi să ştie şi suma!?... Era vorba despre casa părintească de la Sebeşul de Sus.
Am fost odată la Drăgănescu cu o verişoară. I-am dus atunci Părintelui Arsenie un caş bun de oaie. Părintele mi-a zis: "Du-te la biserică". Era slujbă. Am stat ce am stat şi iar m-am dus la casa parohială, unde Părintele vorbea cu verişoara mea. Părintele mi-a zis iar: "Du-te la biserică, că nu s-a gătat slujba". Şi când am intrat iar în biserică, Părintele Savian tocmai pomenea numele meu. La acea întâlnire, Părintele Arsenie i-a spus verişoarei mele:
- Ţi-a furat banii, aşa-i? 70.000 de lei. Ai să-i găseşti, tu femeie!
- Păi, cum să-i găsesc?
- Îi găseşti. Nu mai plânge, că-i găseşti.
Hoaţa, femeia care-i furase banii, ajunsese la închisoare, pentru că luase ceva şi dintr-un magazin. În ziua când noi am fost la Drăgănescu, a cerut gardianului o hârtie şi un pix, ca să scrie acasă. Şi a scris: "Dragii mei, până viu eu acasă, voi să cheltuiţi toţi banii, cei 70.000 de lei". Şi a scris şi de la cine erau banii. Cei de la închisoare au citit şi s-a aflat de la cine furase, pe cine a păgubit. Adevărul a ieşit la iveală. Hoaţa locuia nu departe de verişoara mea, la Ocna Sibiului, şi îi furase banii din casă.
La Ocna slujea un bun prieten al Părintelui Arsenie Boca, preotul Miron Mihăilescu. A slujit Liturghia în fiecare zi, timp de aproape 60 de ani! Mergeam la Ocna, ca să ne împărtăşim mai des. M-am şi mărturisit la Părintele Miron. Într-un an, am fost şi m-am spovedit de praznicul Sfinţilor 40 de Mucenici de la lacul Sevastiei, pe 9 martie. Părintele Miron slujea şi noaptea: Miezonoptica.
Calvarul Părintelui Nichifor
Cuvintele scrise de Părintele Arsenie Boca în cartea de oaspeţi a Bisericii "Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil" din Sibiu, în 1986
La Sibiu, timp de 28 de ani, am cântat în corul Bisericii "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" de pe strada Ştefan cel Mare, unde slujea Părintele Nichifor Todor, un apropiat al Părintelui Arsenie Boca, încă din 1938-39, când era student la Academia Teologică din Sibiu şi avea fiecare o cameră într-o clădire din curtea facultăţii.
În luna noiembrie a anului 1985, a avut loc sfinţirea bisericii, după zece ani în care Părintele Nichifor muncise ca un rob. În 1986, în decembrie, Părintelui Nichifor tocmai îi tăiasem noi un porc, pentru fiica şi ginerele lui. Şi era la noi, se uita cum pârlim porcul. Deodată, zice: "Maria, mă duc până la biserică". Când s-a întors, ne-a spus bucuros:
"Duhul m-a trimis la biserică. A venit Părintele Arsenie Boca cu un domn. I-am găsit în biserică. Ştiţi ce mi-a zis? «Măi, Nichifore, tu ai făcut mai mult ca mine, mă!». I-a plăcut biserica. Îl rugasem mai demult să picteze Sfinţia sa biserica, dar mi-a spus: - Nu pot. Tabără lumea pe mine şi nu pot picta".
Într-adevăr, n-ar fi avut tihnă ca să picteze biserica. Oamenii ar fi vrut să stea de vorbă cu el. Ar fi avut probleme şi cu autorităţile, atât Părintele Arsenie, cât şi Părintele Nichifor. De altfel, Părintele Nichifor a avut necazuri pentru că a slujit cu râvnă lui Dumnezeu. M-a chemat odată să mă duc până la dânsul. Şi mi-a zis cu durere: "Ce crezi, Maria?!... M-au dus în Dumbravă, în pădure, şi m-au bătut ca pe măr. Ca mort m-au lăsat. Am venit de-acolo cum am putut. Şi am ajuns în curte, m-am lăsat în genunchi şi am plâns. Mult am plâns în curte şi nu voiam să intru în casă, ca să nu vadă soţia în ce hal sunt, să nu se sperie".
Era în 1988, când l-au bătut securiştii. Pentru că Părintele Nichifor a reuşit un lucru extraordinar pentru vremurile acelea. A construit o biserică nouă, mare, frumoasă, îmbrăcând-o pe cea veche, pe care a stricat-o pe măsură ce se înălţa cea nouă. Avea aprobare doar pentru renovare. Şi-au dat seama ce a făcut abia când biserica a fost gata. Dar a suferit pentru asta. M-am îngrozit când l-am văzut. Era întristat de răutatea celor care-l bătuseră, de cât de jos ajunseseră. Îi părea rău pentru ei. Soţia celui care l-a lovit a paralizat. Se plimba cu ea în cărucior, că nu ştia ce să mai facă. Apoi a paralizat şi el şi a murit.
În 1986, când l-a întâlnit pe Părintele Nichifor, Părintele Arsenie a scris câteva cuvinte frumoase, într-o carte de oaspeţi ai bisericii: "Aci credinţa şi faptele sunt una şi aceeaşi evidenţă!"
Pe vremea când tocmai se termina de construit biserica, l-am visat pe Părintele Nichifor, la sfârşitul slujbei, când miruia pe credincioşi. Era foarte mare înghesuială şi eu nu puteam deloc să ajung în faţă. Deodată, l-am văzut pe Părintele Nichifor ridicat în aer, deasupra locului de unde predica, şi în spatele lui, pe Domnul Hristos, care l-a aplaudat de trei ori, adică l-a atins de trei ori pe umeri, uşor, cu fineţe, ca o binecuvântare. Şi am zis cutremurată: "Domnul Hristos! Nu se uită şi la mine?!...". Şi s-a uitat, a întors privirea către mine. Avea ochii albaştri.
Părintelui Nichifor Todor, care a trăit mult, până la 96 de ani, îi făceam de mâncare şi îi duceam. Locuia într-o casă aflată în curtea bisericii. Odată, când am fost la el cu mâncare, mi-a zis:
- Maria, am avut un vis. Eram la poarta casei voastre şi m-am întâlnit cu Domnul Iisus Hristos. Şi m-a îmbrăţişat. Şi mi-a zis Domnul Hristos: "Aici, în casa asta, se roagă mult la Dumnezeu".
Din anul 2000 încoace, nevoinţa mea e să fac prescuri pentru biserica noastră din cartierul Trei Stejari, pentru Sfânta Liturghie.
Împreună cu sfinţii
Părintele Arsenie, în curtea Mânăstirii Sâmbăta
- Toată viaţa şi-a bătut joc de tine. Acum rabdă mult, suferă mult şi roagă-te la Dumnezeu mult. Cu acestea, mă duc până la mormânt, căci într-o familie în care nu-i om ca oamenii, n-ai cum să scapi de crucea asta grea. Soţul, de bătut nu m-a bătut, dar nu făcea nimic până nu puneam şi eu mâna.
- Dacă veneai la mine, nu te lăsam să-l iei - mi-a zis Părintele. Sigur, dacă aş fi mers la Părintele Arsenie, imediat după ce m-am despărţit de primul soţ, m-aş fi făcut călugăriţă, aş fi cântat şi lucrat lui Dumnezeu. Ţin minte că eram în casa Părintelui Bunescu şi mi-a dat mâna. Şi eu îi sărutam mâna şi plângeam pe mâna sa. Părintele a văzut tristeţea mea şi m-a încurajat, mi-a zis să am grijă şi de sănătatea mea, să mă hodinesc.
În 28 noiembrie 1989, când a trecut la Domnul, am visat că a venit un domn cu o revistă şi mi-a zis:
- Hai, că-ţi place sportul!... Dar eu niciodată nu m-am uitat la sport. Şi în revista aceea mi-a arătat un om mort în sicriu. Duminică, când am ajuns la biserică, mi-a zis cineva: "Ştii c-a murit Părintele Arsenie!...". Toată Liturghia am plâns. În aceeaşi zi am plecat spre Prislop şi am ajuns seara, la ora 11. Şi l-am văzut pe Părintele Arsenie în sicriu, în biserică, exact ca în vis. Toată noaptea am plâns. Preasfinţitul Daniil Stoenescu era atunci preot la Mânăstirea Prislop. Luni a avut loc înmormântarea.
Din 1990, am fost la Mânăstirea Prislop, la hram, pe 8 mai, şi la parastas, pe 28 noiembrie, cu corul bisericii noastre. Şi an de an, tot mai mulţi oameni au simţit ajutorul Părintelui Arsenie şi au alergat la crucea de la mormântul său. Eu am avut bucuria de a întâlni oameni mari: sfinţii lui Dumnezeu pe pământ. Toţi au scris şi cărţi. Să le citim şi să ne folosim. Domnul Hristos ne-a spus că va fi cu noi până la sfârşitul veacurilor. Şi sfinţii lui Dumnezeu sunt împreună cu noi. Acum ne ajută din Cer. O iubesc mult pe Sfânta Fecioară Maria. Obişnuiam să mă rog cu următoarele cuvinte: "Maică sfântă preacurată, nu mă uita niciodată". Într-o zi, mi-a apărut Maica Domnului în vis şi a mai adăugat câteva. Mi-a zis: Aşa să te rogi:
- Maică sfântă preacurată şi de îngeri lăudată, nu mă uita niciodată şi nici nu mă depărta, de la sfântă faţa ta. Amin.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
