Descifraţi mesajele corpului: STOMACUL şi DUODENUL

- Ce împrejurări ale vieţii declanşează bolile digestive -

- Când vorbim despre cauza bolilor de stomac, cea mai incriminată este alimentaţia, deşi în marea majoritate a cazurilor suferinţa e provocată de stres. "Nervii la stomac", cum se spunea pe vremea bunicilor noştri, nu se văd la analizele medicale, dar sunt cu atât mai periculoşi. Vă prezentăm, în paginile de faţă, legătura dintre emoţii şi ulcer, dar şi cum ar trebui să acţionaţi -

Mod de funcţionare
Stomacul este partea cea mai mare a aparatului digestiv. Bolul alimentar se opreşte în interiorul său, până ce este digerat. Duodenul este situat imediat după stomac. El face legătura cu intestinul subţire. Separate de către pilor, stomacul şi duodenul sunt legate în mare prin acelaşi mecanism digestiv. După ce au fost malaxate şi amestecate cu sucul gastric din stomac, sfincterul piloric se deschide şi alimentele sunt trimise în duoden. Acesta constituie partea de început a intestinului subţire, bucata cea mai scurtă, în care se varsă secreţiile produse de către ficat, pan­creas şi stomac, aproximativ 5 litri pe zi. În general, stomacul şi duodenul reacţionează la aceleaşi soli­citări emoţionale. Sunt emoţiile legate de viaţa noas­tră relaţională, socială, de relaţiile cu ceilalţi. O pro­blemă simplă este somatizată de către stomac. Una mai complexă atacă duodenul.

Stomacul: un malaxor perfect
Acest buzunar, situat dedesubtul coastelor din partea stângă, poate să conţină 1,5 litri de mâncare şi de lichid. El secretă un mucus care îi protejează mucoasa internă atât de elementele corozive, cât şi de propria sa aciditate. De asemeni, el produce până la 2,5 litri de suc gastric pe zi. Vederea, mirosul, gustul alimentelor şi al băuturilor, gândurile sau evocarea unei mân­cări pot declanşa secreţia acestuia. Acest suc conţine acid clor­hidric, care omoară majo­ritatea bacte­riilor ingerate. Stomacul mala­xează şi pre-digeră alimentele. El le varsă mai apoi în duoden, într-o ordine precisă: în primul rând zahărul, mai apoi proteinele şi, în sfârşit, materiile grase, pe care le poate păstra timp de 6 ore, pentru a le face mai digerabile. Ceaiul, cafeaua, băuturile gazoase şi al­coolul îi stimulează funcţiile de secreţie şi de eva­cuare. În plus, stomacul absoarbe apa. Când afară este foarte cald, aţi observat că după ce beţi apă, trans­piraţi imediat. În cazul acesta, nu este vorba despre o eliminare a toxinelor, ci a apei şi a câtorva săruri mi­nerale, pe care organismul nu a avut timp să le fil­treze.

Când stomacul funcţionează mai puţin bine
Scopul acestui articol este de a sensibiliza cititorii la câteva simptome semnificative ale unei disfuncţii, descriind, pur şi simplu, micile semne ce vă pot pre­veni că stomacul dumneavoastră nu funcţionează perfect şi că trebuie să luaţi câteva măsuri de sigu­ranţă. Iată ceea ce trebuie să vă avertizeze:
* o halenă acidă dimineaţa şi în cursul după-amiezii
* crampe sau arsuri dedesubtul coastelor din par­tea stângă, uneori deasupra buricului, care se mani­festă la ora 4-5 dimineaţa
* o arsură ce poate urca spre esofag şi regurgitări de acid în gură
* tulburări digestive, precum senzaţia unui sto­mac greu, care nu se goleşte niciodată, sau cea de saţietate prea rapidă în timpul meselor
* dureri de spate, situate între omoplaţi, mai ales atunci când sunteţi nemâncaţi
* senzaţii de disconfort în anumite poziţii, de pil­dă când staţi pe burtă, presarea stomacului vă jenea­ză respiraţia şi declanşează o stare uşoară de greaţă
* nu puteţi menţine mult timp mâinile ridicate deasupra capului şi suportaţi cu greu hainele sau curelele prea strâmte pe talie
* râgâieli repetate, care vă dau pe moment sen­zaţia că relaxează tensiunea din stomac
* probleme gastrice, atunci când mâncaţi dulce sau beţi alcool.

Persoanele "stomac-duoden"
Viaţa multora dintre noi e marcată de relaţia dintre emoţie şi stomac, care poate duce la boală. Stomacul reacţionează la evenimente din viaţa socială. Duo­denul, la cele personale, profunde.

Stresul social
Să luăm un exemplu: un profesor de la un liceu mai slab trece prin încercări serioase - confruntări cu ele­vii, dezinteresul părin­ţilor, scepticismul superi­o­rilor săi, care nu îl susţin. Simte că a rămas fără argu­mente, inca­pabil să facă mai mult. O si­tuaţie de eşec inad­misibil pentru acest om, care ştiuse să câştige stima ele­vilor săi şi a corpului di­dactic al liceului unde pre­dase mai înainte. Ba chiar era citat drept "profesor model". La început, are sen­zaţia că îşi pierde direcţia: statutul său social se clatină iar cariera îi este pusă la îndoială. În acest stadiu de stres per­manent, eşecurile repetate îi afec­tează stomacul. Dar situaţia se agra­vează. În dezacord total cu conducerea şcolii, trebuie să părăsească liceul. Devalorizat, rănit în orgoliul său, decăzut în ochii familiei şi ai an­turajului, este atins în eul său profund. Încet-încet, începe să aibă dureri nocturne "ca şi cum mă arde stomacul", se plânge el. Nu mai suportă cureaua de la pantaloni şi are continuu eruc­taţii. Uneori are pusee de căldură, care alternează cu accese de frig. E galben la faţă şi slab. Nu mai are încredere în sine. Pasiunea sa de a preda şi dorinţa de a-i ajuta pe elevi au dispărut, lăsând loc deznădejdii. Nu se mai regăseşte în nimic. Vrea să şteargă pre­zentul şi să se întoarcă în trecut. Viitorul nu mai există. Ajuns la medic, acesta i-a prescris analize care au dus la descoperirea unui ulcer duodenal.

Imaginea pe care le-o dăm celorlalţi
Stomacul şi duodenul sunt reprezentarea sinelui nostru, a eului, în raport cu ceilalţi, cu munca şi cu societatea. Pentru a trăi, trebuie să exişti din punct de vedere social. Şi ce ne cere societatea? Să fim pro­ductivi, creativi în mod continuu, urmând şi respec­tând regulile stabilite. A reuşi să joci un rol satisfă­cător în societate cere multe eforturi. Nu este chiar aşa de uşor să existăm şi să ne găsim locul într-o lume care are tendinţa de a-i zdrobi pe cei mai slabi.

Şi răspunderile rod stomacul
Stomacul este un organ foarte masculin. Se şi spune, de altfel, despre un om te­merar, că "are stomacul tare". În general, ulcerele zi vizează mai mult pe bărbaţi şi mai ales pe tinerii care au ajuns la vârsta când se construiesc din punct de vedere social, când trebuie să-şi dove­dească competenţele în carieră şi în societate. Dar nici femeile care îşi asumă responsabilităţi profesionale din ce în ce mai importante nu sunt scutite de boli de stomac.

Probleme cu ierarhia
Fie că suntem salariaţi sau liber profesionişti, trebuie să dăm socoteală în faţa cuiva. Salariatul - şefului său, patronul - celorlalţi acţionari, medicul - pacienţilor săi etc. În faţa lor, suntem uneori obligaţi să lăsăm privirea în jos. Nu este vorba despre laşitate, ci despre nişte reguli foarte bine stabilite. Important este să nu ne pierdem demnitatea şi să rămânem respectaţi. Dacă ten­siunile devin prea pu­ternice, stomacul so­matizează. Persoa­nele "stomac" suportă foar­­te bine un supe­rior atunci când le este recunoscută va­loa­rea, dar nu şi în clipa în care ea le este pusă la îndoială.

Intoleranţa crescută la frustrare
Persoanele "stomac" care nu şi-au realizat obiec­tivele se simt foarte repede frustrate. Este vorba des­pre o frustrare în raport cu ceilalţi şi cu scopurile care au fost stabilite. La nivelul stomacului, această frus­trare se manifestă prin crampe, arsuri şi spasme. Realizarea socială nu este chiar aşa de uşor de atins. Avem nenumărate motive să ne simţim frustraţi în fiecare zi.

Lipsa respectului de sine
Această subestimare se situează, după cum am văzut şi în cazul altor comportamente, în registrul "prea puţin", "nu destul". Cel care se subestimează se pune în pericol. El riscă să eşueze nu numai în carieră, ci şi în relaţia cu ceilalţi. Aceştia vor spune imediat: "Drept cine se crede?". După care urmează res­pingerea. Cel care se subesti­mează adoptă un comportament timid şi reţinut, întotdeauna sub potenţialul său. Ceea ce roade rău la stomac.

Tata şi durerile de stomac
Copiii care am fost construiesc adulţii care sun­tem. Un copil care se simte timorat de părinţii săi ajunge, la un moment dat, să se subestimeze. Un tată care afişează permanent imaginea reuşitei forţează admiraţia copilului său. Acesta din urmă va încerca tot timpul să îl egaleze. În funcţie de caracterul co­pilului, uneori, tatăl poate fi un motor excelent de dez­voltare armonioasă, alteori, o frână care duce la în­chiderea în sine şi la resemnare. Nevoia de recu­noaştere şi de putere a persoanelor "stomac" relevă, de cele mai multe ori, o relaţie conflictuală cu tatăl şi o nevoie de revanşă asupra unei copilării frustrante.

A avea "stomac tare"
Expresia se referă la persoanele care se află per­manent în miezul acţiunii, fiind cât se poate de de­terminate. Pentru a se simţi bine, persoana "sto­­mac" are în per­ma­nenţă nevoie de acţiune. Niciodată mulţumită de ceea ce reuşeşte, vrea întotdeauna mai mult şi să meargă mai departe. Spre deosebire de per­soanele "ficat", care se întorc în trecut, per­soa­na "stomac" se uită mereu înainte. Ea se fixează pe viitor, ceea ce o împiedică să aibă timp şi de sinele interior, având mereu proiecte noi. Se ştie că atunci când suntem absorbiţi de preocupări multiple, nu avem timp să ne gândim la noi. Această proiecţie în viitor poate fi văzută ca o fugă înainte, dar şi ca o terapie care ne permite să ne dominăm anxietatea profundă care ne blochează. Pentru a evita situaţiile de eşec, persoana "stomac" este super-activă, acce­lerează ritmul vieţii, e aflată permanent în stare de efervescenţă, în permanentă căutare de soluţii şi de idei. Ea dezvoltă o puternică creativitate, care poate fi expresia pozitivă a unei anxietăţi. Se simte şi vrea să fie responsabilă pentru tot. Îşi creează responsabilităţi suplimentare, peste obligaţiile curente. Va merge, de exemplu, duminica la serviciu, să facă ore suplimen­tare, sau îşi va lua de lucru în vacanţă. Această formă de excitaţie poate să ducă până la paranoia. Vrea aşa de mult să convingă şi să izbândească, încât atunci când nu este înţeleasă în avântul ei se simte agresată sau neiubită. Nu suportă să fie criticată sau să nu fie urmată în actele şi ideile sale. Nevoia exacerbată de a fi în acţiune, de a se depăşi şi de a se proiecta în viitor poate declanşa, uneori, crize de agresivitate care stimulează pe loc nivelul cortizolului şi, ca efect, creşterea acidităţii stomacului.

O ambiţie pronunţată
Stomacul şi duodenul sunt în strânsă legătură cu nevoia de recunoaştere socială şi cu eforturile făcute pentru a avea un rol onorabil în societate. Ele evocă imaginea pe care ne-o dorim şi vrem să le-o dovedim şi celor­lalţi. Dacă nu reuşim, poate să devină "dureros", la modul pro­priu. Majoritatea ambiţio­şilor fără margini suferă de stomac. Ambiţia este un mijloc de a ne realiza. Dar când ea devine un scop în sine, se poate întoarce în mod periculos împotriva noas­tră, mai ales în caz de eşec. Dacă este dublată de o trufie fără rost, care se plasează dincolo de satisfacţia muncii bine făcute, pagubele vor fi şi mai mari.

Seducţia şi instabilitatea
Persoanelor "stomac" le place jocul seducţiei. Ele au tendinţa de a seduce mai degrabă pentru a cunoaşte succesul, decât din interes pentru partener. Este de multe ori un joc social. Atenţie! Fiţi vigilenţi cu astfel de oameni. A plăcea, a seduce, a convinge, a reuşi nu se obţin fără o oarecare doză de gelozie faţă de cei care reuşesc mai bine şi mai repede. Iar gelozia cronică afectează stomacul şi inima. În acest vârtej de cuceriri, persoanele "stomac" pot să se dove­dească de o mare generozitate, fie într-un fel spontan şi dezinteresat, fie pentru a-şi arăta puterea, în funcţie de circumstanţe şi de anturaj. În timp foarte scurt, ea poate trece de la aroganţă la umilinţă. Puternică cu cei slabi, slabă cu cei puternici! Poate, de asemeni, să navigheze între egoism şi altruism. Egoismul este dificil de suportat, al­truismul interesat, care serveşte la a seduce, este la fel. Victima ca­re realizează că a fost păcălită printr-un joc de seducţie are resen­timente. Iar cel sau cea care a încercat să pro­fite sentimental de ea nu este ferit(ă) de represalii.

Frică faţă de eşec
Persoana "stomac" are o nevoie extremă de a se simţi susţinută în tot ceea ce întreprinde. Ea dezvoltă multă energie pentru a plăcea şi a convinge. Dacă nu reuşeşte, consideră pe loc că a eşuat. De fapt, ea se teme de eşec şi îl suportă greu. Este personajul tipic care ilustrează zicala "a reuşi în viaţă sau aţi reuşi viaţa". Încercând permanent să convingă, să reu­şească, cel care ţine neapărat să fie sub reflectoarele scenei creează o prăpastie între el şi ceilalţi. Se izolează până ajunge să se simtă neînţeles, neacceptat şi neiubit. Uneori are dreptate. Anturajul în care trăieşte, care nu este ghidat de aceleaşi ambiţii sau motivaţii, pur şi simplu nu doreşte să îl urmeze în ambiţiile lui.

Furia spontană
Când un eveniment ne înfurie, fie reacţionăm pe loc şi ne exprimăm furia ţipând sau gesticulând, fie o refulăm şi nu lăsăm să se observe nimic. Furia impul­sivă vizează stomacul. Re­sim­ţim un junghi sau o arsură în momentul când reacţio­năm verbal sau gestual. În schimb, furia reţinută are efect asupra ficatului şi, mai ales, a splinei.

Preîntâmpinarea bolilor de stomac

Pe plan fizic
* Renunţaţi la fumat. Nu vă este un prieten bun. Amestecat cu saliva, tutunul devine extrem de toxic pentru stomac.
* Persoanele pe care le doare sto­macul sunt adesea active, ba chiar hiperactive. Activitatea fizică este primordială la acest tip de simptome, până când prea­plinul de energie se varsă direct în stomac. Sunt de preferat activităţile fizice care obosesc: mersul cu bicicleta, alergarea, plimbările lungi, schiul de fond.

Pe plan alimentar
* Evitaţi hrana rece. Recele are tendinţa de a bloca stomacul, care se goleşte greu. Dacă aveţi stomacul fragil, nu începeţi mesele cu feluri reci. Este de preferat o supă caldă, pentru că destinde stomacul. Orientalii ştiu acest lucru şi o mănâncă ori de câte ori au ocazia, dimineaţa, la micul dejun, seara, la cină sau la sfârşitul meselor.
* Evitaţi zaharurile rapide, de exemplu cele pe care le adăugaţi în băuturi şi în alimente. Ele vor spori aciditatea stomacului, mai ales dacă sun­teţi nemâncaţi. Cea mai periculoasă este ab­sorb­ţia de zahăr la sfârşitul dimineţii şi după-amiezii.
* Evitaţi alimentele grase. Sporesc aciditatea din stomac.
* Atenţie la administrarea de aspirină şi la anti-inflamatorii. Ele împiedică mucusul pro­tector al peretelui stomacal să îşi îndeplinească funcţia. Dacă vă doare stomacul sau dacă aveţi gastrită sau ulcer evitaţi-le categoric.
* Mese dese şi mici - cele trei mese de peste zi cu care suntem obişnuiţi e un obicei cultural. Nu corespunde necesităţilor noastre biologice. Patru-cinci porţii mai mici pe zi furnizează orga­nismului un aport regulat de hrană şi energie. Me­sele mici obosesc mai puţin sistemul digestiv şi metabolismul. Asta evită supraîncărcarea stoma­cului şi dificultăţile digestive.
* Mestecaţi bine - dacă vreţi să trăiţi mult, fiţi amabili cu sistemul digestiv. De câte ori luaţi o îmbucătură, mestecaţi-o până simţiţi că se transformă în pastă. Alimentele vor fi predigerate de salivă şi vor evita oboseala stomacului. Saliva conţine enzime care facilitează digestia şi permit o mai bună asi­milare a vitaminelor şi a oligoelementelor.
* Remedii cu plante - medicina chineză reco­man­dă cu precădere trei plante, pentru prevenirea bolilor de stomac: menta, ghimbirul şi muşeţelul. Se bea câte o infuzie, preparată dintr-o lingură de ames­tec de plante (1 linguriţă din fiecare), după masa de prânz.

Trebuie eliminate şi alimentele acide?
În general, ele nu sunt recomandate, totuşi, pot avea efecte benefice. Stomacul se scaldă într-o aci­ditate care este cu mult mai puternică decât aceea a alimentelor pe care le ingerăm. Unele alimente acide au tendinţa de a creşte eva­cuarea stomacului. Dacă, de exemplu, un suc făcut din­tr-o lămâie întreagă nu este tolerat de stomac, câteva pică­turi tur­nate într-un pahar cu apă călduţă vor facilita diges­tia. Cu toate acestea, persoa­nele cu stomac sensibil ar face bine să evite băutul pe sto­macul gol, la începutul mesei şi în timpul nopţii.

Alimente ce trebuie evitate
* Lămâia şi oţetul, în cantităţi mari, portocalele, zahărul, ciocolata, alcoolul. Ciocolata, combinată cu alcoolul, seara, înainte a de vă culca, este cumplită pentru stomac. În plus, alcoolul creşte aciditatea sto­macală şi facilitează refluxul gastric în timpul nopţii.

Pe plan psihologic
Persoana "stomac" este activă, chiar hiperactivă. Pentru a-şi demonstra valoarea, se supune la provocări, nu totdeauna raţionale. Iată câteva tehnici menite să le potolească ardoarea:
* Practicarea de activităţi fizice obositoare elimină preaplinul de energie: bicicletă, mers pe jos, excursii, jocuri de echipă cu min­gea.
* Gimnastică chinezească, yoga, relaxare prin respiraţii totale (abdominale).
* Consolare din partea celor apropiaţi: "munceşti prea mult", "te sacrifici", "nu vei rezista în ritmul acesta" etc.
* Orientarea atenţiei către stomac. Încercaţi să conştientizaţi cum se simte. Dacă stomacul dvs. ar putea vorbi, ce v-ar spune? Ce sentimente, energii sau întâmplări acumulaţi, aşa încât vă doare sto­macul? Imaginaţi-vă un foc violet. Imaginaţi-vă cum vă scoateţi din stomac toate grijile, nervozitatea, vinovăţia, neliniştea şi durerile şi le aruncaţi în acest foc violet.
* În caz de criză, repetaţi cuvintele "trece, trece, trece", până simţiţi că durerea s-a dus.
* Imaginaţi-vă cum în stomacul dvs. răsare o lumină puternică, aurie, care îl curăţă, îl vindecă şi îl umple de energie.
* Alegeţi culorile verde, galben şi albastru.