Medic specializat în neuropsihiatrie şi biochimia creierului, Oliver Sacks (1933-2015) a devenit celebru datorită cărţilor de "povestiri medicale" în care structurează narativ cazuri deosebite întâlnite în practica lui. Fascinat de complexitatea misterioasă a creierului, de care depinde nu doar funcţionarea întregului organism ci şi caracteristici individuale precum personalitatea, aptitudinile şi chiar conştiinţa, scriitorul Sacks se adresează curiozităţii omului de rând pentru "ciudaţi" cu comportări aberante, căutând sursa lor la nivel cerebral. Om de ştiinţă şi bun povestitor, capabil să te facă să înţelegi cauzele unor afecţiuni cu efecte dramatice, cărţile lui au devenit bestsellers, au fost traduse în 25 de limbi, cu tiraje uriaşe. Aproape toate s-au editat şi la noi, la Humanitas (v-am recomandat aici, în 2006 şi 2012, două dintre ele, "Omul care îşi confunda soţia cu o pălărie" şi "Revenirea la viaţă"). Spre deosebire de alţi autori de ştiinţă popularizată, dr. Sacks e atât de pasionat de neuropsihiatrie şi de conexiunea ei cu alte ştiinţe şi arte, încât febrilitatea cercetărilor şi bucuria găsirii unor explicaţii şi remedii devin contagioase. Cartea testamentară, scrisă în ultimul lui an de viaţă, pe care vi-o recomand acum e cu atât mai interesantă cu cât celebrul medic-scriitor îşi povesteşte în paginile ei, cu o cuceritoare sinceritate, întreg parcursul biografic. Se mai luase pe sine ca subiect de cercetare şi experimente şi în alte cărţi, de fapt în toată bibliografia lui e prezent ca observator, interpret al simptomelor şi personaj la care se raportează, i se destăinuie şi îşi pun speranţele bolnavii şi rudele acestora. Dar "În mişcare" e o retrospectivă a întregii sale existenţe afective, profesionale, sociale, memorialistica unui octogenar lucid, care ştie cât datorează înzestrărilor lui, celorlalţi şi cât hazardului. Povestea vieţii lui Oliver Sacks începe la Londra, unde s-a născut într-o dinastie de medici: mama - chirurg, tatăl - un eminent diagnostician care a profesat până la avansată senectute, unchii - doctori şi ei. Meseria s-a transmis şi generaţiei următoare: cei doi fraţi mai mari ai lui Oliver au făcut şi ei Medicina, trei veri primari au devenit şi ei doctori. În copilărie şi adolescenţă, pasiunile lui Oliver (unele l-au însoţit toată viaţa) oscilau între experienţe de chimie, motociclete, schi şi scufundări, lecţiile şcolare nefiind o prioritate. Şi totuşi, are şansa să treacă testul de admitere la celebrul Queen's College din Oxford unde studiază Medicina, descoperindu-şi interesul pentru neurofiziologie, pentru psihologie dar mai ales, în timpul stagiilor în spital, pentru interacţiunea cu pacienţii. Cum în Londra atmosfera era prea rigid-conservatoare pentru un rebel motociclist, iar perspectivele de carieră limitate, după mai multe peregrinări boeme se stabileşte la San Francisco, raiul hippioţilor în anii '60. Deşi gay, tânărul Oliver nu e deloc efeminat; halterofil-campion, înotător şi scufundător de performanţă, om de curaj dublat însă de o mare curiozitate ştiinţifică şi amator avizat de poezie, muzică, arte plastice şi arte ale spectacolului. În timpul rezidenţiatului la UCLA se remarcă prin cercetările lui neurologice, pornind de la cazuri întâlnite în practică la spital. Articolele novatoare în neuropatologie publicate de tânărul clinician în reviste de specialitate atrag atenţia lumii academice americane, astfel încât, în 1965, i se oferă un post la Colegiul de Medicină "Albert Einstein" din New York. Însă doar cercetarea de laborator nu e satisfăcătoare pentru el. Lucrul cu pacienţii, observarea simptomelor, ajutorul medical concret pe cazuri individuale, depistarea mecanismelor cerebrale, biochimice care declanşează anumite boli misterioase - asta îl interesează. Şi cum îi place să scrie, dedică articole şi apoi cărţi cazurilor neuropsihiatrice tratate de el. Redactate sub formă de povestiri spectaculoase, aceste studii de caz în care bolnavul e un personaj cu biografie, sentimente, trup şi suflet, depăşesc interesul strict medical şi sunt atât de apreciate de publicul larg, încât inspiră filme hollywoodiene ("Revenirea la viaţă" cu Robert De Niro şi Robin Williams), piese de teatru (laureatul Nobel Harold Pinter scrie una inspirată de un "caz"), se fac adaptări după cărţile lui pentru spectacole de operă şi balet. Datorită faimei sale, Oliver Sacks îşi câştigă prietenia unor savanţi eminenţi, a unor mari scriitori şi artişti ale căror portrete cu detalii inedite le veţi găsi în această carte plină de oameni speciali şi de informaţii pasionante despre cel mai important organ al nostru, creierul, ale cărui taine încep să fie descifrate prin perfecţionarea tehnicii imagistice.
Selecţia "Formula AS"
* Oliver Sacks, "În mişcare. O viaţă", traducere de Miruna Fulgeanu, Editura Humanitas (tel. 0372/74.33.82), 408 p.
Medic specializat în neuropsihiatrie şi biochimia creierului, Oliver Sacks (1933-2015) a devenit celebru datorită cărţilor de "povestiri medicale" în care structurează narativ cazuri deosebite întâlnite în practica lui. Fascinat de complexitatea misterioasă a creierului, de care depinde nu doar funcţionarea întregului organism ci şi caracteristici individuale precum personalitatea, aptitudinile şi chiar conştiinţa, scriitorul Sacks se adresează curiozităţii omului de rând pentru "ciudaţi" cu comportări aberante, căutând sursa lor la nivel cerebral. Om de ştiinţă şi bun povestitor, capabil să te facă să înţelegi cauzele unor afecţiuni cu efecte dramatice, cărţile lui au devenit bestsellers, au fost traduse în 25 de limbi, cu tiraje uriaşe. Aproape toate s-au editat şi la noi, la Humanitas (v-am recomandat aici, în 2006 şi 2012, două dintre ele, "Omul care îşi confunda soţia cu o pălărie" şi "Revenirea la viaţă"). Spre deosebire de alţi autori de ştiinţă popularizată, dr. Sacks e atât de pasionat de neuropsihiatrie şi de conexiunea ei cu alte ştiinţe şi arte, încât febrilitatea cercetărilor şi bucuria găsirii unor explicaţii şi remedii devin contagioase. Cartea testamentară, scrisă în ultimul lui an de viaţă, pe care vi-o recomand acum e cu atât mai interesantă cu cât celebrul medic-scriitor îşi povesteşte în paginile ei, cu o cuceritoare sinceritate, întreg parcursul biografic. Se mai luase pe sine ca subiect de cercetare şi experimente şi în alte cărţi, de fapt în toată bibliografia lui e prezent ca observator, interpret al simptomelor şi personaj la care se raportează, i se destăinuie şi îşi pun speranţele bolnavii şi rudele acestora. Dar "În mişcare" e o retrospectivă a întregii sale existenţe afective, profesionale, sociale, memorialistica unui octogenar lucid, care ştie cât datorează înzestrărilor lui, celorlalţi şi cât hazardului. Povestea vieţii lui Oliver Sacks începe la Londra, unde s-a născut într-o dinastie de medici: mama - chirurg, tatăl - un eminent diagnostician care a profesat până la avansată senectute, unchii - doctori şi ei. Meseria s-a transmis şi generaţiei următoare: cei doi fraţi mai mari ai lui Oliver au făcut şi ei Medicina, trei veri primari au devenit şi ei doctori. În copilărie şi adolescenţă, pasiunile lui Oliver (unele l-au însoţit toată viaţa) oscilau între experienţe de chimie, motociclete, schi şi scufundări, lecţiile şcolare nefiind o prioritate. Şi totuşi, are şansa să treacă testul de admitere la celebrul Queen's College din Oxford unde studiază Medicina, descoperindu-şi interesul pentru neurofiziologie, pentru psihologie dar mai ales, în timpul stagiilor în spital, pentru interacţiunea cu pacienţii. Cum în Londra atmosfera era prea rigid-conservatoare pentru un rebel motociclist, iar perspectivele de carieră limitate, după mai multe peregrinări boeme se stabileşte la San Francisco, raiul hippioţilor în anii '60. Deşi gay, tânărul Oliver nu e deloc efeminat; halterofil-campion, înotător şi scufundător de performanţă, om de curaj dublat însă de o mare curiozitate ştiinţifică şi amator avizat de poezie, muzică, arte plastice şi arte ale spectacolului. În timpul rezidenţiatului la UCLA se remarcă prin cercetările lui neurologice, pornind de la cazuri întâlnite în practică la spital. Articolele novatoare în neuropatologie publicate de tânărul clinician în reviste de specialitate atrag atenţia lumii academice americane, astfel încât, în 1965, i se oferă un post la Colegiul de Medicină "Albert Einstein" din New York. Însă doar cercetarea de laborator nu e satisfăcătoare pentru el. Lucrul cu pacienţii, observarea simptomelor, ajutorul medical concret pe cazuri individuale, depistarea mecanismelor cerebrale, biochimice care declanşează anumite boli misterioase - asta îl interesează. Şi cum îi place să scrie, dedică articole şi apoi cărţi cazurilor neuropsihiatrice tratate de el. Redactate sub formă de povestiri spectaculoase, aceste studii de caz în care bolnavul e un personaj cu biografie, sentimente, trup şi suflet, depăşesc interesul strict medical şi sunt atât de apreciate de publicul larg, încât inspiră filme hollywoodiene ("Revenirea la viaţă" cu Robert De Niro şi Robin Williams), piese de teatru (laureatul Nobel Harold Pinter scrie una inspirată de un "caz"), se fac adaptări după cărţile lui pentru spectacole de operă şi balet. Datorită faimei sale, Oliver Sacks îşi câştigă prietenia unor savanţi eminenţi, a unor mari scriitori şi artişti ale căror portrete cu detalii inedite le veţi găsi în această carte plină de oameni speciali şi de informaţii pasionante despre cel mai important organ al nostru, creierul, ale cărui taine încep să fie descifrate prin perfecţionarea tehnicii imagistice.
Medic specializat în neuropsihiatrie şi biochimia creierului, Oliver Sacks (1933-2015) a devenit celebru datorită cărţilor de "povestiri medicale" în care structurează narativ cazuri deosebite întâlnite în practica lui. Fascinat de complexitatea misterioasă a creierului, de care depinde nu doar funcţionarea întregului organism ci şi caracteristici individuale precum personalitatea, aptitudinile şi chiar conştiinţa, scriitorul Sacks se adresează curiozităţii omului de rând pentru "ciudaţi" cu comportări aberante, căutând sursa lor la nivel cerebral. Om de ştiinţă şi bun povestitor, capabil să te facă să înţelegi cauzele unor afecţiuni cu efecte dramatice, cărţile lui au devenit bestsellers, au fost traduse în 25 de limbi, cu tiraje uriaşe. Aproape toate s-au editat şi la noi, la Humanitas (v-am recomandat aici, în 2006 şi 2012, două dintre ele, "Omul care îşi confunda soţia cu o pălărie" şi "Revenirea la viaţă"). Spre deosebire de alţi autori de ştiinţă popularizată, dr. Sacks e atât de pasionat de neuropsihiatrie şi de conexiunea ei cu alte ştiinţe şi arte, încât febrilitatea cercetărilor şi bucuria găsirii unor explicaţii şi remedii devin contagioase. Cartea testamentară, scrisă în ultimul lui an de viaţă, pe care vi-o recomand acum e cu atât mai interesantă cu cât celebrul medic-scriitor îşi povesteşte în paginile ei, cu o cuceritoare sinceritate, întreg parcursul biografic. Se mai luase pe sine ca subiect de cercetare şi experimente şi în alte cărţi, de fapt în toată bibliografia lui e prezent ca observator, interpret al simptomelor şi personaj la care se raportează, i se destăinuie şi îşi pun speranţele bolnavii şi rudele acestora. Dar "În mişcare" e o retrospectivă a întregii sale existenţe afective, profesionale, sociale, memorialistica unui octogenar lucid, care ştie cât datorează înzestrărilor lui, celorlalţi şi cât hazardului. Povestea vieţii lui Oliver Sacks începe la Londra, unde s-a născut într-o dinastie de medici: mama - chirurg, tatăl - un eminent diagnostician care a profesat până la avansată senectute, unchii - doctori şi ei. Meseria s-a transmis şi generaţiei următoare: cei doi fraţi mai mari ai lui Oliver au făcut şi ei Medicina, trei veri primari au devenit şi ei doctori. În copilărie şi adolescenţă, pasiunile lui Oliver (unele l-au însoţit toată viaţa) oscilau între experienţe de chimie, motociclete, schi şi scufundări, lecţiile şcolare nefiind o prioritate. Şi totuşi, are şansa să treacă testul de admitere la celebrul Queen's College din Oxford unde studiază Medicina, descoperindu-şi interesul pentru neurofiziologie, pentru psihologie dar mai ales, în timpul stagiilor în spital, pentru interacţiunea cu pacienţii. Cum în Londra atmosfera era prea rigid-conservatoare pentru un rebel motociclist, iar perspectivele de carieră limitate, după mai multe peregrinări boeme se stabileşte la San Francisco, raiul hippioţilor în anii '60. Deşi gay, tânărul Oliver nu e deloc efeminat; halterofil-campion, înotător şi scufundător de performanţă, om de curaj dublat însă de o mare curiozitate ştiinţifică şi amator avizat de poezie, muzică, arte plastice şi arte ale spectacolului. În timpul rezidenţiatului la UCLA se remarcă prin cercetările lui neurologice, pornind de la cazuri întâlnite în practică la spital. Articolele novatoare în neuropatologie publicate de tânărul clinician în reviste de specialitate atrag atenţia lumii academice americane, astfel încât, în 1965, i se oferă un post la Colegiul de Medicină "Albert Einstein" din New York. Însă doar cercetarea de laborator nu e satisfăcătoare pentru el. Lucrul cu pacienţii, observarea simptomelor, ajutorul medical concret pe cazuri individuale, depistarea mecanismelor cerebrale, biochimice care declanşează anumite boli misterioase - asta îl interesează. Şi cum îi place să scrie, dedică articole şi apoi cărţi cazurilor neuropsihiatrice tratate de el. Redactate sub formă de povestiri spectaculoase, aceste studii de caz în care bolnavul e un personaj cu biografie, sentimente, trup şi suflet, depăşesc interesul strict medical şi sunt atât de apreciate de publicul larg, încât inspiră filme hollywoodiene ("Revenirea la viaţă" cu Robert De Niro şi Robin Williams), piese de teatru (laureatul Nobel Harold Pinter scrie una inspirată de un "caz"), se fac adaptări după cărţile lui pentru spectacole de operă şi balet. Datorită faimei sale, Oliver Sacks îşi câştigă prietenia unor savanţi eminenţi, a unor mari scriitori şi artişti ale căror portrete cu detalii inedite le veţi găsi în această carte plină de oameni speciali şi de informaţii pasionante despre cel mai important organ al nostru, creierul, ale cărui taine încep să fie descifrate prin perfecţionarea tehnicii imagistice.
Alte articole din acest numar
- HOROSCOPUL CHINEZESC 2016 - Anul Maimuţei de Foc
- Răspuns pentru COSTEL P. - Alba, F. AS nr. 1201 - "După operaţia de prostată, mă chinuie incontinenţa urinară"
- "Untura de bursuc e un adevărat izvor de sănătate!"
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
