Istoria ardeilor iuţi începe cu 6-7.000 de ani în urmă, în America de Sud, unde străvechile populaţii de pe actualul teritoriu al Braziliei, Columbiei şi Mexicului îi cultivau ca legume-condimente. Primele seminţe au fost aduse în Spania, de un medic care l-a însoţit, în expediţiile sale, pe Cristofor Columb. Ele au fost cultivate în grădinile regale, de unde s-au răspândit, treptat, în întreaga Europă. Ardeiul iute a înlocuit în mare măsură piperul, care era adus cu mari sacrificii din Asia, având un preţ uriaş. Mai picanţi decât piperul, uşor de cultivat în clima temperată din Europa, ardeii iuţi au fost adoptaţi rapid de europeni şi apoi de către asiatici, care s-au perfecţionat în cultura lor. În prezent, sunt cunoscute câteva sute de varietăţi de ardei iuţi, de la cei mai moderaţi ca gust şi de dimensiuni mari, la cei mai mici decât o unghie şi care au o asemenea iuţeală, încât aproape că nu pot fi consumaţi decât în cantităţi infime. Însă toate soiurile de ardei iuţi fac parte din aceeaşi specie cu ceilalţi ardei, având aceeaşi "amprentă" genetică şi aceeaşi denumire ştiinţifică: Capsicum annum.
În Ţările Române, ardeii iuţi au fost aduşi cu aproape două secole în urmă, fiind adoptaţi cu atât de mult entuziasm, încât au primit nenumărate denumiri populare: pipăruşi, chipăruşi, ciuşcă, paprică, ţuşcă etc. Mai mult, pentru o perioadă lungă de timp, România a fost unul dintre cei mai mari producători mondiali de ardei iute, întrecând chiar şi ţările latino-americane, unde cultura acestuia are o tradiţie milenară.
O farmacie... picantă
Există mai mult de douăzeci de substanţe terapeutic active în ardeii iuţi, însă de departe cea mai importantă este capsicina, care le dă şi gustul picant-arzător intens. Puternic stimulent al circulaţiei sanguine, ea reglează reacţiile sistemului imunitar, interacţionează cu substanţele care determină inflamaţia articulaţiilor sau apariţia proceselor degenerative în organism. Apoi, ardeii iuţi sunt bogaţi în câţiva nutrienţi extrem de importanţi, cum ar fi vitamina C (prima oară a fost extrasă din ardeiul iute), vitamina A, vitamina E, vitaminele B2 şi B3. În funcţie de culoare, compoziţia chimică şi proprietăţile ardeilor pot diferi. Cei verzi, de pildă, sunt mai bogaţi în vitamina K, care ajută la cicatrizarea mai rapidă a rănilor şi previne cancerul; ardeii iuţi galbeni conţin cantităţi mai mari de vitamina A, care întăreşte membrana celulară, prevenind astfel infecţiile; ardeii iuţi roşii sau cu nuanţe de portocaliu sunt bogaţi în licopen, o substanţă anticancerigenă şi cu efecte de reîntinerire, prezentă şi în tomate.
Dar indiferent de culoarea lor, pentru a fi activi din punct de vedere terapeutic, ardeii iuţi trebuie să fie, în primul rând, extrem de.... iuţi, adică să conţină mari cantităţi de capsicină, care are o mulţime de aplicaţii terapeutice.
Modalităţi de administrare a ardeilor iuţi
Ardeii iuţi proaspeţi
Este forma de administrare cea mai des folosită, întrucât este şi cea mai la îndemână şi permite o asimilare destul de bună a principiilor active. Ardeii iuţi proaspeţi se spală şi se consumă în timpul mesei, fără seminţe. Cel mai important principiu activ din ardeii iuţi, capsicina, se găseşte în proporţie de doar 10% în pulpa ardeiului, şi restul de 90% în seminţe. Totuşi, consumul de seminţe este contraindicat, întrucât acestea nu pot fi digerate şi vor parcurge tot tractul digestiv intacte, producând leziuni ale mucoaselor, iritaţii puternice, mergând până la rănirea pereţilor intestinali sau rectali, ceea ce poate conduce la instalarea unor afecţiuni grave.
Doza zilnică de ardei iute variază de la o persoană la alta, putând merge de la un minim de 1,5 grame de trei ori pe zi, până la 5 grame de trei ori pe zi. În ţări cum ar fi Ungaria, Mexic sau Thailanda, cantităţi de 50-100 (!) grame de ardei iute sunt consumate zilnic, de un singur individ, desigur "antrenat" în acest sens, fără a provoca reacţii adverse. Totuşi, mai ales dacă nu sunteţi obişnuiţi cu iuţeala din ardei, consumaţi la început cantităţi mici, crescând progresiv doza, dacă nu apar fenomene neplăcute. În principiu, o cură de ardei iuţi trebuie să dureze măcar 30 de zile, urmate de un minim de 15 zile de pauză.
Tinctura de ardei iute
Valorifică bine potenţialul terapeutic al seminţelor, care altfel nu pot fi consumate. Treizeci de grame de ardei proaspeţi foarte iuţi (trebuie gustaţi înainte!) se toacă fin, apoi se pun într-un borcan cu capac filetat, adăugându-se deasupra jumătate de pahar (100 ml) de apă şi altă jumătate de pahar de alcool alimentar de 90 de grade. Se închide ermetic borcanul şi se lasă preparatul la macerat vreme de 10 zile, după care se filtrează, iar tinctura obţinută se trage în sticluţe mici, închise la culoare. Din această tinctură se iau câte 30-50 de picături, în miere sau în apă, de 3-6 ori pe zi. Extern, se pun comprese cu tinctură de ardei iute în caz de nevralgii, dureri reumatice, migrene etc.
Uleiul de ardei iute
Într-un borcan se pune un pahar de ulei de măsline şi un sfert de pahar de ardei iute uscat (cel proaspăt nu poate fi folosit!) şi mărunţit. Se închide borcanul ermetic şi se lasă conţinutul să macereze vreme de 14 zile, după care se filtrează şi se trage într-o sticlă închisă la culoare. Uleiul astfel obţinut se poate consuma ca aliment, în salate, iar extern se foloseşte ca soluţie de masaj contra celulitei, pentru îmbunătăţirea circulaţiei în mâini şi picioare, pentru tratarea degerăturilor etc.
Unguentul de ardei iute
Tratamente interne cu ardei iuţi
* Dureri de gât (faringită), guturai (rinită acută), infecţii gripale în general - se iau câte 30 de picături de tinctură de ardei, diluată în puţină apă, de 4-6 ori pe zi. De asemenea, se poate consuma şi ardei iute ca atare, de preferinţă de culoare roşie, câte 5-10 grame pe parcursul unei zile. Tinctura de ardei iute stimulează puternic circulaţia sanguină la nivelul gâtului, al nasului şi al sinusurilor, activând în acelaşi timp imunitatea locală. Consumat ca atare, ardeiul iute fluidifiază rapid secreţiile nazale, având un efect drenor. În plus, ardeiul iute de culoare roşie, prin conţinutul de vitamina A şi licopen, menţine sănătatea epiteliilor de la nivelul nasului, gâtului, arborelui bronşic, aceste epitelii fiind ca o barieră în faţa infecţiilor gripale.
* Indigestie - se consumă ardei iute, minim 3-4 grame la fiecare masă. Ardeiul iute stimulează producţia de sucuri gastrice şi îmbunătăţeşte peristaltismul gastro-intestinal. De asemenea, îmbunătăţeşte absorbţia substanţelor nutritive. Acest tratament simplu este recomandat persoanelor cu "digestia leneşă", fiind foarte util inclusiv persoanelor în vârstă care se confruntă cu această problemă.
* Infecţie cu Helicobacter pylori - mai multe studii de laborator, făcute în 1997, de o echipă de microbiologi americani, au pus în evidenţă faptul că ardeiul iute inhibă dezvoltarea acestei bacterii, considerată responsabilă de mai mult de 25% (după unii cercetători chiar mai mult de 50%) dintre cazurile de gastrită şi de ulcer gastro-duodenal. Persoanele care au fost diagnosticate cu helicobacter vor consuma, ca adjuvant, 2-4 grame de ardei iute la fiecare masă, în cure de patru săptămâni, urmate de alte patru săptămâni de pauză. Pe timpul iernii, se poate consuma uleiul de ardei iute.
* Gastrită, ulcer - în anul 1995, a fost făcut un experiment pe un grup de 18 voluntari sănătoşi, cărora le-au fost produse leziuni gastrice, prin ingerarea unor doze repetate de aspirină pe stomacul gol. Jumătate dintre ei au consumat, vreme de patru săptămâni, câte 7 grame de ardei iute pe zi, în timp ce ceilalţi au avut o dietă normală. La final, analizele imagistice au arătat că la grupul de consumatori de ardei iute suprafaţa leziunilor gastrice era cu 30-100% mai mică decât la grupul martor. Un alt studiu, de data aceasta statistic, făcut pe 20.000 de persoane, în Thailanda, a relevat că cei care consumă frecvent ardei iute au cu 33% mai puţine probleme cu gastrita şi cu ulcerul, decât grupul martor.
* Cancer de prostată - studii de laborator şi de medicină experimentală, publicate în revista "Cancer Research", arată că substanţa numită capsicină conţinută de ardeiul iute distruge, în proporţie de 80%, celulele maligne care produc cancerul de prostată. Sub acţiunea acestei substanţe conţinute de ardeiul iute, celulele maligne pur şi simplu se... sinucid, adică îşi activează un program de auto-distrugere. Cercetătorii care au făcut această descoperire susţin că o cantitate de capsicină nu foarte mare (cât cea conţinută în 5 grame de ardei iute, cu tot cu seminţe), ingerată zilnic, previne apariţia, dar şi recidiva cancerului de prostată.
* Migrenă - se iau 50 de picături de tinctură de ardei iute, în jumătate de pahar de ceai verde cu suc de lămâie, câte o doză la jumătate de oră, dar nu mai mult de 6 doze pe zi. Substanţele conţinute de ardeiul iute intervin în procesul neurochimic de transmitere a durerii, blocând parţial influxurile nervoase care ne dau senzaţia de durere de cap şi de greaţă.
* Rinită şi sinuzită (inclusiv formele cronice) - se consumă câte 5-15 grame de ardei iute pe zi, în cure de 15 zile. În plus, se pun comprese cu tinctură de ardei iute diluată cu apă pe frunte, care se ţin doar câteva minute, pentru a nu produce arsuri pe piele (se fac trei asemenea aplicaţii pe zi). Acest tratament simplu drenează puternic secreţiile, decongestionând sinusurile şi căile nazale, are efecte antibacteriene intense, combătând infecţia eficient.
* Diabet - într-un studiu publicat în "American Journal of Clinical Nutrition", o echipă de cercetători australieni arată că o cantitate de 3-5 grame de ardei iute, consumată în timpul mesei, reduce secreţia excesivă de insulină, una din fazele precursoare ale diabetului de tip II. Iată de ce cercetătorii australieni consideră că ardeii iuţi, consumaţi în timpul mesei, sunt un excelent mijloc de prevenire a diabetului de tip II. Ei recomandă consumul de ardei iute, chiar şi în cantităţi mici, la fiecare masă, chiar dacă această masă este mai puţin consistentă.
* Îngrăşare - un studiu pe subiecţi umani arată că, într-adevăr, ardeiul iute ne ajută să slăbim. După ingerararea unui ardei iute s-a observat că organismul consumă spontan calorii, pentru aşa-numitul efect termogenic. Mai simplu spus, 20-30 de minute după ce am consumat ardei iute, organismul nostru se încălzeşte, ceea ce ne face să consumăm calorii şi, implicit, ne ajută - e drept, nu foarte mult - să mai dăm jos din kilogramele în plus. Extern, masajul cu ulei de ardei iute stimulează circulaţia sanguină, ajutând la eliminarea ţesutului adipos în exces şi chiar a celulitei.
Tratamente externe cu ardei iuţi
* Dureri reumatice - se pun, de două ori pe zi, comprese cu tinctură de ardei iute, care se ţin câte 20 de minute pe locul afectat. Ca alternativă, se poate folosi şi uleiul de ardei iute, cu care se ung zonele afectate, de 2-3 ori pe zi. Tratamentul se face 15-21 de zile şi reduce simţitor durerile reumatice, printr-un mecanism neurochimic care este încă în curs de cercetare. Merită însă menţionat că, deşi la mulţi pacienţi ardeiul iute "ia durerile cu mâna", el nu îmbunătăţeşte mobilitatea articulară şi nici funcţionalitatea membrului afectat de reumatism.
* Degerături - un studiu făcut pe pacienţii cu degerături de gravitate mică şi medie a arătat că aplicarea, de trei ori pe zi, a uleiului de ardei iute pe zonele afectate reduce la maxim 10 zile timpul de vindecare, faţă de 14-20 zile, pe zonele netratate. Explicaţia acestor rezultate este intensificarea circulaţiei sângelui şi a proceselor trofice la nivelul pielii, induse de capsicina din ardeiul iute.
* Neuropatie diabetică - mai multe studii făcute în anii 90 au pus în evidenţă un uimitor efect anti-durere al soluţiilor externe pe bază de ardei iute, în cazul pacienţilor diabetici cu neuropatie periferică. Într-unul dintre aceste studii, 271 de pacienţi cu dureri medii, mergând până la puternice, au fost trataţi vreme de opt săptămâni cu ulei de ardei iute, care era aplicat de două ori pe zi, pe locurile dureroase. Un procent de 58% dintre ei au simţit o ameliorare semnificativă a durerii, chiar dacă unii dintre cei trataţi s-au ales cu iritaţii şi uşoare arsuri. Aşadar, acest tratament are o eficienţă ridicată, singura problemă fiind că poate produce arsuri destul de serioase ale pielii, aplicaţiile cu ulei de ardei iute trebuind făcute în cure nu mai lungi de 4 săptămâni, urmate de alte 4 săptămâni de pauză.
* Dureri de spate (nevralgie sciatică) - se pun comprese cu tinctură de ardei iute pe zonele dureroase, ţinându-se cât mai mult timp, dar evitând arsurile la nivelul pielii de pe zona tratată. Doi cercetători americani, David Julius şi Michael Caterina, de la Universitatea California din San Francisco, au descoperit că acest tratament simplu inhibă senzaţia de durere.
* Mâini şi picioare reci - se ung şi se masează energic, dimineaţa, picioarele şi mâinile, cu ulei de ardei iute. Este un tratament simplu, dar care activează puternic circulaţia sanguină de la nivelul extremităţilor. Acest tratament este foarte bine completat de consumul intern de ardei iute, pe timpul sezonului rece, el îmbunătăţind circulaţia sanguină pe ansamblu.
* Psoriazis - într-un studiu făcut pe 200 de pacienţi cu psoriazis, s-a folosit uleiul de ardei iute aplicat local, o dată pe zi, pe locurile afectate de boală. Rezultatele au fost impresionante, la pacienţii care au folosit ardeiul iute extern observându-se o reducere a suprafeţei plăcilor cutanate hipercheratozice şi o diminuare a pruritului.
Precauţii şi contraindicaţii la tratamentul intern cu ardei
Ardeii iuţi nu se administrează intern, în caz de: fisuri anale, fistule anale, hemoroizi sângerânzi, intervenţii chirurgicale recente pe tubul digestiv, colon iritabil. De asemenea, sunt contraindicaţi în timpul episoadelor febrile severe.
În cazurile de gastrită sau de ulcer, se vor administra cu prudenţă, mai ales în timpul crizelor, la unii pacienţi putând cataliza vindecări, practic, miraculoase, dar la alţi pacienţi, cu alte predispoziţii constituţionale, putând să agraveze aceste afecţiuni.
Ardeii iuţi nu se administrează persoanelor care iau anticoagulante, pentru că pot potenţa excesiv efectul acestora.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
