Istoria ardeilor iuți începe cu 6-7.000 de ani în urmă, în America de Sud, unde străvechile populații de pe actualul teritoriu al Braziliei, Columbiei și Mexicului îi cultivau ca legume-condimente. Primele semințe au fost aduse în Spania, de un medic care l-a însoțit, în expedițiile sale, pe Cristofor Columb. Ele au fost cultivate în grădinile regale, de unde s-au răspândit, treptat, în întreaga Europă. Ardeiul iute a înlocuit în mare măsură piperul, care era adus cu mari sacrificii din Asia, având un preț uriaș. Mai picanți decât piperul, ușor de cultivat în clima temperată din Europa, ardeii iuți au fost adoptați rapid de europeni și apoi de către asiatici, care s-au perfecționat în cultura lor. În prezent, sunt cunoscute câteva sute de varietăți de ardei iuți, de la cei mai moderați ca gust și de dimensiuni mari, la cei mai mici decât o unghie și care au o asemenea iuțeală, încât aproape că nu pot fi consumați decât în cantități infime. Însă toate soiurile de ardei iuți fac parte din aceeași specie cu ceilalți ardei, având aceeași "amprentă" genetică și aceeași denumire științifică: Capsicum annum.
În Țările Române, ardeii iuți au fost aduși cu aproape două secole în urmă, fiind adoptați cu atât de mult entuziasm, încât au primit nenumărate denumiri populare: pipăruși, chipăruși, ciușcă, paprică, țușcă etc. Mai mult, pentru o perioadă lungă de timp, România a fost unul dintre cei mai mari producători mondiali de ardei iute, întrecând chiar și țările latino-americane, unde cultura acestuia are o tradiție milenară.
O farmacie... picantă
Există mai mult de douăzeci de substanțe terapeutic active în ardeii iuți, însă de departe cea mai importantă este capsicina, care le dă și gustul picant-arzător intens. Puternic stimulent al circulației sanguine, ea reglează reacțiile sistemului imunitar, interacționează cu substanțele care determină inflamația articulațiilor sau apariția proceselor degenerative în organism. Apoi, ardeii iuți sunt bogați în câțiva nutrienți extrem de importanți, cum ar fi vitamina C (prima oară a fost extrasă din ardeiul iute), vitamina A, vitamina E, vitaminele B2 și B3. În funcție de culoare, compoziția chimică și proprietățile ardeilor pot diferi. Cei verzi, de pildă, sunt mai bogați în vitamina K, care ajută la cicatrizarea mai rapidă a rănilor și previne cancerul; ardeii iuți galbeni conțin cantități mai mari de vitamina A, care întărește membrana celulară, prevenind astfel infecțiile; ardeii iuți roșii sau cu nuanțe de portocaliu sunt bogați în licopen, o substanță anticancerigenă și cu efecte de reîntinerire, prezentă și în tomate.
Dar indiferent de culoarea lor, pentru a fi activi din punct de vedere terapeutic, ardeii iuți trebuie să fie, în primul rând, extrem de.... iuți, adică să conțină mari cantități de capsicină, care are o mulțime de aplicații terapeutice.
Modalități de administrare a ardeilor iuți
Prin anii 70, ardeii iuți erau considerați mai degrabă nesănătoși, fiind acuzați că ar produce boli ale stomacului și intestinelor, pe atunci luându-se foarte puțin spre deloc în considerare valoarea lor terapeutică. În schimb, cercetările făcute în ultimele patru decenii au arătat că ardeiul iute este, mai degrabă, un medicament: ardeii iuți previn multe boli cardiovasculare, vindecă boli respiratorii, ajută la vindecarea infecțiilor, sfera lor de aplicații medicale extinzându-se pe măsură ce se fac mai multe cercetări. Foarte important este, însă, cum administrăm ardeii iuți, deoarece modul de administrare îi poate transforma din otravă în medicament și invers.
Ardeii iuți proaspeți
Este forma de administrare cea mai des folosită, întrucât este și cea mai la îndemână și permite o asimilare destul de bună a principiilor active. Ardeii iuți proaspeți se spală și se consumă în timpul mesei, fără semințe. Cel mai important principiu activ din ardeii iuți, capsicina, se găsește în proporție de doar 10% în pulpa ardeiului, și restul de 90% în semințe. Totuși, consumul de semințe este contraindicat, întrucât acestea nu pot fi digerate și vor parcurge tot tractul digestiv intacte, producând leziuni ale mucoaselor, iritații puternice, mergând până la rănirea pereților intestinali sau rectali, ceea ce poate conduce la instalarea unor afecțiuni grave.
Doza zilnică de ardei iute variază de la o persoană la alta, putând merge de la un minim de 1,5 grame de trei ori pe zi, până la 5 grame de trei ori pe zi. În țări cum ar fi Ungaria, Mexic sau Thailanda, cantități de 50-100 (!) grame de ardei iute sunt consumate zilnic, de un singur individ, desigur "antrenat" în acest sens, fără a provoca reacții adverse. Totuși, mai ales dacă nu sunteți obișnuiți cu iuțeala din ardei, consumați la început cantități mici, crescând progresiv doza, dacă nu apar fenomene neplăcute. În principiu, o cură de ardei iuți trebuie să dureze măcar 30 de zile, urmate de un minim de 15 zile de pauză.
Tinctura de ardei iute
Valorifică bine potențialul terapeutic al semințelor, care altfel nu pot fi consumate. Treizeci de grame de ardei proaspeți foarte iuți (trebuie gustați înainte!) se toacă fin, apoi se pun într-un borcan cu capac filetat, adăugându-se deasupra jumătate de pahar (100 ml) de apă și altă jumătate de pahar de alcool alimentar de 90 de grade. Se închide ermetic borcanul și se lasă preparatul la macerat vreme de 10 zile, după care se filtrează, iar tinctura obținută se trage în sticluțe mici, închise la culoare. Din această tinctură se iau câte 30-50 de picături, în miere sau în apă, de 3-6 ori pe zi. Extern, se pun comprese cu tinctură de ardei iute în caz de nevralgii, dureri reumatice, migrene etc.
Uleiul de ardei iute
Într-un borcan se pune un pahar de ulei de măsline și un sfert de pahar de ardei iute uscat (cel proaspăt nu poate fi folosit!) și mărunțit. Se închide borcanul ermetic și se lasă conținutul să macereze vreme de 14 zile, după care se filtrează și se trage într-o sticlă închisă la culoare. Uleiul astfel obținut se poate consuma ca aliment, în salate, iar extern se folosește ca soluție de masaj contra celulitei, pentru îmbunătățirea circulației în mâini și picioare, pentru tratarea degerăturilor etc.
Unguentul de ardei iute
Se prepară la nivel industrial, pentru că necesită folosirea unor extracte standardizate în capsicină, care nu pot fi obținute casnic. Căutați unguentele cu ardei iute care nu conțin parabeni și în care această plantă este asociată cu camforul. Combinația: ardei iute + camfor este cea mai puternică pentru uz extern, întrucât cele două ingrediente se potențează și se corectează reciproc, având puternice efecte antireumatice, antinevralgice, de stimulare a circulației etc.
Tratamente interne cu ardei iuți
* Dureri de gât (faringită), guturai (rinită acută), infecții gripale în general - se iau câte 30 de picături de tinctură de ardei, diluată în puțină apă, de 4-6 ori pe zi. De asemenea, se poate consuma și ardei iute ca atare, de preferință de culoare roșie, câte 5-10 grame pe parcursul unei zile. Tinctura de ardei iute stimulează puternic circulația sanguină la nivelul gâtului, al nasului și al sinusurilor, activând în același timp imunitatea locală. Consumat ca atare, ardeiul iute fluidifiază rapid secrețiile nazale, având un efect drenor. În plus, ardeiul iute de culoare roșie, prin conținutul de vitamina A și licopen, menține sănătatea epiteliilor de la nivelul nasului, gâtului, arborelui bronșic, aceste epitelii fiind ca o barieră în fața infecțiilor gripale.
* Indigestie - se consumă ardei iute, minim 3-4 grame la fiecare masă. Ardeiul iute stimulează producția de sucuri gastrice și îmbunătățește peristaltismul gastro-intestinal. De asemenea, îmbunătățește absorbția substanțelor nutritive. Acest tratament simplu este recomandat persoanelor cu "digestia leneșă", fiind foarte util inclusiv persoanelor în vârstă care se confruntă cu această problemă.
* Infecție cu Helicobacter pylori - mai multe studii de laborator, făcute în 1997, de o echipă de microbiologi americani, au pus în evidență faptul că ardeiul iute inhibă dezvoltarea acestei bacterii, considerată responsabilă de mai mult de 25% (după unii cercetători chiar mai mult de 50%) dintre cazurile de gastrită și de ulcer gastro-duodenal. Persoanele care au fost diagnosticate cu helicobacter vor consuma, ca adjuvant, 2-4 grame de ardei iute la fiecare masă, în cure de patru săptămâni, urmate de alte patru săptămâni de pauză. Pe timpul iernii, se poate consuma uleiul de ardei iute.
* Gastrită, ulcer - în anul 1995, a fost făcut un experiment pe un grup de 18 voluntari sănătoși, cărora le-au fost produse leziuni gastrice, prin ingerarea unor doze repetate de aspirină pe stomacul gol. Jumătate dintre ei au consumat, vreme de patru săptămâni, câte 7 grame de ardei iute pe zi, în timp ce ceilalți au avut o dietă normală. La final, analizele imagistice au arătat că la grupul de consumatori de ardei iute suprafața leziunilor gastrice era cu 30-100% mai mică decât la grupul martor. Un alt studiu, de data aceasta statistic, făcut pe 20.000 de persoane, în Thailanda, a relevat că cei care consumă frecvent ardei iute au cu 33% mai puține probleme cu gastrita și cu ulcerul, decât grupul martor.
* Tulburări digestive post-operatorii - un studiu dublu-orb făcut la un spital de oncologie american, în 1997, a arătat că pacienții care consumă ardei iute zilnic, vreme de opt săptămâni, după intervenția chirurgicală, prezintă un apetit alimentar mult mai bun, mai puține stări de greață și accese de vomă decât cei care nu consumă ardei iute. De menționat că participanții la acest studiu nu au avut intervenții chirurgicale pe tubul digestiv. Doza minimă de ardei iute recomandată în aceste cazuri este de 1 gram, consumat de 3 ori pe zi.
* Cancer de prostată - studii de laborator și de medicină experimentală, publicate în revista "Cancer Research", arată că substanța numită capsicină conținută de ardeiul iute distruge, în proporție de 80%, celulele maligne care produc cancerul de prostată. Sub acțiunea acestei substanțe conținute de ardeiul iute, celulele maligne pur și simplu se... sinucid, adică își activează un program de auto-distrugere. Cercetătorii care au făcut această descoperire susțin că o cantitate de capsicină nu foarte mare (cât cea conținută în 5 grame de ardei iute, cu tot cu semințe), ingerată zilnic, previne apariția, dar și recidiva cancerului de prostată.
* Migrenă - se iau 50 de picături de tinctură de ardei iute, în jumătate de pahar de ceai verde cu suc de lămâie, câte o doză la jumătate de oră, dar nu mai mult de 6 doze pe zi. Substanțele conținute de ardeiul iute intervin în procesul neurochimic de transmitere a durerii, blocând parțial influxurile nervoase care ne dau senzația de durere de cap și de greață.
* Rinită și sinuzită (inclusiv formele cronice) - se consumă câte 5-15 grame de ardei iute pe zi, în cure de 15 zile. În plus, se pun comprese cu tinctură de ardei iute diluată cu apă pe frunte, care se țin doar câteva minute, pentru a nu produce arsuri pe piele (se fac trei asemenea aplicații pe zi). Acest tratament simplu drenează puternic secrețiile, decongestionând sinusurile și căile nazale, are efecte antibacteriene intense, combătând infecția eficient.
* Diabet - într-un studiu publicat în "American Journal of Clinical Nutrition", o echipă de cercetători australieni arată că o cantitate de 3-5 grame de ardei iute, consumată în timpul mesei, reduce secreția excesivă de insulină, una din fazele precursoare ale diabetului de tip II. Iată de ce cercetătorii australieni consideră că ardeii iuți, consumați în timpul mesei, sunt un excelent mijloc de prevenire a diabetului de tip II. Ei recomandă consumul de ardei iute, chiar și în cantități mici, la fiecare masă, chiar dacă această masă este mai puțin consistentă.
* Îngrășare - un studiu pe subiecți umani arată că, într-adevăr, ardeiul iute ne ajută să slăbim. După ingerararea unui ardei iute s-a observat că organismul consumă spontan calorii, pentru așa-numitul efect termogenic. Mai simplu spus, 20-30 de minute după ce am consumat ardei iute, organismul nostru se încălzește, ceea ce ne face să consumăm calorii și, implicit, ne ajută - e drept, nu foarte mult - să mai dăm jos din kilogramele în plus. Extern, masajul cu ulei de ardei iute stimulează circulația sanguină, ajutând la eliminarea țesutului adipos în exces și chiar a celulitei.
Tratamente externe cu ardei iuți
* Dureri reumatice - se pun, de două ori pe zi, comprese cu tinctură de ardei iute, care se țin câte 20 de minute pe locul afectat. Ca alternativă, se poate folosi și uleiul de ardei iute, cu care se ung zonele afectate, de 2-3 ori pe zi. Tratamentul se face 15-21 de zile și reduce simțitor durerile reumatice, printr-un mecanism neurochimic care este încă în curs de cercetare. Merită însă menționat că, deși la mulți pacienți ardeiul iute "ia durerile cu mâna", el nu îmbunătățește mobilitatea articulară și nici funcționalitatea membrului afectat de reumatism.
* Degerături - un studiu făcut pe pacienții cu degerături de gravitate mică și medie a arătat că aplicarea, de trei ori pe zi, a uleiului de ardei iute pe zonele afectate reduce la maxim 10 zile timpul de vindecare, față de 14-20 zile, pe zonele netratate. Explicația acestor rezultate este intensificarea circulației sângelui și a proceselor trofice la nivelul pielii, induse de capsicina din ardeiul iute.
* Neuropatie diabetică - mai multe studii făcute în anii 90 au pus în evidență un uimitor efect anti-durere al soluțiilor externe pe bază de ardei iute, în cazul pacienților diabetici cu neuropatie periferică. Într-unul dintre aceste studii, 271 de pacienți cu dureri medii, mergând până la puternice, au fost tratați vreme de opt săptămâni cu ulei de ardei iute, care era aplicat de două ori pe zi, pe locurile dureroase. Un procent de 58% dintre ei au simțit o ameliorare semnificativă a durerii, chiar dacă unii dintre cei tratați s-au ales cu iritații și ușoare arsuri. Așadar, acest tratament are o eficiență ridicată, singura problemă fiind că poate produce arsuri destul de serioase ale pielii, aplicațiile cu ulei de ardei iute trebuind făcute în cure nu mai lungi de 4 săptămâni, urmate de alte 4 săptămâni de pauză.
* Dureri de spate (nevralgie sciatică) - se pun comprese cu tinctură de ardei iute pe zonele dureroase, ținându-se cât mai mult timp, dar evitând arsurile la nivelul pielii de pe zona tratată. Doi cercetători americani, David Julius și Michael Caterina, de la Universitatea California din San Francisco, au descoperit că acest tratament simplu inhibă senzația de durere.
* Mâini și picioare reci - se ung și se masează energic, dimineața, picioarele și mâinile, cu ulei de ardei iute. Este un tratament simplu, dar care activează puternic circulația sanguină de la nivelul extremităților. Acest tratament este foarte bine completat de consumul intern de ardei iute, pe timpul sezonului rece, el îmbunătățind circulația sanguină pe ansamblu.
* Psoriazis - într-un studiu făcut pe 200 de pacienți cu psoriazis, s-a folosit uleiul de ardei iute aplicat local, o dată pe zi, pe locurile afectate de boală. Rezultatele au fost impresionante, la pacienții care au folosit ardeiul iute extern observându-se o reducere a suprafeței plăcilor cutanate hipercheratozice și o diminuare a pruritului.
Precauții și contraindicații la tratamentul intern cu ardei
Ardeii iuți nu se administrează intern, în caz de: fisuri anale, fistule anale, hemoroizi sângerânzi, intervenții chirurgicale recente pe tubul digestiv, colon iritabil. De asemenea, sunt contraindicați în timpul episoadelor febrile severe.
În cazurile de gastrită sau de ulcer, se vor administra cu prudență, mai ales în timpul crizelor, la unii pacienți putând cataliza vindecări, practic, miraculoase, dar la alți pacienți, cu alte predispoziții constituționale, putând să agraveze aceste afecțiuni.
Ardeii iuți nu se administrează persoanelor care iau anticoagulante, pentru că pot potența excesiv efectul acestora.