- Istoric şi cercetător pasionat al trecutului, faima dvs. în ţară şi printre vizitatorii străini este, totuşi, de călăuză neîntrecută, prin frumuseţea şi tainele ascunse în Munţii Buzăului. Cum arată un traseu ideal, pentru un turist care poposeşte pentru prima oară aici?
- Pentru că eu sunt născută aici, şi locul acesta este chiar universul copilăriei mele, cunosc foarte bine zona Aluniş-Nucu-Ruginoasa, probabil cea mai misterioasă şi mai spectaculoasă din Munţii Buzăului. Peisajele sunt paradisiace şi totul e învăluit în mister şi frumuseţe. Îmi este greu să recomand ceva anume. Totuşi, dacă ai ajuns aici, trebuie să vezi, să te apropii de câteva locuri. Cred că cele mai importante sunt aşezările rupestre, 29 la număr, toate săpate în stâncă, în inima munţilor. Ele reprezintă nu doar un complex de locuinţe pre-dacice, dar şi "leagănul creştinismului" din Carpaţi, o dovadă că această zonă a fost nu doar locuită, ci şi preţuită din timpuri străvechi. Înaintaşii noştri (de altfel, la fel ca şi noi) au descoperit aici ceva magic, ceva greu de explicat, care te farmecă şi te seduce. Mulţi dintre cei ajunşi în aceşti munţi vorbesc despre o "energie" specială a locului, greu de definit, care nu te lasă să oboseşti, chiar dacă ai urcat muntele, îţi dă o senzaţie de odihnă sau de imponderabilitate. Parte din spectacolul naturii sunt şi trovanţii sau pietrele vii, nişte creaturi ciudate, din piatră. În pofida numeroaselor cercetări, oamenii de ştiinţă nu au reuşit să descopere misterul formării lor, aşa că ele rămân învăluite în legendele populare. Întocmai ca Sfinxul sau Babele din Bucegi, trovanţii au forme clare şi ţi-e greu să le consideri întâmplătoare, mai ales că unele seamănă cu nişte nave spaţiale, uriaşe antene parabolice sau fiinţe supradimensionate. Dar poate şi mai spectaculos decât trovanţii este Focul Viu, nişte flăcări ce ies pur şi simplu la suprafaţa pământului şi nu se sting niciodată. Sunt multe lucruri de descoperit, întreaga zonă este împânzită de stânci misterioase, multe dintre ele cu înscrisuri vechi, foarte asemănătoare cu cele de la Tărtăria. La toate astea se adaugă poienile de basm, potecile ce te duc până în vârful munţilor şi, nu în ultimul rând, oamenii locului, plini de poveşti.
- Ce argumente recomandă peşterile rupestre drept "leagăn al creştinismului" din Carpaţi?
- Imaginaţi-vă un tablou imens, plin de culoare şi poezie, care începe cu Poiana Cozanei şi se continuă până sus, cu pini agăţaţi de vârful muntelui. Aici, printre pietre misterioase şi izvoare, se află Grota Fundul Peşterii. O menţionez prima, pentru că este cea mai veche aşezare rupestră din tot complexul, o adevărată nestemată ce atinge o valoare mondială, prin vestigiile pe care le ascunde. Pereţii ei sunt acoperiţi cu reprezentări de arme, mai ales pumnale, vârfuri de lance sau suliţe, lame cu franjuri, halebarde, desene solare, un arc cu săgeată şi desenul unei mâini. Toate au fost făcute în neolitic şi, după cum spun specialiştii, ar putea să fie vorba de un loc de iniţiere al războinicilor sau un cult al fertilităţii. În jurul acestei grote au apărut, în timp, restul aşezărilor rupestre - chilia lui Dionisie Torcătorul, Bisericuţa lui Iosif, Alunişul, Agatonul Vechi şi cel Nou şi toate celelalte. Practic, întreaga zonă era un Athos Românesc, în care trăiau călugări isihaşti. Viaţa lor însemna depărtare de lume, feciorie, post şi asceză, muncă şi meditaţie în singurătate. Mâncau o dată pe zi, unii nu aveau voie să rostească mai mult de şapte cuvinte până la apusul soarelui şi trăiau în rugăciunea inimii. Munţii Buzăului au fost foarte importanţi pentru creştini, atât pentru formarea elitelor, cât şi pentru răspândirea credinţei. Nu întâmplător, aici a ajuns Audius din Mesopotamia sau Sava Gotul, nepotul lui Vasile cel Mare, martirizat în 372 în apa Buzăului. Trupul neînsufleţit al sfântului, abandonat pe malul râului, a fost îngropat de credincioşii creştini. La cererea Sf. Vasile cel Mare, în 375, moaştele Sfântului Sava au fost trimise în Capadocia. Sf. Sava a devenit ocrotitorul Buzăului şi este celebrat pe 12 aprilie. Aflându-se la răscruce de drumuri, Carpaţii de Curbură au fost, în chip firesc, în calea multor călători străini, care i-au vizitat din cele mai vechi timpuri şi ne-au lăsat mărturii preţioase. Aici au ucenicit personalităţi bisericeşti ca Vasile de la Poiana Mărului şi Paisie Velicicovschi, înnoitorul monahismului, care a găsit în Mânăstirea Cârnu loc de profundă rugăciune. Intensa trăire duhovnicească şi multitudinea sihăstriilor din Munţii Buzăului au făcut ca această zonă să fie numită "Athosul Românesc".
- Munţii Buzăului sunt un izvor nesecat de legende, o adevărată ţară a misterelor. De unde îşi trag rădăcinile?
- Fiind o zonă cu multă magie şi cu multe fenomene greu de explicat, oamenii au legende pentru aproape orice. Există poveşti despre energiile locului, dar şi despre lacuri, pietre sau grote. Întotdeauna, ele ascund un sâmbure de adevăr, pe care, de multe ori, ştiinţa l-a confirmat. Foarte multe poveşti sunt despre comori, şi nu e de mirare, câtă vreme aici avem cele mai valoroase mine de chihlimbar din Europa. În vremurile îndepărtatei Antichităţi, valoarea chihlimbarului era inegalabilă, nici aurul, nici diamantele nu preţuiau mai mult, în "apele" culorilor sale considerându-se că sălăşluieşte însuşi Dumnezeu. Munţii, de cele mai multe ori, au forme foarte regulate, de piramidă sau întruchipând animale şi oameni, ceea ce a născut o serie de poveşti despre uriaşi. Şi nu puţine sunt poveştile despre "Gura de Rai", acel loc dintre cer şi pământ, unde se întâlneşte Lumea Noastră cu Cealaltă. Unii mai îndrăzneţi spun, chiar, că aici ar exista o poartă stelară. Oricum, avem certitudinea că zona are efecte benefice uluitoare asupra organismului: corpul nu oboseşte, iar funcţiile fizico-chimice se revigorează brusc.
- Afirmaţiile acestea, ce pot să pară simple poveşti, dobândesc o realitate surprinzătoare, aflând că înainte de '89, Armata a încercat să studieze la faţa locului, fenomenele ciudate care se petrec în Munţii Buzăului. Este şi asta tot o legendă sau chiar s-au făcut cercetări?
- În special în triunghiul format de localităţile Aluniş-Nucu-Bozioru, s-au întâmplat mai multe lucruri neobişnuite. În afară de anumite vortexuri de energie pe care oricine le poate simţi, se pare că apariţiile de OZN-uri sau de lumini sunt destul de frecvente. După spusele domnului Vasile Rudan, cercetător în domeniul extrasenzorial, aici ar fi dispărut doi oameni. El este cel ce afirmă că prin anii '80, ar fi venit personal, pentru experimente realizate cu echipe de copii înzestraţi extrasenzorial, şi că telepatia, ba chiar teleportarea, sunt posibile în acest areal. Nu ştim exact concluziile cercetărilor, se pare că totul a fost operaţiunea unei unităţi secrete a Armatei, însă nu există explicaţii oficiale. Multe experimente s-au făcut în acei ani în zona numită Tihăria, dar şi în zona Stâlpilor Tainiţei, un loc numit astfel de localnici, pentru că la intrare există două coloane gigantice din piatră.
- Călăuză neobosită pentru turişti români şi străini, când e vorba de preferinţele dvs., ce anume alegeţi din acest univers fabulos?
- Nu pot să aleg. Colţ uitat de lume, Munţii Buzăului sunt ca un dar suprem, pe care Dumnezeu îl face pământului nostru, fiind unici în felul lor şi de neasemuit. Pretutindeni îţi ies în cale peisaje fermecătoare, păduri fabuloase, înălţimile cu umbrele şi liniştea lor fantastică, plaiuri intrate sub năvala frunzei şi vibraţia miraculoasă a acestor necuprinderi. Munţii Buzăului vor vorbi întotdeauna despre adânca spiritualitate şi măreţia neamurilor de demult. Buzăul înseamnă însăşi istoria, din ale cărei adâncuri vin spre lumina zilei atâtea podoabe şi dovezi, din pământ şi din lespezi, care atestă vieţuirea şi continuitatea multimilenară pe aceste meleaguri. Toate confirmă dacismul şi tracismul buzoienilor, iluminat în timp de atâţia coloşi ai spiritului, ai iubirii de Dumnezeu, în frunte cu zeul lor cel fără seamăn, marele Zalmoxis, şi cu Soarele de-a pururi strălucitor, pe cerul acestei lumi.
Chilia prezintă şi urme de lutuială aplicată pe pereţi şi tavan, de înseşi mâinile lui Dionisie, şi urme ale separării acesteia în două compartimente, prin intermediul unui paravan din lemn. Parte din locuinţă o folosea în scopul odihnei şi lucrului, iar cealaltă parte, cea de la intrare şi care corespundea altarului, în scopul rugii către Dumnezeu.
Dionisie locuieşte vreme de mai mulţi ani în această chilie, după care se retrage la Mânăstirea Răteşti, unde şi moare. Ocupându-se cu torsul, îndeletnicire frecventă în părţile muntoase, localnicii i-au adăugat cognomenul de "torcătorul", ceea ce a dat dublul nume "Dionisie Torcătorul". Se spune că el îşi instalase în chilie, chiar şi un război de ţesut vertical, nişele fixării acestuia păstrându-se şi astăzi.
Imagini preluate din "Enigme ale trecutului îndepărtat în Munţii Buzăului - Munţii Buzău între mister şi realitate", de Diana-Liana Gavrilă, tel. 0749.680.580, 0749.911.898, e-mail: dianaliana25@yahoo.com
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
