DIANA-LIANA GAVRILĂ - "Un dar făcut de Dumnezeu pământului românesc"

Catalin Manole
Enigmele din Munții Buzăului

- Istoric și cercetător pasionat al trecutului, fai­ma dvs. în țară și printre vizitatorii străini este, totuși, de călău­ză neîntrecută, prin frumusețea și tai­nele ascunse în Munții Buzăului. Cum arată un traseu ideal, pentru un turist care poposește pentru prima oară aici?

- Pentru că eu sunt născută aici, și lo­cul acesta este chiar universul copilă­riei mele, cunosc foarte bine zona Alu­niș-Nucu-Ruginoasa, probabil cea mai misterioasă și mai spectaculoasă din Munții Buzăului. Peisajele sunt paradi­siace și totul e învăluit în mister și fru­musețe. Îmi este greu să recomand ceva anume. Totuși, dacă ai ajuns aici, trebuie să vezi, să te apropii de câteva locuri. Cred că cele mai importante sunt așezările rupestre, 29 la număr, toate săpate în stâncă, în inima munților. Ele reprezintă nu doar un complex de locuințe pre-dacice, dar și "lea­gănul creștinismului" din Carpați, o dovadă că această zonă a fost nu doar locuită, ci și prețuită din timpuri străvechi. Înaintașii noștri (de altfel, la fel ca și noi) au descoperit aici ceva magic, ceva greu de explicat, care te farmecă și te seduce. Mulți dintre cei ajunși în acești munți vorbesc despre o "energie" specială a locului, greu de definit, care nu te lasă să obosești, chiar dacă ai urcat mun­tele, îți dă o senzație de odih­nă sau de impon­de­rabilitate. Parte din spectacolul naturii sunt și trovanții sau pietrele vii, niște creaturi ciu­da­te, din piatră. În po­fida numeroaselor cer­cetări, oamenii de știin­ță nu au reușit să des­copere misterul formă­rii lor, așa că ele rămân învăluite în le­gendele populare. În­toc­mai ca Sfinxul sau Babele din Bucegi, trovanții au forme clare și ți-e greu să le con­sideri întâm­plătoare, mai ales că unele sea­mănă cu niște nave spa­țiale, uriașe an­tene parabolice sau ființe supradimen­sio­nate. Dar poate și mai spec­ta­culos decât tro­vanții este Focul Viu, niște flăcări ce ies pur și sim­plu la suprafața pă­mântului și nu se sting niciodată. Sunt multe lucruri de desco­perit, în­treaga zonă este împânzită de stânci mis­terioase, multe din­tre ele cu înscrisuri vechi, foarte ase­mănătoare cu cele de la Tărtăria. La toate astea se adaugă poienile de basm, pote­cile ce te duc până în vârful munților și, nu în ulti­mul rând, oamenii locului, plini de povești.

- Ce argumente recomandă peșterile rupes­tre drept "leagăn al creștinismului" din Car­pați?

- Imaginați-vă un tablou imens, plin de culoare și poezie, care începe cu Poiana Cozanei și se continuă până sus, cu pini agățați de vârful muntelui. Aici, printre pietre misterioase și iz­voare, se află Grota Fundul Peș­terii. O menționez prima, pentru că este cea mai veche așezare rupestră din tot complexul, o ade­­vărată nestemată ce atinge o valoare mondială, prin vestigiile pe care le ascunde. Pereții ei sunt acoperiți cu reprezentări de ar­me, mai ales pumnale, vârfuri de lance sau sulițe, lame cu franjuri, halebarde, dese­ne solare, un arc cu să­gea­tă și desenul unei mâini. Toate au fost fă­cute în neolitic și, după cum spun specialiștii, ar putea să fie vorba de un loc de inițiere al răz­boi­ni­cilor sau un cult al fertili­tății. În jurul acestei grote au apărut, în timp, restul așe­zărilor ru­pestre - chilia lui Dionisie Tor­cătorul, Biseri­cu­ța lui Iosif, Alunișul, Aga­tonul Vechi și cel Nou și toa­te celelalte. Practic, întrea­ga zonă era un Athos Româ­nesc, în care trăiau că­lugări isihaști. Viața lor însemna depărtare de lume, feciorie, post și asceză, muncă și me­ditație în singurătate. Mâncau o dată pe zi, unii nu aveau voie să rostească mai mult de șapte cuvinte până la apusul soarelui și trăiau în rugăciunea inimii. Munții Buzăului au fost foarte importanți pen­tru creștini, atât pentru formarea elitelor, cât și pentru răspândirea credinței. Nu întâm­plător, aici a ajuns Audius din Mesopotamia sau Sava Gotul, nepotul lui Vasile cel Mare, martirizat în 372 în apa Buzăului. Tru­pul neînsuflețit al sfântului, aban­donat pe malul râului, a fost îngropat de credincioșii creștini. La cererea Sf. Vasile cel Mare, în 375, moaștele Sfântului Sava au fost trimise în Capadocia. Sf. Sava a devenit ocrotitorul Buzăului și este celebrat pe 12 aprilie. Aflându-se la răscruce de drumuri, Carpații de Curbură au fost, în chip firesc, în calea multor călători străini, care i-au vizitat din cele mai vechi timpuri și ne-au lăsat mărturii prețioase. Aici au ucenicit personalități bise­ricești ca Vasile de la Poiana Mărului și Paisie Velici­covschi, înnoitorul monahis­mului, care a găsit în Mâ­năstirea Cârnu loc de pro­fundă rugăciune. Intensa trăire duhovnicească și mul­titudinea sihăstriilor din Munții Buzăului au făcut ca această zonă să fie numită "Athosul Românesc".

- Munții Buzăului sunt un izvor nesecat de le­gende, o adevărată ța­ră a misterelor. De un­de își trag rădăci­nile?

- Fiind o zonă cu multă magie și cu mul­te fe­no­mene greu de expli­cat, oamenii au le­gen­de pentru aproape ori­ce. Există povești des­pre energiile locu­lui, dar și despre la­curi, pietre sau grote. Întot­deauna, ele as­cund un sâmbure de adevăr, pe care, de multe ori, știin­ța l-a confirmat. Foarte mul­te povești sunt des­pre comori, și nu e de mirare, câtă vre­me aici avem cele mai valoroase mine de chihlimbar din Eu­ro­pa. În vremurile în­depăr­tatei Antichități, valoa­rea chihlimba­rului era inegalabilă, nici aurul, nici dia­mantele nu prețuiau mai mult, în "apele" culorilor sale consi­derându-se că să­lăș­luiește însuși Dum­nezeu. Munții, de cele mai multe ori, au for­me foarte regulate, de piramidă sau întru­chipând animale și oameni, ceea ce a născut o serie de povești despre uriași. Și nu puține sunt poveștile despre "Gura de Rai", acel loc dintre cer și pământ, unde se întâlnește Lumea Noastră cu Cealaltă. Unii mai îndrăzneți spun, chiar, că aici ar exista o poartă stelară. Oricum, avem certitudinea că zona are efecte benefice uluitoare asu­pra organismului: corpul nu obosește, iar funcțiile fizico-chimice se revigorează brusc.

- Afirmațiile acestea, ce pot să pară simple po­vești, dobândesc o realitate surprinzătoare, aflând că înainte de '89, Armata a încercat să studieze la fața locului, fenomenele ciudate care se petrec în Mun­ții Buzăului. Este și asta tot o legendă sau chiar s-au făcut cercetări?

- În special în triunghiul format de localitățile Aluniș-Nucu-Bozioru, s-au întâmplat mai multe lu­cruri neobișnuite. În afară de anumite vortexuri de energie pe care oricine le poate simți, se pare că apari­țiile de OZN-uri sau de lumini sunt destul de frec­vente. După spusele domnului Vasile Rudan, cerce­tător în domeniul extrasenzorial, aici ar fi dispărut doi oameni. El este cel ce afirmă că prin anii '80, ar fi ve­nit personal, pentru experimente realizate cu echipe de copii înzestrați extrasenzorial, și că telepatia, ba chiar teleportarea, sunt posibile în acest areal. Nu știm exact concluziile cercetărilor, se pare că totul a fost operațiunea unei unități secrete a Arma­tei, însă nu există explicații oficiale. Mul­te experimente s-au făcut în acei ani în zona numită Tihăria, dar și în zona Stâl­pilor Tainiței, un loc numit astfel de lo­cal­nici, pentru că la intrare există două coloane gigantice din piatră.

- Călăuză neobosită pentru turiști români și străini, când e vorba de prefe­rințele dvs., ce anume alegeți din acest univers fabulos?

- Nu pot să aleg. Colț uitat de lume, Munții Buzăului sunt ca un dar suprem, pe care Dumnezeu îl face pământului nostru, fiind unici în felul lor și de nease­muit. Pretutindeni îți ies în cale peisaje fermecătoare, păduri fabuloase, înălți­mile cu umbrele și liniștea lor fantastică, plaiuri intrate sub năvala frunzei și vi­brația miraculoasă a acestor necuprinderi. Munții Buzăului vor vorbi întotdeauna despre adânca spiritualitate și măreția nea­murilor de demult. Buzăul înseamnă însăși istoria, din ale cărei adâncuri vin spre lumina zilei atâtea podoabe și dovezi, din pământ și din lespezi, care atestă viețuirea și continuitatea multimilenară pe aceste meleaguri. Toate confirmă dacis­mul și tracismul buzoienilor, iluminat în timp de atâția coloși ai spiritului, ai iubirii de Dumnezeu, în frunte cu zeul lor cel fără seamăn, marele Zalmoxis, și cu Soa­rele de-a pururi strălucitor, pe cerul aces­tei lumi.



Scaunele Spătarului sau Scau­nele lui Negru-Vodă, formațiuni adânc în­castrate pe vârful unei stânci piramidale, amin­tesc de primul divan domnesc ținut aici de voievodul venit de peste munți, probabil din Țara Făgărașului. În fiecare dintre cele trei scaune, rând pe rând, Negru-Vodă și-ar fi așezat căpitanii în număr de nouă, cărora le oferea proprietăți în zona Munților Buzăului, ca urmare a faptelor vitejești în lupta cu duș­manul. Legenda, destul de cunoscută în rân­durile localnicilor, face referiri la întemeierea satelor din cadrul acestui areal. "Cei nouă căpitani: Lopătarea, Goidea, Beșliu, Manea, Brăescu, Bozianu, Colțea, Bălan și Sibiescu au întemeiat satele Lopătari, Goidești, Beșli, Mănești, Brăiești, Bozioru, Colți, Bălănești și Sibiciu".


Chilia lui Dionisie Torcă­to­rul. Accesul în chilia cocoțată la apro­ximativ 5 metri de la sol se face prin intermediul unei scări. În trecut se uza chiar de un prepeleac (trunchi de pin sau brad, curățit de ramuri). Încăperea, apro­ximativ rectangulară, suficient de încă­pătoare, este prevăzută cu două ferestre ce dau către vale, cu nișe pentru fixarea grin­zilor din lemn, iar în podea există urme ce denotă fixarea unui pat. O firidă săpată adânc în peretele vestic, prevăzută cu nișe specifice altarelor, trădează prezența unui altar.
Chilia prezintă și urme de lutuială apli­cată pe pereți și tavan, de înseși mâi­nile lui Dionisie, și urme ale separării acesteia în două compartimente, prin in­termediul unui paravan din lemn. Parte din locuință o folosea în scopul odihnei și lucrului, iar cealaltă parte, cea de la intrare și care corespundea altarului, în scopul rugii către Dumnezeu.
Dionisie locuiește vreme de mai mulți ani în această chilie, după care se retrage la Mânăstirea Rătești, unde și moare. Ocupându-se cu torsul, înde­let­nicire frecventă în părțile muntoase, localnicii i-au adăugat cognomenul de "torcătorul", ceea ce a dat dublul nume "Dionisie Torcătorul". Se spune că el își instalase în chilie, chiar și un răz­boi de țesut vertical, nișele fixării aces­tuia păs­trându-se și astăzi.



Imagini preluate din "Enigme ale trecutului îndepărtat în Munții Buzăului - Munții Buzău între mister și realitate", de Diana-Liana Gavrilă, tel. 0749.680.580, 0749.911.898, e-mail: dianaliana25@yahoo.com