- Tot mai multe observaţii recente atestă prezenţa unor fenomene luminoase bizare deasupra faliilor tectonice. Încercând să le explice originea, oamenii de ştiinţă şi ufologii şi-au încrucişat spadele -
De câteva săptămâni, în orăşelul Ada din Oklahoma (SUA), nu se mai discută decât despre acest fenomen. Din toată regiunea, oamenii vin pentru a-l observa: nişte sfere luminoase, stranii, se plimbă deasupra localităţii. Bineînţeles că şi interesul presei a fost stârnit. Ajuns la faţa locului, un ziarist şi-a găsit un punct de observaţie bun, care-i oferea o perspectivă amplă asupra locului cu pricina. Tocmai se înserase. La început, ziaristul nu i-a acordat prea multă atenţie sferei portocalii, care plana în spatele unui tufiş vecin. Părea să vină de la o fermă din apropiere. Dar încet-încet, sfera creştea, şi în curând a început să se deplaseze cu rapiditate, schimbându-şi în acelaşi timp culoarea. După spusele ziaristului, avea cam un metru în diametru. "Deodată, din ea s-a rupt o bucată. A traversat câmpul sărind. Semăna cu o minge de baschet fosforescentă. După câteva rostogoliri, lumina s-a stins". Un alt martor a povestit cum o sferă asemănătoare s-a apropiat de el într-o noapte: "Între bilă şi mine nu era decât un simplu gard. Nu m-am mişcat. Aveam impresia că acel lucru mă privea direct în ochi".
Acest gen de mărturii nu reprezintă o raritate. Din toate colţurile lumii se pot auzi povestiri asemănătoare. Doar denumirile sunt diferite: pentru unii, este vorba despre nişte "mingi de foc", pentru alţii - de OZN-uri. De vreo patruzeci de ani, cercetătorii caută să explice aceste fenomene. Concluzia la care au ajuns: se pare că soluţia nu trebuie căutată în vastul Univers, ci mai degrabă dedesubt, sub picioarele noastre, în măruntaiele Pământului. Stelele luminoase ar proveni din faliile scoarţei terestre, şi nu din Cosmos
Charles Fort (1874-1932), care a devenit celebru prin cercetările sale asupra fenomenelor neexplicate, a fost unul dintre primii oameni de ştiinţă care a observat că nişte meteori stranii apar exact în momentul în care se produc seismele. După aceea, prin anii '60, unii cercetători s-au interesat de posibila corelare dintre observarea OZN-urilor şi fenomenele luminoase legate de faliile geologice. John Keele a fost primul care a asociat apariţia luminilor stranii cu perturbări de ordin geomagnetic şi nu cu manifestări extraterestre. În sfârşit, francezul Fernand Lagarde a lansat primul studiu cantitativ asupra subiectului: a dovedit că 40% din OZN-urile văzute la joasă altitudine erau semnalate în apropierea unor crăpături ale scoarţei terestre.
În 1977, doi geologi canadieni, profesorul Michael Persinger şi colega sa, Gyslaine Lafrenière, publicau un studiu analog realizat pe continentul american. Pentru cei doi, sferele luminoase luate drept OZN-uri ar fi, de fapt, fenomene electromagnetice provocate de mişcările scoarţei terestre.
Mingile de foc din Yakima
În anii care au urmat, Persinger a întreprins numeroase cercetări pentru a-şi dezvolta şi finaliza teoria. În 1986 s-a asociat cu John Derr, un eminent geolog şi seismolog american, pentru a întreprinde un studiu punctual asupra unui fenomen până atunci neexplicat, petrecut în anii '70, în rezervaţia indiană de la Yakima, în statul Washington. Pădurarii rezervaţiei văzuseră şi fotografiaseră nişte sfere enorme, luminoase, de culoare oranj, care planaseră deasupra stâncilor, cât şi nişte "mingi de ping-pong" luminoase care ţopăiau pe vârful lor. Aceste fenomene extraordinare erau însoţite de manifestări atmosferice foarte neobişnuite, mai ales prezenţa unor nori luminoşi. Derr şi Persinger au demonstrat că bilele luminoase de la Yakima apăreau cel mai adesea în proximitatea cornişelor rezervaţiei, fiecare dintre acestea fiind traversată de numeroase falii geologice. De fapt, la şase luni de la observaţiile pădurarilor, o importantă zguduire seismică a confirmat activitatea tectonică a subsolului.
Ironie a sorţii, rezervaţia din Yakima se află în apropiere de Cascades Mountains, masivul muntos unde aviatorul Kenneth Arnold a observat, în 1947, nouă obiecte luminoase care zburau în jurul avionului său. Să se fi înşelat el şi să fi considerat drept farfurii zburătoare fenomenele luminoase care veneau din munţii pe care-i survola? Problema este de primă importanţă, şi această observaţie rămâne una dintre mărturiile fundamentale ale ufologiei.
Taine pe cerul Norvegiei
Hessdalen, o localitate situată chiar în inima zăcămintelor de cupru scandinave, se află cam la 110 kilometri sud-est de oraşul Trondheim. În luna noiembrie 1981, locuitorii fermelor izolate aflate de-a lungul văii au văzut nişte lumini ciudate, care se deplasau pe cer şi pe deasupra crestelor munţilor. Colorate în alb sau galben deschis, erau fie în formă de sferă, fie în formă de obuz cu vârful în jos, fie în formă de brad răsturnat. Locuitorii au mai observat, de asemenea, fulgere violente şi au auzit bubuituri subterane importante. În martie 1982, Ministerul Apărării norvegian a trimis la faţa locului doi ofiţeri de aviaţie, pentru a face un raport. În timpul verii lui 1983, observaţiile au fost aşa de numeroase, încât ufologii norvegieni şi suedezi au hotărât să-şi unească eforturile şi au lansat o operaţie comună, intitulată "Programul Hessdalen". Între 21 ianuarie şi 26 februarie 1984, întreaga vale a fost supravegheată, zi şi noapte, cu ajutorul unui impresionant arsenal de mijloace de măsură, inclusiv radare. Lucrând la nişte temperaturi care uneori coborau sub minus 30 de grade, echipa a reuşit să "captureze" pe peliculă numeroase manifestări luminoase şi să facă şi înregistrări radar. În anumite momente, când urmăreau cu privirea sferele luminoase, unii membri din echipă au simţit o ciudată senzaţie de ondulaţie în piept. Într-un caz foarte intrigant, cercetătorii au putut să observe traiectoria unei lumini care se plimba pe cer, pe când radarul nu primea niciun semnal. Lucru inexplicabil, pentru că sursa luminoasă părea continuă pentru ochiul omenesc. După 1984, frecvenţa observaţiilor în regiunea Hessdalen s-a diminuat mult, dar cercetările continuă.
SUPLIMENT DE ANCHETĂ
Efectul Poltergeist
Unul dintre fenomenele cele mai ciudate asociate cu sferele luminoase este apariţia unei activităţi de tip poltergeist. În 1983, un mic sat din Marea Britanie a devenit astfel teatrul unor manifestări ciudate. Timp de câteva săptămâni, nişte bile de foc au fost observate deasupra turnului vechii biserici. În acelaşi moment, locuitorii au văzut cum toate închizătorile care erau metalice se deschideau singure. Scaunele şi vasele zburau prin camere. Aceste fenomene nu au încetat decât la dispariţia bilelor de foc.
Oamenii de ştiinţă nu au putut să explice concomitenţa celor două fenomene. După geologul canadian Michael Persinger, efectele poltergeist ar putea fi provocate de o creştere a activităţii câmpului magnetic terestru.
ARGUMENTE
Falia de la Mochras
În 1989, geochimistul Mc Cartney a publicat rezultatele anchetei sale asupra sferelor luminoase, observate în nord-estul Ţării Galilor, între 1904 şi 1905. În cursul acestei perioade, sfere de foc de un roşu închis au fost văzute în diferite locuri, dar mai ales pe un câmp situat lângă capela Llandfair.
Mc Cartney a descoperit faptul că locurile de observaţie corespundeau geografiei unei falii imense, numită "falia de la Mochras". Cercetătorul a mai descoperit că momentele când au fost văzute cele mai multe sfere coincid cu o serie de mişcări seismice care au cutremurat şi au afectat diferite părţi din Ţara Galilor, între 1892 şi 1906. Această regiune este, de asemenea, apropiată de peninsula Llein, una dintre zonele cele mai active pe plan seismic din Marea Britanie, epicentrul unui cutremur de 5,5 grade pe scara Richter, care a avut loc în 1984. Când totul s-a terminat, locuitorii au văzut o lumină albă de dimensiunea unei maşini care urca spre plajă, venind dinspre mare.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
