Glorie la vârsta pensiei
E drept că au trecut ani buni de la perioada lor de glorie maximă şi că mai bine de un deceniu (1992-2003), trupa nu a mai existat, dar după reunirea lor muzicală, membrii formaţiei Europe şi-au recâştigat şi energia, lansând, nu mai puţin de cinci albume noi, adică tot atâtea câte au avut în primii ani de existenţă. La o vârstă când bărbaţii se pregătesc să devină pensionari, Joey Tempest (solist - 51 ani), John Norum (chitarist - 51 ani), Mic Michaeli (clape - 52 ani), John Leven (chitară bas - 51 ani ) şi Ian Haugland (tobe - 50 ani) au pornit de la capăt, izbutind să ademenească din nou succesul, pe vechile ruine ale faimei lor. Ba, şi mai mult, fanilor vechi şi stabili li s-a alăturat un public tânăr şi entuziast. "Cred că ruptura din `92 şi pauza ce a urmat ne-a prins bine. Piaţa muzicală era pe atunci într-o mare schimbare. Apărea în forţă stilul grunge. Hard rockul şi heavy metalul avuseseră propriii lor ani de glorie. Un deceniu întreg de domnie. Apoi, auzeai la radio mai mult melodiile celor de la Pearl Jam, decât pe ale noastre. Aşa că trupa s-a destrămat şi fiecare dintre noi a luat-o pe alt drum. Eu am început o carieră solo şi aşa mai departe. Ar fi fost grozav, poate, să continuăm ca înainte, însă această despărţire ne-a prins bine tuturor. Ne-am întors mai puternici, şi acum cred eu că suntem chiar mai buni decât înainte", se confesa Joey Tempest (solistul trupei) într-un interviu recent.
Un concurs norocos
Actul de naştere al trupei Europe a fost semnat în 1979 de doi suedezi: Joey Tempest (al cărui nume real este Rolf Magnus Joakim Larsson) şi chitaristul John Norum. Erau doi adolescenţi îndrăgostiţi de rockul britanic, care visau să ajungă pe aceeaşi scenă cu cei de la Led Zeppelin sau Deep Purple, pe care îi admirau în mod deosebit. Alături de alţi doi cunoscuţi - Peter Olsson şi Tony Reno - au format o trupă intitulată Force. Aveau 16-17 ani când au început să-şi înregistreze primele melodii şi s-au apucat să-şi caute producători. Majoritatea companiilor de discuri i-au refuzat, pe motiv că aveau "părul prea lung" şi foloseau "prea multă chitară" în melodiile lor. După doar doi ani de la înfiinţarea trupei, dezamăgit de lipsa succesului, Peter Olsson dezerta şi era înlocuit de John Leven.
În 1982, iubita din vremea aceea a lui Joey Tempest a înscris trupa într-un concurs muzical, intitulat Rock-SM, împingându-i către un succes neaşteptat. Prezentă în competiţie alături de alte 4000 de formaţii la fel de dornice de succes, Force, care tocmai îşi schimbase numele în Europe, a câştigat marele premiu al concursului, care era un contract cu compania "Hot Records". Ba mai mult, în cadrul aceluiaşi concurs, Joey a câştigat şi premiul pentru "Cel mai bun solist", iar John pe cel pentru "Cel mai bun chitarist". De aici înainte, uşa spre succes le era larg deschisă. În 1983, când şi-au lansat primul album, intitulat chiar "Europe", adolescenţii din Suedia şi din Japonia le-au căzut la picioare, aclamându-i ca pe nişte învingători. Dar adevărata ascensiune pe scena muzicală internaţională s-a produs abia cu cel de-al doilea disc al lor, "Wings of Tomorrow", scos în 1984. Este şi anul în care au loc două schimbări importante în trupă. Mai întâi, clăparul Mic Michaeli, angajat doar ca să-i acompanieze din când în când în concertele lor, devine membru permanent al trupei, iar la scurt timp după aceasta, Tony Reno este concediat pe motiv că trăgea chiulul de la repetiţii, şi înlocuit cu Ian Haugland.
"The Final Countdown"
În această nouă formulă, au lansat, în 1986, cel mai apreciat album al lor de până acum - "The Final Countdown". Discul s-a vândut în peste 3 milioane de exemplare în SUA şi a atins vânzări de peste 20 de milioane de exemplare în întreaga lume. El le-a adus numeroase premii, printre care trei discuri de platină, în America, unde au şi urcat pe locul 8 în top 200 Billboard, iar melodia ce a dat numele albumului "The Final Countdown" a ajuns pe locul 1 în topurile mondiale şi a devenit un adevărat simbol al trupei. Cu toate acestea, următorul lor album, "Out of This World" (1988), deşi a fost destul de bine primit, nu a mai reuşit să-i egaleze succesul, iar cel de-al cincilea, "Prisoners in Paradise" (1991), aproape că a trecut neobservat. Orizontul muzicii rock fusese ocupat, între timp, de noi trupe: Nirvana, Soundgarden, Alice In Chains sau Pearl Jam. Dezamăgiţi şi obosiţi, în 1992, după turneul de promovare al albumului, cei cinci prieteni de viaţă şi muzică au decis să-şi spună "la revedere", luând-o fiecare pe drumul său. Petrecuseră doar un deceniu prin topurile lumii, aşa că destrămarea fără prea mare larmă a formaţiei i-a cam luat prin surprindere pe fanii lor. "Astfel de rupturi se întâmplă mai ales când eşti foarte tânăr şi necopt... Între timp, însă, am învăţat să comunicăm mai bine, şi azi ne avem ca fraţii. Iar lucrul acesta este extrem de important. E grozav să merg iar în turneu cu prietenii mei vechi. Am lucrat şi singur, şi cu alţi muzicieni, dar nu era acelaşi lucru", mărturisea Joey Tempest.
Dar iată că în 1998, după un ocean de tăcere şi când mulţi îşi luaseră gândul de la ei, au apărut primele zvonuri ale unei reveniri. Un an mai târziu, de Revelion, Europe apărea din nou pe scena muzicală din Stockholm, pentru ca în 2003 să apară pe piaţă cu un nou album, "Start from the Dark" (2004). Chiar dacă nu s-au propulsat în vârfurile topurilor, suedezii şi-au regăsit, încet, dar sigur, locul pe scena muzicală internaţională. Frumoşii vikingi ai scenei de altădată au acceptat, umili, să cânte în deschiderea altor trupe în vogă, pentru a deveni, apoi, cap de afiş. "Nu am vrut să revenim doar pentru un concert sau două. Am vrut să ne întoarcem pe termen lung şi să aducem ceva nou. Am fost conştienţi că abia după două-trei albume vom fi iar băgaţi în seamă", spunea liderul trupei. Lucru pe care se pare că l-au şi reuşit.
Deşi concertul din România al trupei Europe face parte din turneul de promovare a noului material discografic, nu vor lipsi nici piesele cele mai cunoscute ale trupei, precum: "The Final Countdown", "Rock the Night" sau "Carrie". Se anunţă o seară muzicală fierbinte, cu rock incendiar.
(Bilete mai puteţi găsi în reţeaua Eventim. Au preţuri cuprinse între 95 şi 175 lei.)
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
